Se înteţeşte vântul, bat rafale, Fierbinţi tentacule m-apucă
şi limbi de clopot sună zgomotos, de gât, trăgându-mă în jos,
timpul legendelor astrale şi aşternutul pare luncă
se desfăşoară furtunos. în care râde macul roş.
Iubirea noastră e un mit Mi te oferi îmbietoare
născut din patimi vinovate şi proaspătă ca un parfum,
şi-un dar din inimă pornit eu îţi desfac petala-n floare,
ce-mpreunează sufletele noastre. cu ochi închişi scânceşti acum.
Îmbrăţişez azi trupul nud Plutim pe aripi nevăzute
şi gura-mi lacomă coboară spre un tărâm necunoscut,
asupra sânului tău crud, cuvintele rămân tăcute,
necopt încă, de fecioară. iar dragostea ne este scut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu