primul contact

În iulie 1983, expediția condusă de Mihail Elțîn și Nikolai Lebedev a ajuns în Palmir, în raionul lanțului muntos Ghissar și a intrat în contact cu reprezentantul unei civilizații extraterestre. 

Nu au fost dezvăluite amănunte referitoare la dotarea tehnică a expediției, ci faptul că ei ar fi trebuit să audă mesajul. Și l-au auzit.

În niciun caz nu a fost vorba de o coincidență sau de o halucinație, deoarece la acest prim contact au participat încă două expediții: cea din Voronej, condusă de pilotul de vânătoare N. Kopeikin, și cea din Kiev, în componența căreia au intrat celebra Marina Popovici și fiica acesteia.

Ființa extraterestră a apărut sub forma unui mare glob din plasmă.

A avut loc un schimb de informații, în principal fiind vorba despre viața omului pe Pământ.

Nimeni nu se gândește să atace pământenii sau să stabilească un termen pentru îndreptarea unor lucruri, însă oamenii vor trebui să iasă, într-un fel, din catastrofa în care au intrat atât ei cât și Pământul și Cosmosul. Pământul este o ființă vie (conceptul nu e nou) reprezentând doar o altă formă de viață. El nu primește energie de la Soare întrucât are propria energie, există însă un schimb de energie cu Soarele și cu alte planete.

Este cunoscută de multă vreme a patra dimensiune - Timpul. Dar știința pământenilor are o imagine confuză în legătură cu această dimensiune.

Pentru fiecare planetă, Timpul reprezintă o noțiune individuală, timpul de rotație în jurul propriei exe fiind diferită, așa că omului îi este imposibil să stabilească cu exactitate dacă există sau nu viață pe altă planetă (dacă privim o roată de bicicletă atunci când se învârte, spițele acesteia nu se văd).

Pe timpul contactului s-a aflat că ceea ce numim noi OZN-uri nu folosesc combustibil ci diferența de timp în rotația planetelor primind astfel o energie uluitoare care le permite să zboare cu viteze incredibile.

Ei nu au de gând să împărtășească din cunoștințele lor acumulate de-a lungul timpului, deoarece omul este încă atât de agresiv încât, biruind Timpul, nu numai că se va autodistruge, dar va distruge și alte lumi.

Acesta e pe scurt rezultatul primului contact care a avut loc în iulie 1983 și a fost făcut public în august 1990 în presa rusă.

                                                           Alecu Marciuc, La hotarele posibilului

coincidențe stranii

O mulțime de coincidențe stranii au fost descoperite în legătură cu atentatul de la Twin Towers din New York, cercetătorul Paolo Attivissimo făcând o serie de speculații numerologice în legătură cu data de 11 septembrie.

Astfel, New York City are 11 litere, Afghanistan tot atâtea, la fel numele lui Ramsin Yuseb, teroristul care a amenințat că va distruge turnurile. 

Numele lui George W Bush are 11 litere; cele două turnuri formau un 11; primul avion care a intrat în Turnurile Gemene ara zborul nr. 11, iar la bord se aflau 92 de pasageri (9+2=11); data de 9.11 este similară numărului de urgență din SUA, 911.

zona 51.3

    Aplicarea tehnologiei OZN 

   Dupa parerea cercetatorilor de la BBC SUA, pe linga poligoane de aviatie, in acest loc se gasesc niste baze subterane ultrasecrete, unde se lucreaza la niste noi tipuri de aparate de zbor aplicarea tehnologiei OZN). Cit de fantastic ar suna aceste cuvinte, exista numerosi martori care au vazut in aceste locuri obiecte stranii care faceau manevre si figuri de pilotaj de inalta clasa, manevre inaccesibile pentru tehnica paminteana. 

    Zona in care au loc experiente nucleare

   Zona 51 a fost creata in anul 1955. Concernul de aviatie Lockheed a ales acest loc pentru a face unele probe la lucrarea sa secreta – legendarul avion de spionaj U-2. Locul s-a potrivit cum nu se putea mai bine pentru aceste probe: un spatiu fara viata la o inaltime de 1.500 de metri, o suprafata neteda de aproximativ 5 kilometri pe fundul unui riu secat, un spatiu separat de lumea exterioara de virfurile muntilor. Zborurile avioanelor civile sint interzise pentru ca in aceasta zona se fac experiente nucleare. Absenta populatiei face ca acest loc sa fie ideal pentru pastrarea secretelor. 

    Avionul nevazut Stelth

   La inceputul anului 1977, la zece ani dupa anuntul oficial despre functionarea acestei zone, s-a ridicat pentru prima oara de la sol avionul nevazut de asalt F-117A, prelucrat dupa tehnologia Stelth. Citiva dintre cercetatorii care au participat la programul Stelth afirma ca aceasta tehnologie la fel ca si altele folosite la avioanele B-2 si F-117A a fost imprumutata de la OZN-urile distruse pe pamint. Astfel, specialistul in computere Jim Taliani a anuntat direct ca el si colegii lui au cunoscut provenienta extraterestra a unora dintre materialele folosite. 

    Discul argintiu al lui Stevens

   Datele care exista pina in zilele noastre despre secreta Zona 51 ne permit sa avem o anumita reprezentare despre lucrarile secrete care se fac acolo. De exemplu, in timpul cercetarilor la Steagul rosu, in anul 1977, ofiterul din escadrila tactica, locotenentul Stevens, incercind sa atace un aerodrom inamic, a zburat fara permisiune in partea nordica a Zonei 51. Pe neasteptate, el a vazut un disc straniu cu un diametru de aproximativ 20 de metri. A primit ordinul sa-si intrerupa zborul si sa aterizeze pe aerodromul Nellis. Dupa aterizare, pilotul a fost condus intr-un buncar, unde timp de doua zile a fost supus unor interogatorii chinuitoare, fara inteles. Locotenentul a fost condus in alta parte si a riscat sa le povesteasca jurnalistilor despre ceea ce s-a intimplat de-abia dupa citiva ani. 

    Povestea fizicianului care a lucrat in baza

   Cu citva timp in urma, fizicianul american Robert Lazar, care a lucrat citiva ani in baza, a povestit despre secretele Zonei 51. Din decembrie 1988 si pina in aprilie 1989, spunea aceasta, am lucrat la un proiect care trebuia sa ramina cel mai secret din istorie. Locul in care lucram era un laborator situat in Zona 51. Obiectul la care lucram se gasea in interiorul muntelui. Era ascuns dincolo de noua porti situate sub o panta de 60 de grade. Portile aveau intrarea mascata cu nisip, pentru ca factura muntelui amintea foarte bine de un teren pustiu. Pina sa intru in ritmul muncii, am lucrat intr-o locuinta mica, unde se gaseau doar un scaun si o masa pe care se aflau 120 de documente in mape albastre. Aceste documente contineau informatii care se refereau la extraterestri si la tehnologia extraterestra. Pe linga documente, aici se mai gaseau niste fotografii alb-negru si niste note ale unor medici pe marginea acestor descoperiri.

    Principiile fizice ale OZN-urilor

    In Zona 51 Lazar s-a ocupat cu problema principiilor fizice ale OZN-urilor. Montarea cu sila a unei farfurii zburatoare creeaza diverse unde gravitationale, care schimba cimpul de gravitatie. Schimbarea cimpului gravitational nu inseamna doar schimbarea fortelor de atractie-respingere. Mai intii are loc o deformare a spatiului. Unele fenomene care se observa la OZN-uri, cum ar fi disparitia in citeva momente, intoarcerile in niste unghiuri practic imposibile, schimbarea formei si a culorii, sint provocate tocmai de schimbarea caracteristicilor spatiului din jurul OZN-ului.

    OZN-urile se deplaseaza cu ajutorul elementului 115

    Lazar a ajuns la concluzia ca izvorul de energie al OZN-urilor este cel de-al 115-lea element din tabelul periodic al lui Mendeleev. Cu toate acestea, mecanismul prin care acest element pune in miscare o farfurie zburatoare a ramas pina acum necunoscut. Pe Pamint, acest element foarte greu nu exista in stare pura, iar stiinta nu a descoperit o metoda prin care sa il obtina. Elementele cu trei numere sint create in mod artificial cu ajutorul unor acceleratori, dar ele sint foarte instabile si nu traiesc mai mult de o secunda. Cercetarile savantilor au aratat ca trebuie sa existe asa-numita insula transuraniana de stabilitate careia ii apartin cel de-al 114-lea si cel de-al 115-lea element. Aceasta inseamna ca ele pot exista fara sa se descompuna un timp relativ mai lung. 

    Proiectele la care a luat parte Lazar se incadrau in programa inceputa in anul 1979. Se stie ca in acel an intre administratia bazei si extraterestri a izbucnit un conflict. Potrivit unei intelegeri anterioare, extraterestrii ocupau un loc determinat in baza, facind impreuna cu cercetatorii paminteni experiente si invatindu-i pe acestia tehnologia lor. La un moment dat, in ciuda interdictiilor extraterestrilor, paznicii care protejau locul experientelor si-au strins cam mult raza de actiune. Toti au disparut.

    Ei au zis ca nu se vor intoarce

   Fortele militare care au fost aduse in ajutor au avut aceeasi soarta. Au murit cu totul 44 de persoane. Chiar si savantul pe care il invatasera tehnologia lor a disparut. Iar Ei au parasit baza. Inainte de plecare au anuntat ca se vor intoarce si le-au comunicat celor din baza data sosirii lor viitoare: 1625xx. Ultimele doua cifre nu sint cunoscute, iar Lazar nu are nici o idee despre ceea ce ar putea sa insemne. 

    Extraterestrii si-au parasit instrumentele in baza secreta

   La baza au ramas instrumentele si tehnologia extraterestrilor, pe care de atunci cercetatorii le-au studiat independent, incercind sa le inteleaga si sa le recreeze in conditii pamintene. Au reusit sa obtina unele rezultate, mai ales in domeniul militar. 

    Despre toate acestea si despre multe altele le-a povestit Robert Lazar prin intermediul televizorului tuturor celor interesati, dupa care au inceput sa apara tot mai multi martori care au confirmat cele spuse de tinarul fizician. 

    Un fel de excursii in Zona 51

    Ce l-a impiedicat pe Lazar sa iasa in fata camerelor de luat vederi mai devreme si sa povesteasca ceea ce s-a intimplat in Zona 51? Mai intii de toate, spune el, teama pentru viata sa. Inceputul a fost atunci cind a hotarit sa le arate sotiei si prietenilor, chiar daca din departare, farfuriile zburatoare. De trei ori, noaptea, el a transportat excursantii din Las Vegas in apropierea Zonei 51, pina cind la un moment dat au fost prinsi de politie. Chiar daca Lazar si prietenii sai nu au distrus nimic, autoritatile au scapat de ei repede. Pe Lazar l-au concediat de la serviciu, l-au interogat cu pistolul la timpla, l-au amenintat cu inchisoarea… Lazar si-a dat seama ca singurul mod de a scapa de amenintarile fizice ar fi sa nu faca publice informatiile pe care le detinea. 

    Dupa aparitia la televizor, autoritatile au anuntat ca nu stiu nimic despre Lazar. Jurnalistii au fost uimiti sa constate ca nu exista nici un document despre Lazar, ca si cum acesta nu ar fi existat niciodata. Oamenii si-l aminteau, dar toate institutiile oficiale afirmau intr-un cuvint: Nu, nu s-a nascut, nu a invatat, nu a muncit nicaieri, nu s-a casatorit. Lazar a inviat doar dupa ce in Los Alamos a fost descoperita o nota telefonica pe care se gasea numarul sau de la serviciu. S-a pastrat de asemenea un document sfint si foarte serios pentru americani – o chitanta despre plata unor datorii.

    Conventia incheiata intre extraterestri si autoritati

    Istoria stranie a lui Robert Lazar a devenit de inteles dupa anuntul facut la putin timp dupa moartea lui David Rose, un functionar cu o pozitie insemnata in administratie. Iata ce povesteste acesta: Nu are nici un sens sa ascund acel fapt ca la sfirsitul anilor ’40 extraterestrii au aterizat pe planeta noastra si au fost stabilite contacte intre ei si paminteni. Cred ca, de la inceputul anilor ’50, autoritatile americane pregatesc societatea, incercind sa vada cum va reactiona aceasta la toata problematica extraterestra. 

     Informatia trebuie transmisa treptat

    Autoritatile sint convinse ca daca informatia va fi transmisa treptat, societatea o va percepe mai linistita, decit daca noutatile ar fi descoperite toate odata. Din cite stiu, intre esaloanele superioare ale autoritatilor din Statele Unite si extraterestri a fost incheiata o conventie cu un asemenea continut: noi pastram taina sosirii voastre, iar voi trebuie sa promiteti ca nu va veti amesteca in treburile comunitatii noastre; in afara de aceasta, vi se da libertate de actiune intr-o regiune din SUA. Aceasta regiune este cunoscuta ca Zona 51 sau Dream Land (Tara visurilor), in statul Nevada. 

