o nouă zi

Septembrie se-ntoarce către mine
cu braţele de flori azi pline,
acele flori ce le voi dărui
fiinţei care ştie-a mă iubi
 în clipele noroase ori senine
ce se-mplinesc în fiecare zi.

Sunt ani de când te-am cunoscut,
iar dragostea ne e şi-acuma scut,
ne apără de vorbe şi de clevetiri
ce au stricat din vremi iubiri
şi stelele din cer ne sunt
martore la mutele simţiri.

Astăzi adaogi un surâs
în salba vârstei ca un vis ,
iar ochii cafenii, nemuritori,
pe cerul meu ard ca doi sori;
prin crâng, prin fiece tufiş,
răzbat duioasele cântări.

O nouă zi de-a ta se-nalţă
cu cer senin de dimineaţă,
pădurea-ntreagă se-nfioară
când chipul tău apare-afară,
surâsul tău e plin de viaţă,
iar inima mi-e foc şi pară.

Când zorii zilei se ivesc                                 Un fluture dacă aş fi
din spuma mării albicioase                          zburând din floare-n floare,
şi când izvoare şuşotesc                                pe care s-o aleg azi eu aş şti
într-ale lor făgaşe                                           şi i-aş aduce-n dar mărgăritare,
să ştii atunci că te iubesc                              de la ea ce-nseamnă a iubi
ca floarea ce frumos miroase.                      să aflu picurând o sărutare.