«Jurnalul istoric» al lui Oswald
In decembrie 1964, rezidenta DIE din Washington ne-a trimis copia unui document de 13 pagini intitulat pompos «Jurnal istoric», pe care Oswald il adusese cu el in Statele Unite in 1962, cand s-a repatriat din Uniunea Sovietica. Acest document a fost facut public de Comisia Warren, care investiga asasinarea lui Kennedy, cu mentiunea ca scrisul fusese identificat ca apartinand lui Oswald, dar ca existau dubii in legatura cu veridicitatea continutului.
La cateva zile dupa primirea «Jurnalului istoric» al lui Oswald, colonelul Tigran Gregorian, expertul DIE pentru limba engleza, ne-a prezentat un raport care a concluzionat ca jurnalul fusese creat de PGU. Gregorian a descoperit ca jurnalul continea un numar de expresii specifice limbii engleze britanice, care nu puteau fi familiare unui american lipsit de educatie, cum era Oswald. Gregorian a explicat motivele: ofiterii DIE care erau trimisi la Moscova pentru pregatirea in munca de informatii externe, care cuprindea si studiul unei limbi straine, invatau doar engleza britanica. KGB a avut primii sai instructori de engleza americana abia in 1964.
Analiza facuta de Gregorian a concluzionat ca jurnalul lui Oswald a fost compus in mare viteza dupa ce solicitase sa se intoarca in Statele Unite, si continea numeroase inadvertente. De exemplu: sumele in ruble pentru anul 1960 erau consemnate la valori de dupa devalorizarea rublei din 1961; John McVickar, identificat in jurnal drept sef al serviciului consular din Moscova in octombrie 1959, preluase functia respectiva abia doi ani mai tarziu.
La sfarsitul anilor ’70, «Jurnalul istoric» al lui Oswald a fost examinat de expertul grafolog american dr. Thea Stein Lewinson, care a confirmat suspiciunea lui Gregorian ca jurnalul a fost conceput de KGB. Concluzia ei a fost: «Intregul manuscris a fost scris in una sau doua sedinte. El a fost scris in jurul datei care corespunde ultimei inregistrari datate 27 martie 1962 si a fost copiat in mare graba, fapt sugerat de numeroasele greseli de ortografie».
Recrutat de KGB
«Programat sa ucida» probeaza cu minutiozitate faptul ca Oswald fusese recrutat de KGB in 1958, cand fusese repartizat ca operator radar la Batalionul de control aerian al puscasilor marini (Marine Air Control Squadron No. 1 – MACS-1) de la baza aeriana Atsugi, de langa Tokio, Japonia. «Acea baza americana ultrasecreta era principala tinta a KGB – si implicit a DIE – in Japonia, pentru ca CIA o utiliza ca sa lanseze si monitorizeze avioanele de spionaj U-2, ce survolau in secret teritoriul Uniunii Sovietice.» Cartea probeaza si faptul ca informatiile primite de la Oswald au ajutat KGB-ul sa doboare, la 1 mai 1960, avionul U-2 pilotat de Francis Gary Powers. De asemenea, probeaza faptul ca Oswald a fost de fata la procesul ce i-a fost intentat lui Powers, care a avut loc in Sala Coloanelor din Moscova.
Oswald a fost recrutat de PGU cu ajutorul unei atragatoare nipone, animatoare intr-un bar de noapte. El a devenit un agent PGU motivat ideologic, care isi petrecea mare parte a timpului liber studiind limba rusa, si care raspundea cu da si niet atunci cand era luat peste picior cu privire la interesul sau pentru comunism, si caruia ii facea placere sa fie strigat «Oswaldovici» de catre camarazii sai, puscasi marini.
Oswald a continuat sa furnizeze KGB-ului documente militare secrete si dupa ce s-a intors in SUA in 1958, cand a fost repartizat la radarul Batalionului 9 (Squadron No. 9 – MACS-9) de la baza aeriana El Toro, din Santa Ana, California. Spre sfarsitul stagiului sau acolo, Oswald l-a rugat pe colegul sau de camera, Nelson Delgado, sa puna un sac intr-o cutie de bagaje a statiei de autobuze din Los Angeles si sa ii aduca cheia. Potrivit lui Delgado, sacul era plin cu fotografii ale unui avion de lupta american, din fata si din profil. In acei ani, KGB (ca si DIE) folosea casetele de bagaje din statiile de tren sau autobuz pentru agentii care aveau un volum mare de documente de transmis. «Programat sa ucida» dovedeste, de asemenea, ca acele casete de bagaje folosite de Oswald in SUA au fost deservite de catre de Mohrenschildt.
Defectarea la Moscova
La 20 septembrie 1959, Oswald a plecat spre Europa la bordul cargoului SS Marion Lykes, care avea doar alti trei pasageri la bord. Este semnificativ faptul ca aceasta companie de transporturi navale, care transporta pasageri doar ocazional, a fost folosita si de catre de Mohrenschild pentru voiajele sale secrete in strainatate, atat inainte, cat si dupa 1959.
La 26 noiembrie 1959, Oswald i-a scris fratelui sau Robert, aflat in Statele Unite: «Vreau sa traiesc in Uniunea Sovietica pentru totdeauna». Oswald i-a mai scris o data fratelui sau in acel an, la 17 decembrie 1959, spunandu-i ca nu dorea sa mai auda de la Robert nimic. «Incep o viata noua si nu vreau sa mai am de a face cu vechea mea viata.»