     Extraterestrii au incalcat intelegerea cu pamintenii

    In martie 1955, a fost creata o grupa de coordonare si planificare (Majestic 12), al carei rol era coordonarea tuturor actiunilor secrete, legate de problema extraterestrilor. Presedintele acestui grup era Nelson Rockfeller, care ocupa in acelasi timp si postul de consultant special al presedintelui in problemele Razboiului Rece. Principala cauza care a determinat crearea acestei grupe a fost incalcarea de catre extraterestri a conventiei despre neamestecul in treburile pamintene. Numeroase persoane si animale schilodite ca urmare a experimentelor facute pe ele de catre extraterestri se gasesc pe tot teritoriul Statelor Unite. 

     In noiembrie 1955, prin Ordinul NSC-5412/2, in SUA a fost creat un grup de experiente format din personalitati ale statului in frunte cu presedintele Gordon Dean si directorul de proiect Henry Kissinger. Principala insarcinare a acestui grup a fost stabilirea adevaratei dimensiuni a prezentei extraterestrilor si a activitatii lor pe Pamint. 

    O rasa extraterestra pe cale de disparitie

    Cel mai important rezultat al cercetarilor a fost acela ca extraterestrii folosesc oamenii si animalele ca sursa de obtinere a secretiilor glandelor interne, a enzimelor, a secretiilor hormonale, a singelui. Oamenii au in aceste experiente ingrozitoare un rol asemanator cobailor.

   Extraterestrii au explicat ca aceste actiuni le sint necesare pentru a supravietui. Ei au spus ca structura lor genetica este distrusa si ca ei nu se mai pot reproduce. Daca nu vor putea sa isi imbunatateasca structura genetica, in curind rasa lor isi va inceta existenta. Pentru ca armele pamintene nu se pot impotrivi extraterestrilor, comitetul Majestic 12 a hotarit sa continue relatiile diplomatice cu ei atita timp cit pamintenii nu vor fi in stare sa prelucreze o tehnologie care sa le permita sa se impotriveasca acestora.

     In Zona nu se poate patrunde

    Informatiile despre Zona 51 au provocat un interes enorm, iar iubitorii de senzatie s-au napustit in acest loc uitat de lume din Nevada. Aici s-au lovit de o situatie paradoxala: in ciuda anunturilor oficiale despre absenta oricarui secret, era imposibil sa patrunzi in aceasta zona. Patrulele de 24 de ore, teritoriul imprejmuit cu sirma ghimpata, interdictiile scrise, amenintarile paznicilor stateau marturie ca aici se petrece ceva iesit din comun. Acest fapt a provocat si mai multa curiozitate.

    Singura solutie de a vedea ce se intimpla erau muntii din jur, insa din aprilie 1995 acestia au devenit o parte a teritoriului Zonei 51. 

    Toate speculatiile care au urmat acestor intimplari in presa au fost dovada clara a faptului ca baza secreta exista, dar in anul 1995, presedintele Clinton a dat un ordin oficial despre statutul acestei zone: Pentru Statele Unite are o importanta vitala ca informatiile secrete despre aceasta baza sa nu devina proprietatea tuturor…

zona 51.2

     Ce inseamna Zona 51

     Ca sa intelegem de unde atita agitatie, mai mult in mass-media decit in comunitatea ufologica, din cauza unor imagini luate din satelit, va trebui sa ne lamurim ce este cu Zona 51. In termeni foarte stricti, acesta este numele de cod sub care e cunoscuta baza secreta de la Groom Lake, apartinind Fortelor Aeriene ale Statelor Unite. Supranumita si "Dreamland", Area 51 nici macar nu figureaza pe harti. Este atit de secreta, incit guvernul SUA a recunoscut ca exista abia in 1994 si numai in urma unor presiuni sustinute. Vreme de patru decenii, Washington-ul s-a incapatinat sa sustina ca o suprafata mai mare decit a Elvetiei pur si simplu nu exista, lipseste de pe teritoriul Americii.

     Nimic exagerat, pina aici. Fiecare stat are secrete militare de ascuns si o face cum poate si cum stie mai bine. Ceea ce particularizeaza Zona 51 nu sint atit masurile de paza si protectie cu totul exceptionale chiar si pentru o superputere militara, ci legendele care o inconjoara. De pilda, este de notorietate povestea ca acolo ar fi ascunse epavele unor nave extraterestre prabusite datorita unor defectiuni sau doborite de Armata. Circula si varianta in care OZN-urile respective au fost primite de la extraterestri in cadrul unui acord murdar ce le-ar permite in schimb sa rapeasca persoane pentru diferite experimente medicale. In fine, esentialul este ca acolo, in plin desert, la 140 Km NV de Las Vegas, ar fi studiate OZN-urile, cu scopul de a intelege si de a adapta tehnologiile extraterestre la nevoile militare ale SUA.

     Cum a fost posibil

    Dar, cu sau fara extraterestri, ramine de explicat cum a fost posibil ca imaginile luate din satelit sa fie facute publice. Inceputurile povestii dateaza de fapt in 1992, cind a fost semnat un acord de tipul "cer deschis", al carui scop era cartografierea completa a globului. Semnat 24 de state, intre care Rusia si SUA, acordul a permis oficial rusilor sa fotografieze din satelit teritoriul american. In 1998, satelitul lansat din Kazakstan de catre agentia "Sovinform - Sputnik" a efectuat primele fotografii ale Zonei 51. Ele nu au fost oferite publicului imediat, ci au fost vindute companiei americane Aerial Images Inc., care le-a postat pe Internet, la adresa www.terraserver.com, abia pe 19 aprilie 2000.

    Curiozitatea lumii intregi de a vedea aceste fotografii a fost atit de mare, incit solicitarile au blocat efectiv serverele companiei americane. Citiva ziaristi ironici nu au pierdut prilejul de a sugera ca, in realitate, serverele s-ar fi blocat din cauza unei interventii a extraterestrilor. Problema a fost remediata rapid, prin achizitionarea unor calculatoare mai performante, dar scandalul era abia la inceput. Lumea incepea sa isi aduca aminte de Roswell, de rapoarte OZN, de rapiri si dorea sa afle ce ascunde guvernul in Zona 51.

     Autoritatile neaga tot dar surgereaza multe

   In prima zi, Armata Aerului nu a avut de facut nici un comentariu. Abia la 24 de ore de la eveniment purtatoarea de cuvint a Air Force, Gloria Cales, a dat o declaratie pe cit de scurta pe atit de lipsita de orice mesaj: "Admitem ca avem acolo o baza operationala, dar ce se face acolo este secret. Munca de acolo implica operatiuni critice pentru Armata Statelor Unite si pentru securitatea natiunii". Absolut nimic nou, sint lucruri cunoscute din 1994.

     In schimb, purtatorul de cuvint al Pentagonului, Ken Bacon, a mers ceva mai departe. El a tinut sa dea toate asigurarile ca fotografiile respective nu dezvaluie nimic important, deoarece Armata urmareste toti satelitii si, prin urmare, militarii stiu foarte bine ce au deasupra capului in orice moment. "Ne-am invatat sa traim intr-o lume in care exista supravegherea din satelit si vom continua sa luam toate masurile pentru a ne proteja secretele", a spus el. Intrebat fiind, pe sleau, daca sint sau nu extraterestri si OZN-uri in Zona 51, el a dezmintit acest zvon: "Cred ca putem spune fara nici o urma de indoiala ca nu avem nici un program legat extraterestri". Insa, lucru demn de retinut, i-a asigurat pe reporteri ca si in cazul in care ar fi asa, ei tot nu ar afla niciodata.

     Nu este deloc suprinzator ca asemenea declaratii au iritat presa si in special membrii organizatiilor de studiu al OZN-urilor. Astfel, nu putini au fost cei care au interpretat raspunsul lui Ken Bacon drept "foarte evaziv" sau un fel de a spune "stim noi ce stim, dar nu o sa va spunem nimic si facem pariu ca nici nu aveti cum sa aflati". In incercarea de a ramine moderati, vom spune ca declaratiile purtatorului de cuvint al Pentagonului sint usor hazardate, ele avind darul de a pregati terenul unui "Stargate". Dar despre aceasta mai tirziu.

    Pro si contra Bob Lazar

    Lazar are sustinatori convinsi ca el este un mare erou, care a avut curajul sa spuna adevarul. Gene Huff, de pilda, ii ataca virulent pe toti cei care il acuza ca minte cu nerusinare si ii cauta fisuri in declaratii. Acceptind ipoteza ca serviciile secrete i-au distrus foile matricole, certificatele de absolvire si alte acte ce i-ar dovedi studiile, Bob Lazar cunoaste fizica, spun criticii sai, insa pare a fi mai curind un tehnician, decit un cercetator. De altfel, oameni care au lucrat la Los Alamos pretind, la adapostul anonimatului, ca l-au cunoscut ca tehnician. 

    Pe de alta parte, existenta bazei secrete S-4, de care nimeni nu auzise pina la el, a fost confirmata. De asemenea, Lazar a trecut cu succes testul detectorului de minciuni. 

    In egala masura, este intrigant ca de zece ani Lazar spune mereu aceeasi poveste, utilizeaza aceeasi termeni si nu vine cu detalii noi, omitindu-le pe altele, asa cum fac de obicei mincinosii. Mai mult, el pare dezinteresat sa profite financiar de istorisirile sale. Chiar daca a autorizat productia unui film documentar si vinzarea unei machete a OZN-ului la care ar fi lucrat, el a ratat numeroase ocazii de a cistiga bani seriosi doar repetind in fata unei camere de luat vederi vechea sa poveste.

    Insa, in ciuda acestor argumente, sint putini ufologi de calibru dispusi sa ii dea crezare. Cei mai generosi ii accepta doar contributia lui la sensibilizarea opiniei publice cu privire la secretele murdare ale guvernului. Unii dintre ei, Stanton Freidman, de pilda, il desfiinteaza pur si simplu.

In fine, mai trebuie amintita si ipoteza in care numai o parte din spusele lui Bob Lazar sint adevarate. In cazul acesta, s-a speculat ca el trebuie sa fie un agent acoperit aflat in slujba guvernului. Misiunea sa are un caracter dezinformativ: ofera frinturi de adevar, combinate cu enormitati cit casa. Ideea este ca autoritatile au anticipat ca, mai devreme sau mai tirziu, se va gasi cineva din Zona 51 care sa faca publice toate secretele de acolo; dorind sa fie cu un pas inainte, militarii l-au produs pe Bob Lazar. Dupa el poate sa vina oricine, cu orice dezvaluiri, capitalul sau de credibilitate fiind amputat din capul locului. Se va spune ca a mai aparut un ticnit care pretinde ca a surubarit la farfurii zburatoare in Zona 51.

     Pe cind un "Stargate" ?

    Statele Unite se aflau in plin scandal de presa, datorita publicarii pe Internet a fotografiilor din Zona 51. Corect, dar, spun gurile rele, lucrurile nu se vor opri aici. Cuvintul "Stargate" se aude tot mai des. In logica mai multor comentatori, dupa Watergate si mai recentul Sexgate, Stargate ar trebui sa fie urmatorul mare scandal politic ce va zdruncina administratia americana. Cu alte cuvinte, dupa banii negrii pentru campania electorala a lui Nixon si dupa derapajele lui Clinton cu o stagiara la Casa Alba, America va trece prin scandal legat de... farfurii zburatoare si extraterestri!

    Dar sa fie oare posibil sa izbucneasca un Stargate? Acum in nici un caz si nici prea curind, in ciuda faptului ca, teoretic, citeva motive s-ar gasi, daca tinem neaparat: problema prabusirii de la Roswell a ramas in coada de peste, observatii OZN continua sa fie raportate, inca nu este limpede cum stau lucrurile cu rapirile, povestea cu Hangar 18 (se spune ca filmul cu acelasi nume a fost inspirat dintr-un caz real) a fost inmormintata si, in sfirsit, scandalul cu fotografiile Zona 51 isi traieste ultimele zile. Toate aceste evenimente au avut loc la o distanta prea mare unele de altele si, fiecare luat in parte, nu a avut un ecou suficient de mare pentru a genera un seism la Washington. 

    Ramine de urmarit ce se va intimpla in continuare, mai ales ca, in conformitate cu un sondaj realizat la citeva luni dupa lansarea productiei hollywoodiene "Independence Day", doua treimi dintre americani cred sincer ca o invazie extraterestra e posibila. Aceasta inseamna ca opinia publica este mai pregatita acum pentru un Stargate decit acum 50 de ani. Dar mai este nevoie fie de inca o perioada de acumulare, fie de un nou eveniment, exceptional de data aceasta, care sa toarne gaz pe focul banuielilor ca Washingtonul intretine demult relatii cu extraterestri.

    Asadar, totusi, pe cind un "Stargate"? Pe mai tirziu spunem noi, pe curind, spera citiva dintre americani. Dar el nu va avea loc pina cind acestia nu vor fi destul de multi. Cei mai inversunati dintre ei s-au adunat deja intr-o grupare numita "Stargate Coalition". Obiectivul lor declarat este acela de a face presiuni pina cind guvernul nu va mai avea incotro si va trebui sa divulge toate secretele in legatura cu OZN-urile si extraterestri pe care le ascunde. Fondatoarea "Stargate Coalition", Cecilia Dean, a precizat pentru "The Scotsman" din 20 aprilie: "Credem ca militarii sint in legatura cu civilizatii extraterestre de 50 de ani si au dezvoltat relatii de colaborare cu cel putin doua asemenea civilizatii, care se desfasoara in baze militare subterane, printre care si Area 51". Sotul ei, Robert Dean, este ofiter in retragere si sustine ca a avut acces la documente secrete ale NATO, ce contineau, intre altele, rapoarte de la autopsii ale unor extraterestri. 

   Nu au fost facute publice deoarece s-a considerat ca ar provoca panica. "Guvernul stie lucrurile acestea de 50 de ani si, cum un contact cu extraterestri este iminent, ar trebui sa le aduca la cunostinta opiniei publice de pe acum", a declarat el pentru aceeasi publicatie.

   

    O baza secreta din SUA 

   Zona 51 – asa se numeste o baza de lupta secreta din SUA, care nu se gaseste pe nici o harta din lume. Aici, dupa parerea multor ufologi si cercetatori, se gasesc ramasite ale unor aparate de zbor ale extraterestrilor, dar si ale corpurilor lor. In afara de aceasta, in baza au loc cercetari asupra unor aparate de zbor supersonice si asupra unor arme, folosind in acest scop tehnologie extraterestra.

   Pina nu demult, aceasta baza, situata in pustiul statului Nevada, a fost cea mai mare taina a autoritatilor americane. Drumul care duce catre ea este tot timpul linistit si pustiu. Pe o distanta de mai mult de 100 de kilometri, omul nu poate intilni nici un oras, nici un punct demografic, nici un indicator. Doar in apropierea bazei incep sa iti apara in fata ochilor niste bariere uriase, care ii impiedica pe oaspetii nedoriti sa mearga mai departe, pentru ca acolo se afla o baza secreta. 

   Sa patrunzi in Zona 51 pe neobservate este practic imposibil. La intrarile in aceasta zona sint instalate o multime de camere de luat vederi mascate, detectoare de miscare. Noaptea teritoriul este patrulat de niste elicoptere negre, fara semne distinctive, cu proiectoare. Ufologii au descoperit ca principala cladire a bazei secrete are 14 niveluri subterane, dar nu au putut decit sa presupuna cum se lucreaza sub pamint.

zona 51.1

    De ce a intra in acest petic din desertul Nevada te poate face sa-ti pierzi viata ? Ascunde cumva Guvernul American OZN-uri in acesti munti ?

     Un singur om are raspunsul , da este oare acesta adevarul ?

    La 190 km de N-V de Las Vegas in desertul Nevada , hartile oficiale nu mai inregistreaza nimic . Cu toate ca sunt multe acolo - sosele , munti , buncare , cladiri , si o pista enorma de 9,5 km - pe hartie aceste lucruri nu exista . Este ca si cum orce activitate umana ar fi incetat pe o arie de marimea Elvetiei Accesul oamenilor in aceasta zona este interzis . " Este autorizata folosirea fortei ! " Avertizeaza inscriptiile . Spatiul aerean al acesteri zone este sacru in SUA . Acest loc este NELLIS AIR FORCE RANGE si zona Testelor Nucleare , cunoscuta Zona 51 ( nume dat unei parti a bazei intr-o veche harta guvernamentala .) 

    Tehnologie extraterestra ? 

   Fondata in 1954 ca baza secreta in care LUCKHEED AIRERAFT CORPORATION sa poata dezvolta constructia de avioane de spionaj pentru CIA " zona 51 " mai este inca locul unde iau nastere cele futuriste proiecte ale SUA . Bombardierul STEALTH a fost testat aici impreuna cu un alt avion neconventional . Acesta a fost intodeauna invaluit de mister - USAF a admis existenta lui abia in 1994 - deoarece reprezenta varful de lance al tehnologiei militare americane . Singura problema tinand seama de recentele dovezi controversate , este aceea ca tehnologia nu este americana . Nici tehnicienii .

    Ambele provin din spatiul cosmic . Chiar de cand zona 51 a fost stabilita acolo oamenii au inceput sa relateze aparitia unor obiecte ciudate pe cerul de deasupra acestei zone . Aceste afirmatii au fost negate de catre autoritati . Dar negarea s-a transformat in stanjeneala cand unul din oamenii lor a pretins ca in afara de faptul ca deasupra zonei 51 sunt OZN uri , USAF - ul chiar lucreaza cu tehnologie extraterestra . Robert Bob Lazar , un om de stiinta care a lucrat a lucrat la acea baza timp de 5 luni , incepand din decembrie 1988 a adus stirea la televiziune in mai 1989 . Acesta a dezvaluit ca guvernul SUA cerceteaza 9 farfurii zburatoare si incearca sa adapteze tehnologia extraterestra proprilor scopuri . Lazar a fost filmat in umbra , a folosit pseudonimul " Denis " iar vocea i-a fost modificata electronic . El pretindea ca impreuna cu sotia lui au primit amenintari cu moartea . Secretul in care sa invaluit nu i-a fost de mare folos , caci dupa interviu aceste amenintari sau intensificat si chiar s-a tras asupra masinii lui . In noiembria pentru a inpiedica orce interventie ulterioara acesta si-a dezvaluit identitatea . Atunci Lazar a descris locul ultra secret S4 de langa PAPOOSE LAKE in interiorul zona 51 . A relatat cum a fost angajat intr-o echipa de 22 de ingineri care trebuia sa inteleaga cum functiona sistemul de propulsie al vehicolului spatial . 

    Interiorul lui S4

    Conform spuselor lui Lazar S4 este un complex aflat sub pamant , ce ocupa un intreg lant muntos . La inceput el a crezut ca lucreaza cu tehnologie avansata creata de oameni . Nu avea nici o lipitura observabila , nici un surub , nici un nit - sustinea Lazar . Totul avea marginile rotunde si moi . Ca si cum ar fi fost facuta din ceara incalzita si apoi racita . Nava avea hublouri , bolti si scaune micute , la doar 30 de cm de pamant . Propulsorul avea marimea unei mingi de base-ball si emitea un camp antigravitational printr-un bol ce trecea prin centrul navei . Rapoartele pe care Lazar le-a citit iau confirmat suspiciunile . Acestea cuprindeau surprinzator de multe informatii despre OZN uri , printre acestea aflandu-se si fotografii ale autopsiilor facute unor fiinte mici cu capete mari si lipsite de par . Rapoartele sustineau ca fiintele proveneau din sistemul solar ZETA RETICULI . De asemenea era mentionat si un incident din 1979 , cand pasnicii precum si oamenii de stiinta au fost ucisi de catre extraterestrii . Lazar nu sustine in mod categoric ca ar fi vazut extraterestrii in S4 , dar a vazut ceva ciudat . In trecere printr-o camera a intrezarit doi barbati in halate albe discutand cu ceva mic si cu mainile lungi . Doar am zarit ceva . Dar nu stiu ce putea fi spune Lazar . 

     Cantarind dovezile 

   Acestea sunt afirmatii incredibile . Exista si cateva confirmari ale spuselor lui Lazar conform declaratiilor lui George Knapp care la intervievat pe Lazar la televiziune , mai mult de 12 persoane au aparut cu dovezi in favoarea spuselor lui Lazar . Knapp detine o declaratie inregistrata a unei persoane ce a condus cateva programe militare din NELLIS . Aceasta afirma ca autoritatile detineau tehnologie extraterestra si chiar fiinte extraterestre inca din 1950 . Oricum aceasta inregistrare nu va fi facuta decat dupa moartea respectivei persoane . Nici un alt martor nu va aparea in public fiindui teama de urmari . 

    Amenintarile cu moartea

   Cand un ziarist a inceput sa investigheze Zona 51 a sesizat aceeasi atmosfera de teama . Un fost inginer electrician a spus ca a vazut o farfurie zburatoare si ca este gata sa repete aceasta afirmatie la televiziune . Si-a retras afirmatiile cand a vazut in fata casei lui , parcate zi si noapte , masini pline cu oameni inbracati in negru . Un alt martor a fost amenintat direct , spunandu-i-se asa : " Stim ca faceti multe calatoriii . Ne-ar parea rau sa se intample vreun accident cu dumneavoastra sau cu familia dumnevoastra . In fata camerei de luat vederi Lazar apare calm , relaxat si modest . A spus intodeauna aceeasi poveste - ceva neobisnuit pentru martorii falsi . De fapt singurul mincinos dovedit este guvernul SUA . Intre 1982 si 1984 Lazar sustine ca a lucrat la National Laboratory din Los Amalos ( New Mexico ) la proiectul de Aparare Strategica " Razboiul Stelelor " . Aceasta afirmatie a fost negata cu fermitate de catre autoritati care sustin ca nu exista nici o dovada a angajarii lui acolo . Dar cand ziaristul Knapp a inceput a inceput o investigatie in acest sens , s-a dovedit ca numele lui Lazar aparea in fisierul cu angajari de la Los Alamos . De asemenea guvernul SUA nu a negat niciodata ca Lazar a lucrat in Zona 51 fapt confirmat si de documente personale de impozitare din acel an . Mai multe dovezi au iesit la lumina de atunci In 1995 o companie germana de film a scos pe piata o caseta - Secret of the Black World ("Secretele lumii asecunse") ce aducea noi dovezi in sprijinul afirmatiilor lui Lazar . Pe caseta apar cativa martori ale caror declaratii dovedesc ceea ce se intampla in Zona 51 . 

    Dovezi filmate

   Nario Hayakawa de la canalul de televiziune japonez Nippon TV , a aseteptat o noapte intreaga pentru a filma o strafulgerare rapida a unui obiect ce sa ridicat din Zona 51 . Acesta a filmat o lumina stralucitoare deasupra bazei pe care a vazuto zburand spre cer . Analiza filmului facuta pe calculatoare ultra moderne a condus si ea la concluzia ca obiectul era cu siguranta un aparat de zbor neconventional . Multe alte filme arata acelasi lucru : un obiect straluctor care se ridica spre cer cu o viteza incredibila si care efectueaza manevre imposibile . O echipa de la reteaua NBC chiar s-a apropiat de unul din acele obiecte . Toti sa-u intors cu arsuri provocate de radiatii . Cineva se pare ca a ajuns chiar in interiorul lui S4 si a filmat o incapere plina cu recipiente in care erau pastrate corpurile unor extraterestrii morti . Exista cel putin opt Black Programs care zboara in Zona 51 - sustine specialistul in aviatie Jim Goodall . Black Programs - sunt proiecte guvernamentale ultrasecrete , care se presupun ca inghit anual 35 de miliarde de dolari din banii publici . Goodall crede ca este vorba de mai mult de atat . Aparatele de zbor despre care vorbeste el sunt silentioase si extrem de rapide , cum ar fi cel care a zburat dincolo de spatiul aerean al Zonei 51 , si a fost prins pe radar de catre Federal Aviation Administration Center zburand cu o viteza de 16000 km/h - aproape de 13 ori viteza sunetului . Goodall se intreaba daca aceste viteze sunt posibil de atins cu tehnologie umana . Un fost lucrator la Lockheed , intervievat de Goodall spune : " Avem aparatura de zbor in desertul Nevada care ar face din George Lucas      (regizorul filmului Razboiul Stelelor ) un caraghios " Intrebat de Goodall , Ben Rich , fostul presedinte al Lockheed Advanced Developmend , daca exista OZN-uri , acesta a raspuns : " Da . Sunt sigur de existenta OZN-urilor . 

     Legatura cu Majestic 12 

    Multi ignora asemenea declaratii pe masura ce dezinformarea orhestrata de guvern continua . Lazar spune ca toti cei care lucreaza in S4 poarta insigne cu inscriptia MAJ . Se refera asta cumva la Majestic 12 , asa-numitul grup ultrasecret de cercetare privind farfuriile zburatoare construit de presedintele SUA in 1947 ?

    Ceea ce este sigur

   Certitudinile referitoare la Area 51 sint destul de putine. Oficial, incepind cu 1954, acolo se testeaza cele mai avansate tehonolgii ale armatei americane. Cu timpul s-a aflat ca acolo a fost perfectionat avionul-spion U2 (cel care a descoperit rachetele nucleare sovietice instalate in Cuba) si aparate de lupta precum "SR-71 Blackbird" sau avionul invizibil F-117. Din imaginile prezentate pe www.terraserver.com, reiese ca, alaturi de cladiri si instalatii exista si o imensa pista de decolare, lunga 9 km. 

    Cam aici se opresc lucrurile corecte despre Zona 51. Mai departe incep detaliile mai putin placute pentru autoritati. De pilda, se stie ca acolo se lucreaza cu substante toxice. Felul in care s-a aflat acest lucru nu e tocmai laudabil. Muncitorii de acolo au protestat ca nu beneficiaza de asistenta medicala gratuita pentru afectiunile datorate substantelor cu care opereaza. De asemenea, curiosii care s-au apropiat noaptea de baza cu un aparat de filmat au inregistrat pe pelicula "nave de zbor luminoase, a caror viteza a fost estimata la circa 16.000 km/h". Ca sa spunem lucrurilor pe nume, cam asa evolueaza anumite tipuri de OZN-uri. Astfel de secvente au fost difuzate si la citeva dintre televiziunile americane si occidentale, precum si pe versiunea in limba romana a Discovery Channel. A fost suficient pentru a intari speculatiile conform carora acolo s-ar testa tehnologie extraterestra.

Tot sigur este faptul ca in Area 51 se cheltuie sume imense. Neoficial se vorbeste despre miliarde de dolari anual, dar nimeni nu poate da o cifra precisa, deoarece finantarea se face din "Bugetul Negru", adica fara controlul Congresului SUA. In ideea de a pazi cit mai bine secretele militare, congresman-ii cunosc doar valoarea totala a proiectelor ce functioneaza "pe buget negru", valoare ce este supusa unui vot secret. In consecinta, ei nu stiu cit se aloca fiecarui proiect in parte, deci nici cit inghite Zona 51.

    Tehnologii extraterestre

    Daca este sa ne luam dupa vocea propagandei, suprematia tehnologica a Statelor Unite se explica prin climatul extrem de favorabil companiilor ce opereaza cu tehnologii de virf si, desigur, "harniciei si creativitatii poporului american".

    Dar daca plecam urechea la zvonuri din ce in ce mai des auzite, avansul stiintific al SUA are la baza recuperarea unor tehnologii extraterestre. Cartea lui Philip Corso, "Dupa Roswell", explica in detaliu cum s-a procedat cu epava ce s-ar fi prabusit la Roswell. Un membru marcant din conducerea firmei American Computer Company a spus clar ca a cumparat "pe sub mina", de la oameni ai guvernului, componente electronice de provenienta extraterestra, care, analizate riguros, vor permite aparitia unei noi generatii de microprocesoare ultrarapide.

    Insa cea mai socanta marturie despre tehnologiile extraterestre aflate in posesia americanilor a facut-o cineva chiar cineva din interiorul sistemului. In cadrul unei emisiuni transmise la o televiziune din Las Vegas, in noiembrie 1989, a fost intervievat un cercetator care pretindea ca a lucrat la o baza secreta a Air Force, unde a avut sarcina de studia sistemele de propulsie ale unor nave extraterestre. Nu i s-a putut vedea chipul, iar vocea i-a fost alterata prin mijloace electronice, pentru a nu fi recunoscut. Spusele sale au tulburat atunci intreaga America. Mai tirziu, numele sau avea sa fie facut public, tocmai pentru a fi protejat: in cazul in care i s-ar fi intimplat ceva, urma sa se stie ca la mijloc a fost mina serviciilor secrete. Omul acela traieste si astazi, iar numele sau este Bob Lazar.

     Omul care a tradat

  Spre deosebire de povestile cam simpliste ale lui John Lear, care a mentionat prezenta extraterestrilor in Zona 51 cu citiva ani inainte sa, discursul lui Bob Lazar este unul mai degraba tehnic. De altfel, el se pretinde om de stiinta, in ciuda faptului ca nu poate dovedi acest lucru. Toate semnele trecerii sale prin facultati sau prin laboratoarele de la Los Alamos au fost sterse de catre guvern, pentru a-l discredita, motiveaza el. In schimb, este capabil sa vorbeasca despre generatoarele de antigravitatie ce asigrau propulsia celor noua OZN-uri pe care le-a studiat timp de citeva luni, de la sfirsitul lui 1988 si pina la inceputul lui 1989. Unde? Nu la Groom Lake, in Area 51, cum eronat repeta autorii care trec prea repede peste etapa de documentare, ci in Area S-4, la Papoose Lake, situata putin mai la sud.

    Lazar sustine ca a vazut rapoarte in care erau mentionate "entitati biologice extraterestre", dar personal nu a vazut nici un extraterestru. O singura data i s-a parut ca vede ceva, din trecere, printr-o usa intredeschisa. El mai afirma ca un coleg mai vechi din cadrul S-4 i-a soptit ca in 1979 ar fi avut loc o confruntare cu extraterestri sositi din Zeta Reticuli, in care si-au pierdut viata 44 de soldati, plus un om de stiinta.

    Daca toate acestea sint adevarate, inseamna ca, divulgind secrete de o asemnea importanta, Bob Lazar a tradat. A facut-o, spune el, pentru ca cineva trebuia sa o faca. In opinia sa, contactul cu o civilizatie extraterestra trebuie sa fie facut in mod oficial, la lumina si nicidecum in cadrul unor acorduri tenebroase. "Lumea are dreptul sa stie", repeta adesea Bob Lazar.

tehnologii secrete

    În 1998 Dr. Steven M. Greer si-a dat demisia din postul sau de sef al sectiei de urgenta de la spitalul memorial din Caldwell, Carolina de Nord, pentru a-si consacra întregul timp si întreaga energie proiectului Disclosure („Dezvaluirea”) menit sa demaste presupusa politica de secretizare a informatiilor, detinute de guvernul american si de anumite corporatii, privind contactele cu civilizatiile extraterestre. 

    Greer crede ca tehnologiile primite astfel, dar ascunse marelui public, ar putea schimba viata tuturor locuitorilor planetei. Proiectul Disclosure a convins sute de persoane cu responsabilitati, inclusiv cu rang înalt din armata si din CIA, sa semneze declaratii despre întamplari si documente relevante în acest sens. În mai 2001 Greer a organizat o conferinta de presa, la care au facut declaratii numerosi martori. El a cerut apoi, fara succes, implicarea Congresului SUA, în special pentru a elibera unii martori de juramantul pe care l-au facut, de a pastra secretele la care au avut acces. Din pacate, evenimentele din 11 septembrie din acelasi an au eclipsat aceste preocupari. Într-un interviu dat publicistului Jean-Noel Bassior în noiembrie 2005, Dr. Steven M. Greer a facut cateva declaratii care au rezumat convingerile sale. Chiar daca cititorul va gasi discutabile unele dintre acestea, ele merita sa fie cunoscute, pentru a întelege cel putin o anumita stare de spirit care domneste la nivelul publicului american privind relatiile dintre guvernul SUA si problematica extraterestra. Si cine stie? Poate o parte dintre dezvaluiri contin si un sambure de adevar. Conform surselor lui Greer, într-o constructie subterana, în apropiere de Fort Huachuca în Arizona, dar si în alte locatii, sunt detinute zeci de vehicule extraterestre si zeci de fiinte extraterestre decedate, din rase diferite. Marturiile a zeci de martori atesta ca, gratie cunostintelor obtinute astfel, sunt în desfasurare programe „acoperite” pentru a utiliza energii de un tip cu totul nou, din asa-numitul „vid cuantic”, numite si energii „de punct zero”, din care se estimeaza ca fiecare centimetru cub de spatiu contine o cantitate suficienta pentru întregul glob timp de o zi. Aceste energii ar sta si la baza propulsiei OZN-urilor.Au existat unii cercetatori independenti, care au vrut sa exploateze aceasta sursa inepuizabila. Greer declara: „Am vazut un astfel de dispozitiv lucrand. Bineînteles, inventatorul a fost hartuit si amenintat. Dr. Eugene Mallove, care a fost asasinat în mai 2004, împreuna cu mine am lucrat în acest sens. Eu însumi încerc sa continui, dar cu mari riscuri. Exista deja persoane care pot face demonstratii de principiu, dar nu exista înca produse destinate vanzarii. Chiar acum lucram cu un inventator care a creat energie din vidul cuantic, de ordinul a catorva sute de wati – suficient pentru cateva aparate casnice. Putem de asemenea sa demonstram efectele antigravitationale ale sistemelor de înalta tensiune, în cadrul anumitor experimente controlate”. O serie de firme: Lockheed, SAIC, Northrop etc. ar desfasura, sub controlul unor structuri guvernamentale oculte, cercetari în acest sens. Aceste proiecte sunt secrete deoarece daca s-ar generaliza noile tehnologii, atunci industriile combustibililor fosili si nucleari ar deveni inutile, or ele reprezinta o parte însemnata a economiei mondiale. Pe langa faptul ca lumea ar constientiza ca nu suntem singuri în Univers, s-ar rasturna echilibrul macro-economic si balanta de putere la nivelul globului.Greer accentueaza ca problematica OZN a devenit în zilele noastre urgenta tocmai pentru ca are o implicatie directa asupra vietilor noastre. Daca am dispune de o energie curata, sustenabila si foarte ieftina, ar fi lichidata saracia în care se zbate optzeci la suta din populatia globului. Tehnologia extraterestra ne-ar elibera de dependenta de titei, ar proteja mediul, s-ar diminua problemele din Orientul Apropiat, iar oamenii ar economisi mii de dolari pe an cheltuiti pe încalzire, benzina si alte utilitati. Iar pe plan global, s-ar elibera un potential economic imens. Dupa cum afirma Greer: „Ar fi ca fluxul care ridica toate navele”.

    Asa cum detaliam în episodul precedent, într-un interviu din noiembrie 2005, dr. Steven M. Greer, seful proiectului Disclosure, afirma ca structuri guvernamentale oculte ascund de ochii marelui public tehnologii energetice avansate obtinute dela extraterestri, deoarece divulgarea lor ar bulversa ierarhiile economice si politice statornicite pe glob. Greer crede ca secretul este impus si pastrat de o organizatie oculta numita mai demult MJ sau Majestic-12, iar mai recent PI-40, cuprinzand 200 sau 300 de persoane: politicieni, bancheri, reprezentanti ai clerului.

   Unii dintre ei ar fi vrut ca aceste cunostinte sa devina publice, dar cei ce conduc au fost neînduratori. Un cunoscut al lui Greer din acest grup supersecret era pe punctul de a transfera proiectului Disclosure tehnologii si bani. Trupul sau a fost gasit plutind pe fluviul Potomac. S-a spus ca a fost un accident, dar explicatiile au fost totalmente neverosimile. Un membru al Congresului, care sustinea si el initiativa, ca si un colaborator apropiat al lui Greer, au murit, în aceeasi luna, de un cancer galopant. De vina ar putea fi „armele electromagnetice scalare” care deterioreaza de la distanta informatia ADN printr-un efect de rezonanta. 

    Greer afirma ca dispune de o lista de circa 450 de militari si functionari guvernamentali „de interior”, care au fost de fata la evenimente cruciale pentru a dovedi implicarea extraterestra si care au dat proiectului Disclosure marturii sumare. Ei ar fi dispusi sa intre în detalii, daca ar fi absolviti de juramantul depus. Proiectul poseda si alte dovezi, cum ar fi o banda înregistrata de pe telefon, cu Marilyn Monroe, în ziua dinaintea mortii ei, înregistrare care nu a fost niciodata desecretizata. Ea ameninta ca va tine o conferinta de presa si va dezvalui ceea ce a aflat de la John Kennedy cu ocazia unei conversatii în asternut, despre faptul ca el a vazut resturile unui vehicul extraterestru, ca si despre ceea ce ea numea „o baza aeriana secreta”. Greer crede ca actrita a fost asasinata tocmai din aceasta cauza.

    Mass-media reprezinta o arma importanta a secretomaniei. Greer citeaza în acest sens un document CIA din 1991, în care scrie clar ca agentia are contacte sau alte parghii la fiecare organizatie majora media, pentru a suprima, deforma sau opri istoriile nedorite. De pilda, daca un congresman începe sa se intereseze de subiectul contactelor extraterestre, el va fi imediat aratat cu degetul si ridiculizat de media.

