caracterizare

De câte ori e vremea rea
vreau să-ţi depăn viaţa mea,
viaţa mea cea schimbătoare,
când e ploaie, când e soare.

Fusei mic, dar am crescut
printre sfaturi ce ascult,
mama dădea cu răsfăţul,
însă tata doar cu băţul.

Şi conform fiinţei mele
alesei una din rele
ce nu-mi pare cea mai rea:
asta eşti, iubirea mea!

contrast

Prin tunele mucezite                      Curg luxoase limuzine
înfrăţiţi cu şobolanii                      peste largul bulevard,
îşi duc vârste frăgezite,                 ei cerşesc un colţ de pâine
lipsiţi de iubiri, orfanii.                 stând turceşte lângă gard.

Fără haine, fără hrană,                   Licăresc roşii reclame
fără dragoste de mamă                  la vitrine-nzorzonate,
totuşi supravieţuiesc                      ei întind murdare palme
sub nivel cetăţenesc.                      spre domniţele fardate.

caricaturi

Arătăm prin sateliţi                     Am vândut peste hotare
doar pe cei dezmoşteniţi             munţi întregi, podoabe rare
şi-nălţăm peste Carpaţi               şi-am cules, cu rugăminţi,
suflu de handicapaţi.                   numai reci făgăduinţi.

Dezbatem în parlament
legi pentru stabiliment,
nu vedem cum azi ţăranii,
gârboviţi, îşi cară anii.

thriller

Te ador nespus de mult,                                 Ţi-s ochii adormiţi ca ceapa
iubirea mea nătângă,                                      şi sufletul ca usturoiul,
că am fost şi orb şi mut                                  tresare speriată pleoapa
şi inima-mi dă să se frângă.                           când cade-n tindă măturoiul.

Înfăţişarea ţi-e rupestră,                                 Semn rău! ai spus, te-ai încruntat
iar mijlocelul poloboc de vin,                        de s-a acrit şi borşu-n sticlă,
şi răsuflarea ţi-e funestă                                 eu m-am gândit la divorţat
şi-mbrăţişarea ta un chin.                               şi am ieşit pe uşă-n pripă.

Păcatul meu cel mare-a fost                          Of, Doamne, cum ai mai răcnit
că n-ascultai babele din sat:                          de satu-ntreg ai pus pe jar
Nu căuta la ea, nu are rost,                            şi din instinct eu m-am ferit
e bună doar de speriat!                                  de-un retevei trimis în dar.

Cu chipul palid de bostan
şi braţele marmoreene
m-ai convins, după un an,
că nu eşti dintre cosânzene.

blestem

Chipul tău ascuns de noapte                     Dă acum un semn de viaţă
cu ghicite trăsături                                    preasupusului tău rob,
este o calamitate                                       fie roua-n dimineaţă
pentru bietele făpturi.                               de pe buze să îţi sorb.

Eu sunt una dintre ele                              Eşti blestemul fericit
ce-am căzut în plasa ta,                            ce-a venit ca o năpastă,
abia mişc membrele grele,                       legendară ca un mit,
dar, te rog, nu mă uita!                             feciorelnică şi castă.

poveste adevărată

Am ajuns privind o stea                       E aşa mare dilema?
să cunosc ce-i dragostea:                     Însă rezolvă problema:
o poveste adevărată                              alba nea scârţâitoare,
cu-n băiat şi cu o fată.                          pe alocuri lucitoare,

Mâna fetei timid 'cearcă                       a căzut de dimineaţă
să cuprindă. Parcă, parcă,                     formând porţiuni cu gheaţă,
ea în lături nu s-ar da                            gheaţa este pentru ce,
de n-ar fi un fulg de nea.                      dacă nu s-alunece?

Fulgul ăsta blestemat                           Gându-i scurt, nici un minut
chiar pe nas s-a aşezat,                        pân' la faptă n-a trecut
când baiatul dă s-o ţină                        şi băiatul vede-n stradă
spre nas duce a ei mână.                      fata căzând în zăpadă.

Uite, Doamne, ce păcat,                      El atent, un cavaler,
cum sloboade un oftat                         o ridică plin de zel,
şi băiatu-i supărat,                               cu griji doar o împresoară
crede c-a fost refuzat.                          ca pe-o gingaşă comoară.

Ei îi pare rău, dar cum                        Ea, cu glas tremurator,
facă-să pe acest drum,                        îl întreabă rugător:
sorbind aer cu nesaţ,                           -Îmi dai braţul să mă ţin?
ca să meargă braţ la braţ?                   Şi sloboade un suspin.

cotidian

Aștept ziua de chenzină                      Doar stomacul îmi ascult,

ca pe mare sărbătoare,                        de inflație nu știe

am de plată o lumină,                          nici gramajul c-a scăzut

apă și canalizare,                                   în colț la patiserie.

iar pantofii calcă strâmb,                     La TV în plin jurnal

trotuarele-s de vină                            crime doar și tâlhării;

și de haine nu mă schimb                    peste-un an electoral

decât rar, la săptămână.                       toate roz însă vor fi.

decădere

Îți duc, amice, dorul                   Roagă-te ca-n viitor
și te invit la o șuetă,                   să nu se strice satelitul
dar butonezi calculatorul           căci preistoric om
părându-ți viața desuetă.            vei deveni cu timpul.

Sfârâie carnea pe grătar,            Prieteni ai peste o mie
dar stai cu nasu-n celular,          și pare că-ți surâde soarta,
de când feisbucul stăpânești      dar când necazul va să vie
ai uitat să mai vorbești.             tot la vecin vei rupe poarta.