degeaba

Degeaba cerul e senin                   Degeaba cântă menestrelii
şi crinii dau în floare,                    pe sub balcoane, înfocaţi,
sufletul plin mi-e de venin,          şi înfloresc tandre camelii,
soarta în fapt necruţătoare.         tu către altul acum ca'ţi.

Degeaba flori deschid bobocul    Degeaba m-am născut, o ştiu,
şi îmi zâmbeşte mândrul soare,   dar nu sunt eu cel vinovat
m-a părăsit astăzi norocul,           şi patima în versuri scriu,
iubirea ta e trecătoare.                  amoru-n lacrimi s-a uscat.

Degeaba creşte firul verde
şi cântă-n codru păsărele,
ochiul tău nici că mă vede,
o dragoste am şi-o durere.