    În plus, media „serioasa” „nu doreste sa se compromita” cu subiecte prea iesite din comun, prea asociate cu tabloidele si cu lunaticii. În acelasi timp însa ea nu ezita sa dezbata, cu lux de amanunte dezgustatoare, aventurile intime ale cutarui politician, sau detaliile unor procese privind cine stie care celebritati.

    Greer recunoaste ca întreprinderea în care s-a angajat e o provocare serioasa. El îsi amintea ca Lawrence Rockefeller, care i-a sponsorizat proiectul, i-a spus odata: „Este minunat ca te ocupi de asta si este atat de important. Dar ma tem ca vei fi ca bufonul de la curte, pe care nimeni nu îl ia în serios”. Dupa care a adaugat: „Dar macar sa încercam”.

Proiectul Disclosure „se misca pe doua fronturi”. Unul priveste tehnologiile, modalitatile de a pune în valoare noile tipuri de energie. Cel de-al doilea cauta sa identifice fonduri pentru faza urmatoare - o prezenta mult mai larga în presa si media, cu noi martori, mai ales dintre cei implicati în tehnologii de varf.

    La întrebarea „Ce credeti ca vor vizitatorii nostri extraterestri?” Greer a raspuns: „Cred ca asteapta sa ne maturizam si sa încetam sa mai distrugem Pamantul si unii pe altii. Asta ar putea fi o conditie de intrare în clubul interplanetar, iar noi n-am ajuns înca în faza aceasta. Este cea mai mare provocare lansata rasei umane”. El a adaugat ca e foarte încrezator în viitor, fiind convins ca „sfarsitul va fi pasnic, ca aceste tehnologii vor reabilita complet sansele si ecosistemul Pamantului si vor elimina saracia. Si aceasta se va întampla în cursul vietii noastre. Problema este cata nebunie trebuie sa se mai produca între acum si atunci”.

strict secret

In iulie 1947, generalul Nathan Twining, seful serviciilor tehnice ale Air Force, cu sediul la Wright Field (azi Wright-Patterson), a înaintat superiorilor sai un raport în care se afirma: „Farfuriile zburatoare nu sunt catusi de putin imaginare; ele nu se explica prin fenomene naturale rau interpretate. Ceva zboara cu adevarat...”. Au urmat alte documente cu afirmatii similare. Ca urmare, la la 22 ianuarie 1948, a fost lansata oficial în subordinea lui Twining, comisia de ancheta numita „Sign” cu sediul la baza Wright.

Au fost chemati sa participe consultanti din cele mai diferite domenii, între care si Dr. J. Allen Hynek, profesor de astronomie la Universitatea statului Ohio din Columbus. În martie 1948 proiectul dispunea de „peste 300 de rapoarte, care n-au fost publicate în presa, provenind de la persoane foarte competente”. Comisia „Sign” a redactat, la sfarsitul lunii septembrie 1948 un raport ultrasecret, în care nu se excludea ipoteza ca vehiculele observate sa fie nave extraterestre. Raportul a ajuns la generalul Hoyt S. Vanderberg, pe atunci sef al Statului Major.

Acesta a ordonat imediat ca materialul sa fie distrus, iar la 11 februarie 1949 toata comisia „Sign” a fost dizolvata. În ultimul sau raport, din februarie 1949, comisia „Sign” aprecia ca circa 20% din observatii nu pot fi explicate prin fenomene naturale ori obiecte artificiale cunoscute. În continuare, de semnalarile privind „aeronavele neconventionale” s-a ocupat o alta comisie, numita, „Grudge” (ranchiuna, pica), rebotezata în 1951 „Blue Book” (Cartea Albastra). Aceasta din urma va activa pana în 1969. Ea va aduna 12618 observatii, dintre care pentru 701 (deci peste 5%) nu s-au putut gasi nici un fel de explicatii.

Au existat în epoca suspiciuni serioase ca „Blue Book” era doar un paravan, cazurile mai delicate fiind deturnate în alta directie. Multi aviatori îsi aminteau ca în anii cincizeci au raportat, pe canalele oficiale, întalniri spectaculoase cu OZN-uri, dar aceste rapoarte nu s-au regasit în anexele proiectului Blue Book. S-a spus ca „rapoartele sensibile” puteau fi preluate de proiecte mult mai secrete, precum „Moon Dust” sau „Blue Fly”.

Capitanul Edward J. Ruppelt, seful proiectului Blue Book, a declarat mai tarziu ca CIA „a ordonat sa ascundem observatiile cand era posibil, iar cand un raport iesea la iveala, trebuia sa publicam rapid o explicatie, sa facem ceva care sa anihileze raportul si sa ridiculizam martorul, mai ales daca nu putem gasi un raspuns plauzibil. Trebuia sa ne discreditam chiar si propriii piloti”. 

Proportiile secretomaniei care înconjura fenomenul OZN au fost relevate de o întamplare. Wilbert B. Smith, inginer, doctor în electronica, angajat al guvernului Canadei, era interesat de vehiculele cu sustentatie magnetica. Presupunand ca OZN-urile zboara astfel, s-a dus la Washington sa se informeze la prietenii sai din structura Pentagonului. În nota trimisa pe 21 noiembrie 1950 catre superiorii sai (nota desecretizata peste mai multi ani si azi binecunoscuta) el scria: OZN-urile constituie „subiectul clasificat la cel mai înalt grad de secret al guvernului Statelor Unite, la un nivel înca mai înalt decat bomba cu hidrogen [...] farfuriile zburatoare exista [...] modul lor de operare este necunoscut, dar s-a depus în acest sens un efort important, printr-un mic grup de cercetatori, sub conducerea doctorului Vannevar Bush [...] problema este considerata de autoritati ca avand o extraordinara importanta”.

S-a aflat ulterior, din notitele lui Smith, ca el primise informatiile de la Robert I. Sarbacher, profesor de fizica la Universitatea Harvard. Acesta, cand Smith l-a întrebat asupra originii OZN-urilor, îi spusese ca „tot ce stim este ca nu le-am fabricat noi; originea lor este foarte probabil nepamanteana”. În privinta principiului de functionare a OZN-urilor, profesorul a recunoscut ca „n-am fost în stare sa reproducem performantele lor”.

Mult mai tarziu, în 1983, Sarbacher va raspunde în scris unor investigatori OZN: „Eu personal nu am avut relatii cu cei implicati în operatiile de recuperare a farfuriilor zburatoare si nu cunosc datele acestor recuperari [...] John von Neumann a fost fara îndoiala implicat. Vannevar Bush de asemenea si cred ca Robert Oppenheimer a fost si el. [...] Doctorul [Wernher] von Braun trebuia sa fi fost si el invitat, ca si alte personalitati [...] am primit unele rapoarte cat am lucrat la Pentagon, dar [...] nu eram autorizat sa le scot din birou [...] anumite materiale, presupuse ca provenind din discuri prabusite, erau extraordinar de usoare si, în acelasi timp, extraordinar de solide...

roswell

Ce a cazut la Roswell in 1947 ? 

In noaptea de 2 iulie 1947, ceva s-a prabusit in desert , langa Roswell , New Mexico . Imediat dupa eveniment armata a inchis zona . Primul anunt facut atunci presei , de catre militari , spunea ceva despre o farfurie zburatoare de provenienta necunoscuta . Insa foarte curand foarte curand dupa aceea povestea a fost rapid modificata , de data asta fiind vorba despre prabusirea unui balon meteorologic . Episodul a fost dat uitarii pana in 1970 , cand Jesse Marcel , maior implicat in acoperirea evenimentului , a anuntat public ca povestea cu balonul meteorologic era o minciuna . Incepand cu acest anunt Marcel , alaturi de multi alti martori au sustinut ca vehicolul care s-a prabusit era de fapt o nava extraterestra , din care au fost recuperate cadavrele " pilotilor " . Nici pana in prezent Fortele Aeriene Americane nu au recunoscut existenta acestei nave , deci nici vorba de extraterestrii recuperati din ea . Controversa s-a perpetuat fara evolutii spectaculoase pana in 1995 cand prin amabilitatea lui Roy Santilli , producator independent , un post serios de televiziune britanic difuzeaza un film de epoca infatisand ceea ce a fost descris ca fiind autopsia unui extraterestru de pe OZN-ul de la Roswell . 

Parerile erau impartite 

Imediat , o parte a presei americane a inceput sa sustina ca filmul lui Santilli este un fals grosolan , in timp ce nu putini apreciau ca pelicula incriminata parea sa aiba totusi un sambure de adevar , putin fiind modificat sau numai trunchiat de catre cineva care n-a dorit sa se afle anumite lucruri cum ar fi de exemplu faptul ca unul din exraterestri nu era de la inceput mort . Conform declaratiilor facute de cativa presupusi martori corpurile reale aratau diferit fata de cele din film , ceea ce i-a condus pe jurnalisti la concluzia ca fotografiile initiale au fost incuiate undeva , in scopul linistirii populatiei , care , dupa ce a urmarit cu sufletul la gura filmul , a putut asculta argumentele scepticilor , rasufland usurata si spunandu-si probabil - " Da , a fost o mare farsa " .

Opiniile specialistilor 

Confrutandu-se filmul cu declaratiile publice ale profesorului Robert Carr referitoare la unele specimene extraterestre , care s-ar afla in posesia Fortelor Aeriene Americane , entitatea descrisa de el nu parea , nici ea , a fi aceeasi cu cea din film , in ciuda numeroaselor similitudini , diferentele create probabil , tocmai pentru a atenua puternicul impact asupra populatiei . Conform declaratiilor lui Carr din 14 octombrie 1972 , despre un eveniment petrecut in februarie 1948 , dintr-o nava extraterestra prabusita in New Mexico au fost recuperate 12 cadavre , pastrate ulterior in niste camere frigorifice la baza aeriana de la Wright Patterson Field din Dayton , Ohio .Armata a negat si a ridiculizat aceste afirmatii . Precum si pe cele legate de caderea unui al doilea OZN , complet carbonizat , tot in statul New Mexico , in vecinatatea localitatii Aztec , gasit cu numai doua saptamani mai tarziu .

Exista oameni care i-au vazut 

Povesti de acest gen circula de multa vreme printre membrii grupurilor de discutii referitoare la OZN-uri , s-au scris nenumarate articole si carti pe aceasta tema . Una din cele mai complete dintre acestea este Incidentul Roswel de Charles Berlitz si William L. Moore , care s-a bazat pe cercetarile lui Stanton Friedman si a fost publicata in 1980 . Variantele descrieri de extraterestrii , facute de catre persoane care pretind ca au intrat in contact cu ei , conduc catre urmatorul portret robot . Capul este mare , fata de standardul uman , iar ochii lor sunt in general imensi si si negrii . Se presupune ca negrul s-ar putea datora unor lentile protectoare . nasul este foarte putin pronuntat si prezinta doua nari de mici dimensiuni , iar gura este schitata printr-o fanta ingusta , fara buze si nu pare sa aiba un rol functional , fiind total lipsita de dentitie . Capul si corpul sunt complet lipsite de par , pieptul fiind mic si ingust . Membrele superioare sunt lungi si subtiri , ajungand pana la nivelul genunchilor , iar in privinta degetelor lucrurile nu sunt foarte clare . Unii spun ca ar fi 3 altii 4 si ca ar avea clesti in loc de unghii . Picioarele lor sunt scurte si foarte subtiri si nu se remarca structuri osoase si musculare . Coloratia pielii variaza de la un ten deschis la nuante intunecate de gri , si este solzoasa . Creierul extraterestrilor este mult mai mare decat al nostru , prezentand pe langa cele 2 emisfere specifice creerului uman , o formatiune suplimentara folosita - se presupune - pentru transmiterile telepatice . Nu au tract digestiv , sugerandu-se ca digestia lor se face prin piele , sub forma de osmoza , in timp ce inima si plamanii formeaza un organ comun . In ceea ce priveste organele reproducatoare externe , acestea nu au fost observate specialistii , gandindu-se ca extraterestrii se reproduc prin clonare . 

Cine este Robert Carr 

Informatiile lui Carr au fost date publicitatii prin intermediul publicarii inregistrarii unei emisiuni de radio difuzate in 1972 . Don Allen a fost reporter de stiri , cel care a realizat respectiva inregistrare , declara ca a descoperit intamplator transmisia lucrarilor conferintei de la Tampa , Florida unde profesorul de colegiu Robert Carr isi expunea opiniile in legatura cu autopsia unui extraterestru , despre care nu se intelege exact daca era s-au nu de pe nava prabusita la Roswell . Fiindca Allen a fost luat prin surprindere , nu a reusit sa inregistreze numele moderatorului si nici pe cel a postului pe care difuza conferinta . Sursele citate de Carr ( fiindca el nu a participat personal la autopsie ) erau un ofiter de rang superior al Fortelor Aeriene Americane , care a refuzat sa-si dezvaluie identitatea , un biolog si seful serviciului de paza de la baza Wright Patterson . Printr-o gresala Carr a dezvaluit ulterior numele acestuia din urma , unei agentii de stiri din San Francisco . Tipul retras la pensie in Canada se numea Arthur Bray . referitor la incidentul de care avea el cunostinta Carr mai spunea ca politistii , primii sositi la locul faptei , s-au uitat prin domul de plastic -gaurit in urma accidentului spatial - al unei nava argintii cu diametrul de aproximativ 10 metrii si au vazut 12 mici omuleti incremeniti peste instrumente . Extraterestrii murisera , probabil , datorita brustei depresurizari a cabinei , la fel cum patisera si astronautii rusi , cu doar un an inainte , iar acesta putea fi si motivul aterizarii automate a navei . Dupa ce medicii militari au ridicat cadavrele ( moartea se petrecuse de putina vreme ) le-au transportat la cea mai apropiata morga frigorofoca de mari dimensiuni , unde acestia au fost pastrate in niste suspensii criogenice . In cadrul aceleiasi conferinte inregistrate de Allen , Carr a mai fost intrebat daca a vazut cele doua obiecte despre care vorbeste . "nu" fiindca am ajuns prea tarziu acolo , dar cu toate acestea populatia nu se calmase inca , dar asemenea a 5 milioane de americani am vazut astfel de obiecte zburand printre nori ! Niciodata nu am fost in hangarul 18 , fiindca un mic profesor de colegiu ca mine nu putea obtine permisul de libera trecere . Dar altii , care l-au obtinut s-au pensionat , s-au mai domolit si au inceput sa vorbeasca - continua el , referindu-se la sursele sale .

Cum pretinde Carr ca aratau

In primul rand omuletii nu erau verzi ci aveau o piele neteda de culoare gri deschis , fiind cam de un metru , un metru si jumatate inaltime . Aveau o gura mica lipsita complet de lucrari dentare . Autopsia a fost facuta de 6 medici ai guvernului intr-un "amfiteatru " S-au facut poze , filme , asta in timp ce extraterestrului selectat pentru autopsie i se scoteau rand pe rand toate organele , i se preveleau probe de sange si i se analizau cromozomii , toate eforturile rezultate - sunt aproape ca si noi ! Cu o singura exceptie : desii subiectii erau masculi corespundeau cromozomial unei femei de pe Pamant . Toate bune si frumoase , pana cand s-a ajuns la deschiderea cutiei craniene , caci in acel moment specialistilor le-a fost dat sa vada ceva ce nu si-ar fi putut imagina vreodata ca exista . Practic medicii se asteptau sa gaseasca creerul unui individ de 30 de ani , estimat la varsta pamanteana , dar s-au trezit pusi in fata creerului unui "batran" de mai multe sute de ani , medicii afirmand ca nu mai vazusera asemenea circumvolutii intricate in viata lor . Si asa dupa cum este cunoscut pana acum circumvolutiile sunt un indicator infailibil in aprecierea varstei unui individ , si bineinteles a dezvoltarii lui intelectuale . Evolutia individului - si a speciei din care face parte - este marcata tocmai de complexitatea si proeminenta acestora . Concluzia a fost ca entitatea , in ciuda sau poate tocmai datorita varstei sale seculare depasise "infirmitatile varstei" fara a avea de-a face cu ceea ce o numim noi senilitate . S-a dedus ca acesta era standardul biologic al planetei de unde veneau , pornind de la premisa ca si noi pamantenii , atunci cand ne incumetam sa trimitem pe cineva in spatiu nu numai ca nu-i trimitem pe cei "defecti" , ci pe cei mai buni dintre noi . 

Ridiculizarea - cea mai eficace arma 

Asa cum era de asteptat datorita declaratiilor sale , Carr a devenit in scurt timp o persoana din ce in ce mai interesata pentru contemporanii sai si mai ales pentru presa in randurile careia un loc aparte il ocupa cea generic intitulata "de scandal" . Nelasandu-se intimidat de campania ce se declansase impotriva lui , Carr isi declara uimirea . " Gandindu-ma la acest barbat cu o dezvoltare fizica si psihica exemplara am incercat sa aflu ca un profesor batran ce sunt , care este secretul ? " Si opinia lui a fost ca nu razboaiele , bolile sau asa-zisa saracie a planetei sunt cauza prea scurtei noastre vieti , ci faptul ca din punct de vedere intelectual ne multumim cu prea putin . Altfel spus imbatranim si murim din PROSTIE . Si totul pare atat de limpede , cand ne gandim ca pentru un om al zilelor noastre este cat se poate de respectabil sa invete si apoi sa practice timp de 30 de ani aceeasi meserie , pentru ca sa-l putem ingropa linistiti si satisfacuti dupa aceeia . Asta in timp ce un individ care depaseste un secol este privit nu numai cu curiozitate dar si cu o doza de compasiune . Discutand cu un fermier din Pennsylvania , R. Carr isi incheie discursul citandu-l " Atat de lent devenim destepti si atat de repede imbatranim " . 

O concluzie 

Aceasta pare sa fie , credem noi , tragedia rasei umane , iar acesta este mesajul pe care trebuie sa-l intelegem si sa-l acceptam , indiferent de cine a incercat sa ni-l transmita . Ne vine foarte greu sa credem ca o declaratie ferma si deschisa ar putea fi facuta astazi in fata unei umanitati poate binevoitoare , dar prea usor de manipulat O recunoastere transanta a existentei certe sau chiar a contactului cu rase extraterestre ar starni fie panica , fie rasul maselor . 

Anuntat cu mare tam-tam , documentarul difuzat in seara de vineri 22 noiembrie 2002 pe SCI FI Channel nu a reusit sa destrame misterul evenimentelor din 1947 , cind se crede ca , la Roswell , s-a prabusit un OZN .Desi aduce citeva informatii foarte interesante, documentarul a inselat asteptarile multora , pentru ca promisa dovada zdrobitoare nu este chiar atit de zdrobitoare pe cit sperau unii . Totusi , mai mult decit sapaturile arheologice , analiza sofisticata a unei fotografii din epoca ofera indicii importante despre o prabusire .

O fotografie vorbeste dupa 54 de ani

Marea noutate pe care o aduce documentarul este analiza unei fotografii realizate pe 8 iulie 1947 , la Fort Worth , in statul Texas , de catre James Bond Johnson , cu ocazia unei conferinte de presa organizata de armata . Lucrind pe atunci pentru ziarul Fort Worth Star - Telegram , acesta l-a fotografiat pe generalul Roger Ramey in vreme ce dadea citire unui comunicat oficial , sosit de la Washington . Este vorba despre al doilea comunicat legat de incidentul Roswell , cel in care se explica faptul ca obiectul cazut nu a fost un disc metalic de provenienta extraterestra , asa cum se anuntase initial , ci un simplu balon meteorologic . Interesant la aceasta fotografie este faptul ca il infatiseaza pe generalul Roger Ramey tinind in mina un memoriu de la Pentagon . Intrind in posesia ei, SCI FI Channel a solicitat expertilor sa descifreze tot ce se poate de pe acest document . 

Dupa ce a scanat-o si a marit-o , cercetatorul David Rudiak , de la Universitatea Berkeley , a folosit un program special , capabil sa aproximeze cit se poate de bine urmele abia vizibile ale literelor . Un alt program a ajutat la completarea literelor care nu se mai vad . In fine , toata aceasta tehnologie de ultima ora a permis reconstituirea a doua fragmente de text , care , spun autorii documentarului , reprezinta dovada zdrobitoare a faptului ca la Roswell chiar s-a prabusit o farfurie zburatoare si ca , intr-adevar , au fost recuperate trei cadavre extraterestre . Cele doua fragmente de text sunt "the victims of the wreck (victimele din epava ) si "in the disc they will ship ( in discul pe care il vor transporta ) . 

Arheologii amana verdictul

In ceea ce priveste sapaturile arheologice efectuate unde se spune ca a fost zona impactului , rezultatul este incert . Au fost culese probe de sol , s-au prelevat mostre , insa acestea ramin inchise la loc sigur , mai precis in seifurile unei banci , pina vor fi posibile analize amanuntite in laboratoare bine dotate si cotate . Cu alte cuvinte , am gasit ceva , nu stim ce si in consecinta nu va putem spune . Vom afla intr-un alt documentar . Desigur , este o gaselnita de marketing , menita sa aduca o noua crestere a audientei . Ceea ce se stie , pentru moment , este doar faptul ca investigatiile au fost efectuate cu cele mai moderne echipamente si ca sapaturile au fost dublate de analize geofizice ale zonei 

Apar martori noi

Ufologii spun de cel putin zece de ani ca sansele de a mai gasi martori oculari la cele petrecute linga Roswell , pe terenul fermei lui Mack Brazel , scad pe zi ce trece . Totusi , SCI FI Channel a prezentat un martor necunoscut pina acum , descoperit si convins sa vorbeasca de investigatorul Tom Carey . 

Numele acestuia este Robert Slusher si sustine ca a facut parte din echipajul avionului de tip B - 29 in care au fost transportate cadavrele celor trei extraterestri gasiti printre ramasitele navei spatiale . Insa Tom Carey sustine ca a mai cunoscut un martor in 1992 , intre timp decedat , anume pe Curry Holden . Arheolog de profesie , acesta s-a nimerit in zona presupusei prabusiri in timpul unor cercetari despre indieni . Astfel , s-a nimerit sa vada tot . Mi-a marturisit ca a vazut si epava , si cadavrele , a afirmat Tom Carey !

O poveste inca vie 

Dupa mai bine de 50 de ani, povestea epavei extraterestre recuperate de armata din desertul New Mexico nu a incetat sa fascineze. In 1947, Fortele Aeriene ale SUA au scapat un comunicat de presa conform caruia ar fi gasit in apropierea orasului Roswell un disc metalic de provenienta extraterestra . Degeaba a incercat , ulterior , armata sa convinga opinia publica cum ca ar fi fost , de fapt , altceva . A revenit cu precizarea ca a fost un balon meteorologic , pentru ca dupa citeva decenii sa precizeze ca balonul era de uz militar si era echipat cu aparatura pentru detectia testelor atomice ale sovieticilor . Mai tirziu , Air Force a explicat ca, de fapt , atunci s-a testat un aparat de zbor care se dorea a fi revolutionar , dar care s-a dovedit a fi un esec . Manechinele de la bordul sau ar fi fost confundate cu cadavrele extraterestrilor, au sustinut militarii , iar celebrul film al autopsiei ar fi un fals . In fine , bilbiiala aceasta , plus secretomania cu care inconjoara guvernul SUA fenomenul OZN i-a facut pe multi sa creda ca la Roswell s-a prabusit cu adevarat ceva important si ca autoritatile incearca din rasputeri sa musamalizeze afacerea . Ramine de vazut daca SCI FI Channel va reusi sa aduca putina lumina in aceasta afacere .

( Sursa : Reuters si Yahoo.com )

La inceputul lunii mai a anului 1995, producatorul si omul de afaceri londonez Ray Santilli prezenta pentru prima oara un film, care parea sa constituie veriga lipsa a unui controversat eveniment OZN, ce fascinase lumea timp de aproape o jumatate de secol. Filmul parea insa sa eclipseze evenimentul initial, petrecut in iulie 1947. 

Intr-un interviu luat de Sightings in cursul aceluiasi an, Ray Santilli a povestit ca a intrat in posesia filmului original in anul 1992, pe cind lucra la un documentar despre Elvis Presley. El s-a intilnit la Cleveland cu un fost cameraman militar, de la care a achizitionat un clip inregistrat in ultima perioada a aparitiilor lui Presley pe estrada. 

Putin inainte de plecarea lui Santilli, fostul cameraman i-a aratat circa 22 de role de film alb-negru, pe care acesta le filmase imediat dupa incidentul de la Roswell. Batrinul cameraman ii povestise ca, in iulie 1947, pe cind era in armata, i s-a spus ca urma sa filmeze resturile unui avion sovietic de cercetare, prabusit in statul New Mexico. Totul parea cit se poate de verosimil, deoarece America se afla in plin razboi rece cu Uniunea Sovietica. 

Dupa spusele fostului cameraman, cind a ajuns acolo, el a constatat ca a trebuit sa filmeze cu totul altceva: resturile unei farfurii zburatoare, precum si autopsia a doi dintre membrii echipajului acesteia.

Santilli a hotarit sa cumpere filmul, promitind totodata ca nu va dezvalui niciodata identitatea cameramanului. 

Dupa doi ani, filmul a fost transpus pe pelicula video. Portiuni ale acestuia au fost difuzate in fata unor cercetatori, medici si tehnicieni de film, precum si a unor potentiali cumparatori. Pe masura ce filmul era vizionat de mai multa lume, atitudinea fata de el era tot mai contradictorie. 

La 21 iunie 1995, filmul a fost difuzat pe canalul francez TF1, in cadrul unei emisiuni prezentate de J. Pradel (L’Odysee de l’etrange). Apoi, imaginile s-au raspindit pe Internet in lumea intreaga, devenind subiect de disputa pentru multi specialisti. Pentru a intelege mai bine faptele prezentate, sa ne intoarcem insa la evenimentul petrecut in iulie 1947. 

Derularea evenimentelor de la Roswell 

Povestea cu OZN-ul prabusit a inceput in noaptea de 2 spre 3 iulie 1947, cind radarele de la Alamogordo, White Sands& Roswell au interceptat un obiect zburator, care prezenta caracteristici diferite de cele ale unor aparate de zbor conventionale. Catre orele 23.30, el a disparut de pe ecranele radarelor, totul indicind o catastrofa aeriana. 

Fermierul William Brazel (Mac) si Dee Proctor, copilul unor vecini, descopera la 4 iulie resturile unei nave necunoscute, in apropierea ranch-ului sau. Intrigat, Brazel ii arata serifului George A. Wilcox mici fragmente ale aparatului prabusit si acesta telefoneaza imediat la Roswell Army Air Field. 

Jesse Marcel, ofiter de informatii, soseste la fata locului, cerceteaza fragmentele de epava si ii trimite un raport comandantului sau, colonelul William Blanchard. Fragmentele aparatului prabusit, puse in patru saci, sint expediate la Fort Worth Army Air Field si direct la Washington DC. 

In primul comunicat de presa oferit publicitatii la 8 iulie de catre Walter Haut, purtator de cuvint al Roswell Army Air Field, se mentiona: Numeroasele zvonuri cu privire la existenta farfuriilor zburatoare s-au confirmat ieri, cind serviciul de informatii din cadrul 509 Bomb Group of the Eight Air Force a reusit sa captureze acest UFO.

Roswell Daily Record a mai infrumusetat aceasta stire, adaugindu-i si un titlu incitant: RAAF captureaza o farfurie zburatoare in regiunea Roswell. 

Armata dezminte comunicatul oficial

Informatia este preluata imediat de Associated Press si numeroase apeluri din intreaga lume sint trimise la Roswell. Comunicatul de presa este dezmintit de generalul Roger M. Ramey, care afirma ca la Roswell s-a prabusit un balon meteorologic. Pentru a fi cit mai convingator, el prezinta resturile unui balon-sonda presei, care se intreaba, pe buna dreptate, de ce bucatile unui simplu balon-sonda au fost transportate asa de repede in Texas, la locul conferintei. 

Ziarele Chicago Daily News, New York Times, Washington Post, Chicago Tribune, Los Angeles Herald Express, San Franciso Examiner, care publicasera deja versiunea initiala, comenteaza aceasta noua versiune, pusa pe seama tulburarilor de natura emotionala ale purtatorului de cuvint. 

Citeva zile mai tirziu, Mac Brazel este vazut pe strazile din Roswell, escortat de militari. El a negat ulterior marturia sa initiala, legata de resturile navei gasite in apropierea ranch-ului, si a refuzat sa mai discute despre acest subiect. Ceilalti martori ai incidentului au tacut si ei multi ani la rind, temindu-se de ceea ce li se putea intimpla lor si familiilor lor. 

Farfuria zburatoare avea la bordul sau extraterestri 

Nici unul dintre martori nu a vorbit insa despre corpurile extraterestrilor, gasite in apropierea locului catastrofei, desi zvonuri in aceasta privinta au existat. Unul dintre acestia, inginerul Grady Barney, a afirmat ulterior ca descoperise un disc cu diametrul de 8-10 m si patru cadavre ale unor umanoizi de talie mica, imbracati in costume gri. Oficialii militari i-au interzis sa-si mai desfasoare cercetarile (el lucra in domeniul conservarii solului) si i-au interzis sa discute despre cele vazute. 

Cele patru cadavre au fost transferate la baza Edwards, in California, pentru a fi examinate. Apoi, catre sfirsitul anului 1954, ele au fost transferate la baza Wright-Patterson, in Ohio, unde, in asa-numita Camera Albastra, se presupune ca se afla si alte cadavre ale unor extraterestri. De aici, o parte din resturile OZN-ului si cadavrele conservate au fost mutate la Langley, sediul CIA, in anul 1978. Zvonurile sint dezmintite de armata, care pretinde ca a fost vorba doar de niste manechine.

Timp de mai multi ani, intre 1954 si 1959, armata lanseaza manechine de la mare altitudine. La 21 mai 1959 un balon se prabuseste. Cei trei militari aflati in balon supravietuiesc, insa au fetele acoperite de hematoame. Martorii care au afirmat ca au vazut niste creaturi ciudate sint pusi acum in incurcatura. 

Tacerea se risipeste 

Citiva ani mai tirziu, Inez Wilcox, sotia serifului George Wilcox, i-a povestit nepoatei sale, Barbara Dugger, ca familia sa fusese amenintata cu moartea, in cazul in care ar fi vorbit despre incidentul de la Roswell. 

In anul 1978, maiorul Jesse Marcel a afirmat ca bucatile de metal colectate de el nu erau ale unei nave terestre si ca dezmintirea data de generalul Ramsey nu era decit o poveste. El a mai adaugat ca fusese obligat sa nu spuna presei decit ceea ce i se ceruse sa spuna. In anul 1980 apare cartea The Roswell Incident, scrisa de Charles Berlitz si William L. Moore, in care sint prezentate rezultatele unor investigatii amanuntite pe care acestia le efectuasera in cazul Roswell, impreuna cu fizicianul Stanton Friedman.

Prima stire, potrivit careia la locul catastrofei au fost insa gasite corpurile unor extraterestri, a fost oficial difuzata in anul 1984, cind a fost descoperit si facut public un memorandum top secret din 18 noiembrie 1952, intitulat Majestic-12 sau MJ-12. La inceputul anilor ’90, rumoarea in jurul cazului Roswell creste si Congresul American este obligat sa ia masuri. Steven Schiff din Albuquerque (New Mexico) contacteaza Departamentul Apararii (DOD) si cere informatii despre incidenul de la Roswell. 

DOD pretinde ca nu este in posesia unor astfel de informatii si-l sfatuieste pe Schiff sa apeleze la Arhivele Nationale, dar aici acestuia i se spune ca nu exista nici un fel de inregistrari din acea perioada. Schiff contacteaza General Accounting Office (GAO), pentru a primi inregistrari cu privire la evenimentele din 1947. 

In septembrie 1994, deci la opt luni dupa ce Schiff isi incepuse ancheta, Armata Aerului a fost obligata sa faca public primul sa raport privind OZN-urile, dupa atitia ani de tacere. In raport se explica faptul ca resturile epavei gasite la Roswell erau de fapt ale unei sonde, ce urma sa detecteze exploziile nucleare si care facea parte dintr-un proiect secret, intitulat MOGUL (din nou explicatii plauzibile pentru perioada Razboiului Rece cu Uniunea Sovietica - n.n.). Nu este furnizata in schimb nici o informatie cu privire la corpurile unor extraterestri, ceea ce relanseaza ideea unui complot al tacerii din partea guvernului american. 

Incidentul de la Roswell continua sa fascineze, fara ca adevarul sa fie totusi cunoscut. 

Lumea doreste sa primeasca totusi un raspuns la o serie de intrebari cum ar fi aceea daca armata americana cunoaste adevarul, sau incearca sa-l ascunda, sau daca acel corp, prezentat in filmul lui Santilli, este al unui extraterestru sau al unei fiinte umane pe care medicii militari americani au efectuat experiente. Lista intrebarilor ramine in continuare deschisa.

Dar mai presus de orice, cu totii am vrea sa stim  daca SINTEM SAU NU singuri in Univers… 

raportul „cometa”

Una dintre ideile preconcepute cu privire la fenomenul OZN ar fi ca acesta constituie o problema luata in serios numai de catre organizatii particulare si numai in Statele Unite. Eroare! "Raportul COMETA", despre care vom vorbi in continuare este un document european extrem de serios. El a reverberat intens peste ocean si a produs o impresie profunda in mediile ufologice de pe intreaga planeta. Dupa cum vom vedea, acest document francez marcheaza o premiera absoluta si merita intreaga atentie.

COMETA - un comitet select si, totodata, bizar

Titlul editiei speciale a revistei VSD, "OZN-urile si Apararea. La ce ne putem astepta?", reia ad-literam titlul raportului intocmit de grupul COMETA. Care grup inseamna COMité d'ETudes Approfondies sau, in traducere, Comitetul de Studii Aprofundate. Dar ce inseamna, de fapt, acest grup? 

Ei bine, numai nume sonore. De pilda, avem un general de aviatie, care a si prefatat raportul. Semnatarul preambulului, André Lebeau, este si el un ex-presedinte al CNES (Centre National des Etudes Spatiales - Centrul National de Studii Spatiale), adica echivalentul francez al NASA. Urmeaza apoi o lunga serie de fosti sau actuali membri ai foarte seriosului "Institut des Hautes Etudes de la Défense Nationale" (Institutul de Inalte Studii pentru Apararea Nationala - IHEDN). Acestora li se mai adauga experti civili sau militari, in special in materie de aviatie si fizica, fiecare cite o somitate in domeniile in care activeaza.

Pe scurt, avem numai militari de rang inalt si cercetatori stiintifici de prima mina. Cu siguranta, este dificil sa reunesti un asemenea colectiv. Dar si mai dificil de crezut este ca toti acesti oameni s-au reunit din proprie initiativa, in cadul unei asociatii. Caci, din punct de vedere juridic, COMETA nu este altceva decit o asociatie. COMETA este fondata pe exact aceleasi baze juridice (o lege a liberei asocieri datind din 1901) pe care se poate fonda, de pilda, o asociatie a crescatorilor de broaste testoase. Sa ne intelegem, nu este o comisie creata la intiativa unei institutii apartinind statului francez. Ori, a crede ca o asemenea asociatie poate sa se nasca de la sine si, culmea, sa produca un asemenea raport este o copilarie. 

Nici un ofiter, mai ales cu functie, nu se va inscrie din proprie initiativa intr-o asociatie ce studiaza impactul cu o civilizatie extraterestra. Nici un cercetator, mai ales implicat in programe de inarmare, nu isi va risca reputatia de buna voie declarind pe fata ca ONZ-urile nu numai ca exista, dar reprezinta o chestiune grava, ce trebuie studiata cu atentie, pentru a fi luata in calcul la elaborarea strategiilor de aparare. Prin urmare, COMETA este o asociatie privata, dar intemeiata "la ordin", iar raportul pe care l-a ouat este "oficial" prin pozitiile semnatarilor sai, insa "oficios" prin forma juridica in baza careia s-au asociat acestia.

Reiese de aici ca cine a stat in spatele acestei miscari a decis ca nu este cazul sa implice direct nici o institutie a statului (Ministerul Apararii, Directia de Supraveghere a Teritoriului, CNES, IHEDN, etc.), ci numai persoane. Faptul ca acestea ocupa functii cheie in institutii importante este de natura doar sa ofere asigurari ca raportul este autentic si nicidecum o facatura.

Un document cu greutate

Ceea ce particularizeaza "Raportul COMETA" fata alte documente de acelasi gen aparute peste ocean este faptul ca, desi numara printre autori inalte autoritati militare si stiintifice ale Frantei, NU urmareste contestarea fenomenului OZN si, mai ales, NU tinteste scoatearea sa definitiva in afara atentiei opiniei publice. Mai mult, prin argumentele oferite, cititorul este adus in pozitia de a trage singur concluzia ca justificarea cea mai rezonabila pentru OZN-uri ramine ipoteza extraterestra, o ipoteza care se cuvine a fi luata in serios si studiata pina la ultimele consecinte posibile.

Numai atit si este suficient pentru a intelege ca eticheta de "Senzational" aplicata acestui raport nu ar fi utilizata in mod gratuit. Primul element de senzatie il reprezinta faptul ca a fost conceput de un colectiv de autori pozitii foarte inalte in ierarhia militara si stiintifica din Franta. Apoi, destinatia sa era era cit se poate de selecta: "Raportul COMETA" a ajuns pe biroul presedintelui Frantei, Jacques Chirac, precum si pe cel al primului ministru, Lionel Jospin. Faptul ca documentul a "transpirat" in presa reprezinta un alt aspect, care se cere analizat separat.

Oricum, semnalul oferit este cit se poate de clar: OZN-urile nu sint nici pe departe o chestiune ce priveste doar o mina de exaltati, ci are o deosebita importanta strategica si politica.

Atentie, opinie publica!

Dar sa vedem cum a inceput povestea. Buba s-a spart in presa la data de 16 iulie 1999, cind popularul saptaminal francez "VSD" a iesit pe piata cu o editie speciala intitulata "OZN-urile si Apararea. La ce ne putem astepta?". De precizat ca echipa care realizeaza editiile speciale la "VSD" nu este la prima abatere de acest gen. In urma cu aproape exact un an a publicat un alt hors-série ce a purtat titlul "OZN - Dovezile stiintifice", un succes de necontestat. De data aceasta, insa, au dat marea lovitura. Aduceau la lumina zilei un document extrem de sensibil, care, in mod, normal, trebuia sa circule doar in spatele usilor inchise ale inaltelor cabinete ale Frantei. 

Ramine o enigma canalul prin care ziaristii au ajuns sa puna mina pe document, insa putem fi siguri ca, acolo sus, cineva a dorit ca acesta sa ajunga in presa. Nu de alta, dar, pur si simplu, e genul de document care nu devine public decit daca vrea cine trebuie. Si a vrut!

La prima vedere, scopul pentru care raportul COMETA a transpirat in presa este cit se poate de clar: obisnuirea preventiva a opiniei publice cu ideea ca exista cel putin o civilizatie extraterestra care se uita la noi din OZN-uri, in asa fel incit - mai devreme sau mai tirziu - un contact oficial sa nu socheze prea tare. Cititorii fideli isi amintesc ca este o ipoteza la care am subscris inca din 1998, cind FBI-ul a scos pe Internet o parte din arhivele referitoare la investigatiile OZN. Prin urmare, un mesaj de genul "Atentie, opinie publica, fii pregatita!", este cit se poate de credibil.

1 - OZN-urile exista

Luat la bani marunti, raportul este, inainte de toate, o sinteza atit de lucida si de bine construita a fenomenului OZN, incit ar putea sa umple de invidie pe multi dintre cei care au scris carti de ufologie. Excelent structurat, documentul lasa tot timpul impresia ca a fost elaborat cu o rigoare militareasca, alaturi de care e imposibil sa nu observi o rigoare stiintifica de necontestat.

Punctul de pornire al raportului este faptul ca, de-a lungul timpului, s-au adunat numeroase observatii OZN foarte bine documentate, ceea ce obliga pe toti cei responsabili sa ia in considerare toate ipotezele referitoare la originea OZN-urilor si, in mod deosebit, ipoteza extraterestra. Drept argument sint prezentate citeva cazuri OZN remarcabile, din categoria celor pe care ufologii le numesc "cazuri-beton", adica imposibil de explicat prin iluzii optice, halucinatii sau cine mai stie ce.

In aceasta ordine de idei sint amintite situatii cheie, in care piloti militari au semnalat obiecte zburatoare neidentificate, care au aparut si pe radar. Nu sint ocolite nici observatiile de la sol, realizate tot martori credibili, militari sau jandarmi. Laudabil este faptul ca sint oferite si doua contra-exemple, de false cazuri OZN, explicabile prin fenomene naturale.

Desigur, este o selectie limitata, ea putind fi imbogatita cu numeroase alte cazuri, atit din Franta cit si din afara ei. Oricum, este o selectie suficienta pentru a convinge un cititor chiar neinformat in materie, insa cu spiritul deschis, ca OZN-urile reprezinta o realitate. Acesta este mesajul primei parti a raportului, din finalul careia citam: "Fenomenul OZN priveste Apararea Nationala in sens larg si impune un numar de masuri pe care le vom examina in ultima parte a raportului".

2 - Cum stam cu cunoasterea fenomenului

In partea a doua a raportului se face un bilant al cunostintelor actuale in materie de OZN-uri. Astfel, avem o trecere in revista, a celor mai judiciose mijloace de investigare a fenomenului, precum si o evaluare a nivelului la care se situeaza Franta in acest domeniu, comparativ cu alte state. Sint analizate aici datele statistice acumulate de-a lungul deceniilor, precum si eficienta cu care au mers investigatiile organizatiilor private de cercetare a OZN-urilor.

O nota aparte o face capitolul dedicat evaluarii activitatii organismului oficial care se ocupa cu investigarea fenomenului OZN in Franta. Da, exista si asa ceva, este vorba despre fostul GEPAN (Groupe d'Etudes des Phénoménes Aériens Non identifiés - Grupul de Studiu al Fenomenelor Aeriene Neidentificate), devenit ulterior SEPRA (Societé d'Etude des Phénoménes de Rentrées Atmosphériques - Societatea de Studiu al Fenomenelor de Reintoarcere in Atmosfera). Autorii raportului dau dovada de multa politete atunci cind spun ca aceasta institutie de stat va trebui sa capete un rol mai important decit cel avut in prezent. In fond, ideea subinteleasa este ca va trebui sa isi schimbe obiectivele. 

Caci, sa precizam, pina acum GEPAN/SEPRA nu a facut decit sa respecte vechea politica oficiala in materie de OZN-uri, adica sa investigheze cazurile semnalate si sa concluzioneze ca martorii au vazut planeta Venus, ca radarele au suprins stoluri de pasari migratoare, ca toate fotografiile sint trucate, etc. De fapt, functia acestei structuri era aceea de a dezinforma opinia publica cu argumente cit mai stiintifice, de a dovedi cu orice chip ca ONZ-urile nu exista. Semnificativa este insasi schimbarea denumirii acestei institutii: din Grup de Studiu al Fenomenelor Aeriene Neidentificate s-a transformat in Societate de Studiu al Fenomenelor de Reintoarcere in Atmosfera. Cu alte cuvinte, rigorile propagandei au cerut ca fenomenele aeriene neidentificate sa nu mai existe, permitindu-se doar existenta unor fenomene, de altfel foarte cuminti, de reintoarcere in atmosfera: meteoriti ce cad la sol, baloane meteorologice stratosferice care se reintorc, etc.

Cit despre capitolul consacrat ipotezelor menite sa explice fenomenul OZN, acesta este exploziv pur si simplu. Extragem din el un singur dar extrem de semnificativ citat:"(…) o analiza a consecintelor strategice, politice si religioase pe care le-ar antrena o eventuala confirmare a ipotezei extraterestre, ipoteza careia se cuvine sa i se inlature de pe acum conotatia bizara pe care o are".

3 - Si daca extraterestri vor veni?

Cea de-a treia parte este, fara indoiala, cea mai dura. Sint prezentate nici mai mult nici mai putin decit implicatiile avute de OZN-uri asupra Apararii Nationale. Sa fim intelesi, depasind dimensiunea pur strategica, se merge pina la ultimele consecinte posibile, inclusiv in plan religios si politic.

Incercind sa descoperim esenta acestei parti a raportului, constatam ca avem raspunsul militarilor la intrebarea "Ce ne facem daca miine vin extraterestri?". Caci, reamintim, munca de militar pe timp de pace impune, intre altele, elaborarea unor strategii pentru scenarii de criza, in asa fel incit armata sa fie pregatita pentru orice, sa fie mereu apta sa dea un raspuns rapid si eficient, pe masura situatiei. Daca in timpul razboiului rece strategii Frantei aveau de raspuns la intrebarea "Ce ne facem daca rusii invadeaza Berlinul de Vest sau daca trimit o bomba nucleara in America?", acum intrebarea este cea referitoare la extraterestri. O intrebare gratuita? Se pare ca nu, din moment ce autorii raportului recomanda, alaturi de o intarire a SEPRA, crearea unei celule la cel mai inalt nivel al guvernului, cu sarcini specifice. In lumina acestui document, este imperativ ca o asemenea celula sa se ocupe cu elaborarea unor ipoteze de lucru, cu dezvoltarea strategiilor schitate si - lucru foarte important! - cu pregatirea unor acorduri de cooperare cu alte state. Dar cea mai delicata dintre sarcinile prevazute este aceea de a pregati terenul pentru ca Uniunea Europeana sa initieze actiuni diplomatice spre Statele Unite, cu scopul de a pune la punct aliante politice si strategice in materie de OZN-uri.

Ce este de facut?

Ar fi totusi deplasat sa intram in panica si sa ne amenajam de pe acum pivintele de teama unui atac extraterestru. La intrebarea "La ce ne putem astepta", raportul COMETA schiteaza niste raspunsuri in partea de "Concluzii si recomandari" pentru citeva situatii posibile, dintre care putem aminti o actiune extraterestra pentru stabilirea unui contact oficial cu Terra sau descoperirea unei baze extraterestre pe teritoriul european. O invazie, fie sub forma unui atac masiv fie sub cea a unui atac localizat, este considerata putin probabila. Exceptind cazul unei singure"actiuni de intimidare" exercitate de un OZN asupra unui aparat Mirage IV in 1977, nu a fost dovedita nici o initiativa fatis ostila. Pe de alta parte, se acorda o mare atentie posibilitatii ca populatia sa fie supusa unei actiuni deliberate de dezinformare in cazul unui contact oficial si se pune problema identificarii din timp a grupurilor care ar avea de cistigat de pe urma unei asemenea manipulari; a se vedea aici anumite grupari religioase ...

Pentru a puncta inca o data esentialul, se subliniaza ca realitatea fizica a OZN-urilor, aflate sub controlul unor fiinte inteligente, este "ca si sigura". In acest context, sint explorate - cam rapid, am putea spune- motivivelor pe care le-ar avea vizitatorii extraterestri sa se invirta in jurul planetei noastre.

In fine, raportul se incheie cu sublinierea recomadarilor finale :

1. Informarea tuturor persoanelor ce ocupa un post de decizie si au responsabilitati importante;

2. Intarirea mijloacelor de investigare si studiu a SEPRA;

3. Realizarea unor mijloace de detectie a OZN-urilor prin intermediul agentiilor de supraveghere a spatiului cosmic .

4. Crearea unei celule strategice la cel mai inalt nivel al statului francez;

5. Demararea unor actiuni diplomatice pe linga Statele Unite in vederea punerii bazelor unei cooperari in aceasta "chestiune capitala"

6. Studierea masurilor ce trebuie luate in caz de urgenta.

Lectura printre rinduri

Spuneam ca Raportul COMETA a fost facut scapat presei in ideea de a obisnui opinia publica cu eventualitatea unui contact cu o civilizatie extraterestra. Just, dar scopul principal pentru care a ajuns sa faca obiectul unei editii speciale este cu totul altul. Daca el transpare doar unui citior avizat inca din corpul documentului, cele sapte anexe au rolul de ajuta pe oricine sa citeasca printre rinduri si sa descopere cui ii este adresat raportul in realitate. Tineti-va bine, o sa va placa povestea: americanilor! Da, ati citit bine, americanilor. Mesajul transmis acestora este cit se poate de simplu si poate fi sintetizat prin conceptul "sitm ca stiti ca ..."

Concret, lucurile se reduc la o problema de tehnologie militara, capitol la care americanii se afla cu mult inaintea europenilor. Evident, Statele Unite nu par a fi deloc dispuse sa imparta prea multe dintre secretele ce le-au permis sa ajunga la aceasta suprematie. Marele lor secret, spun gurile rele, ar fi o nava extraterestra recuperata in 1947, ce s-ar fi prabusit in apropiere de orasul Roswell. Ori una dintre anexe exact de cazul Roswell se ocupa si il da drept exemplu de musamalizare, in conditiile in care imediat dupa valul de observatii din 1947 atitudinea SUA fata de problematica OZN este perceputa ca "una dintre cele mai ciudate". Studiata vreme de decenii, epava extraterestra ar fi permis SUA sa dezvolte tehnologii si sisteme de armament incredibile. 

In fond, este chiar ceea ce pretinde ca s-a intimplat colonelul Corso, de la Pentagon. Conform marturiilor sale, el a fost veriga de legatura intre Armata si laboratoarele de cercetare, carora le distribuia fie documentatie, fie chiar subansamble din epava. Volumul autobiografic pe care a apucat sa il scrie inainte de a muri, "Dupa Roswell". Dar la acest volum se refera si Raportul COMETA, admitind ca mare parte din cele povestite de Corso ar cam trebui sa fie adevarate.

In consecinta, punind lucrurile cap la cap, nu pare deloc exagerata banuiala ca, prin serviciile lor secrete, francezii au ajuns sa afle lucruri interesante din alte surse decit din bogata literatura ufologica. Ca sa spuna lucrurilor pe nume, vorbind despre civilizatii extraterestre, autorii documentului nu exclud varianta in care s-au stabilit deja contacte privilegiate secrete "ce ar putea fi atribuite Statelor Unite".