O nevasta sovietica
La 5 mai 1961, Oswald i-a scris fratelui sau Robert, pentru prima data in doi ani: «La 30 aprilie anul acesta m-am casatorit. Sotia mea... s-a nascut in Leningrad». Intr-o scrisoare purtand data postei 16 mai 1961, Oswald informa si ambasada SUA din Moscova ca se casatorise si ca «sotia mea este rusoaica, nascuta la Leningrad».
In «Jurnalul istoric» Oswald pretinde ca a intalnit-o pe «Marina N. Prosakoba» la 17 martie 1961 si ca s-au casatorit la 30 aprilie. Este imposibil. La acea vreme, legea sovietica cerea ca mariajele dintre cetateni sovietici si straini sa fie aprobate de autoritatile de la Moscova. Ca vicepresedinte al Comisiei nationale romane pentru vize si pasapoarte, care era instrumentul pentru rezolvarea unor astfel de cazuri, stiam perfect cum functiona sistemul. Era un cosmar birocratic, si dura ani de zile. Chiar daca Oswald ar fi cerut aceasta aprobare in ziua in care a intalnit-o pentru prima data pe Marina, ar fi fost imposibil sa o primeasca in sase saptamani. Exista o singura exceptie de la acest sistem sinuos de aprobari: daca o institutie a statului avea un interes special in realizarea urgenta a casatoriei.»
«Programat sa ucida» probeaza ca Marina a fost aleasa de KGB ca sa devina sotia lui Oswald si ca biografia ei a fost revizuita de cateva ori. Chiar si certificatul ei de nastere original, care arata ca se nascuse la Leningrad, a fost schimbat. Cand a sosit in Statele Unite, in 1962, Marina avea un certificat de nastere care arata ca se nascuse in Molotovsk, o regiune indepartata din nord, unde cetatenii straini nu aveau acces, si unde era putin probabil ca un occidental sa poata ajunge ca sa culeaga date despre ea si familia ei.
Marina a ramas loiala KGB-ului. Norman Redlich, avocatul Comisiei Warren insarcinat sa o interogheze, a tras concluzia ca Marina a «mintit in mod repetat Serviciul Secret, FBI-ul si aceasta Comisie, asupra unor probleme care sunt de importanta vitala pentru poporul acestei tari si pentru lumea intreaga».
Repetitia generala
In seara de 10 aprilie 1963, un glont tras in directia capului generalului Edwin Walker, in timp ce acesta sedea la biroul din locuinta sa, a ratat tinta cu doar cativa milimetri. Incidentul a fost relatat in presa, iar glontul a fost recuperat, dar nu s-au putut obtine indicii care sa duca la identificarea autorului. Dupa asasinarea lui Kennedy, glontul recuperat din peretii casei lui Walker a fost examinat balistic si s-a ajuns la concluzia ca provenea din carabina Mannlicher-Carcano apartinand lui Oswald».
«Programat sa ucida» produce dovezi irefutabile care demonstreaza ca incercarea lui Oswald de a-l asasina pe generalul Walker a fost o repetitie generala a asasinarii presedintelui Kennedy. «In ultimii zece ani ai carierei mele in Romania am supervizat si Departamentul de Comunicatii Cifrate si m-am familiarizat cu schemele sovietice de cifrare si codificare. Analizand nota nevinovata, in aparenta, pe care Oswald a scris-o Marinei inainte de a atenta la viata generalului Walker, am descoperit ca aceasta continea un mesaj codificat. Oswald ii spunea Marinei ca, daca va fi arestat, sa trimita ambasadei sovietice la Washington «informatia despre ce mi s-a intamplat si articolele din presa (daca se va scrie ceva despre mine). Avem prieteni acolo, iar Crucea Rosie te va ajuta». La acea vreme, cuvantul «prieten» insemna «ofiterul de legatura», iar «Crucea Rosie» insemna PGU. Oswald nu l-a ucis pe generalul Walker, dar testul a fost un succes, deoarece Oswald nu a atras atentia politiei asupra lui. El era acum gata sa-l ucida pe presedintele Kennedy, dar dorea sa aiba mai intai o viza de intrare in Uniunea Sovietica pentru el, sotia sa, care era insarcinata, si fiica lor.
La solicitarea lui Oswald, Marina i-a scris ofiterului ei de legatura din ambasada sovietica, la 1 iulie 1963. «Draga tovarase Reznicenko!... Sotul meu isi exprima dorinta sincera de a se intoarce in URSS. Te implor din tot sufletul sa il ajuti in aceasta privinta. ... Te rog, nu ne refuza. ... Speram ca cel de-al doilea copil al nostru se va naste in URSS. Cu stima si sinceritate, M. Oswald. P.S. Atasez la aceasta scrisoare si cererea sotului meu de a intra in URSS.»
Iata textul sus-numitei cereri a lui Oswald: «1 iulie 1963. Stimati domni, va rog sa urgentati emiterea vizei de intrare pentru reintoarcerea cetatenei sovietice Marina N. Oswald. Ea va naste in octombrie, prin urmare trebuie sa ii emiteti viza de intrare. In ce priveste viza mea de reintoarcere, va rog sa o considerati separat. Multumesc, Lee H. Oswald (sotul Marinei Nicolaiev)». Atunci cand a fost arestat pentru asasinarea presedintelui Kennedy, Oswald inca mai purta in portofel numele lui Reznicenko si adresa ambasadei sovietice.
"DRAGONUL" CONTINUA.
Dupa prabusirea Uniunii Sovietice am sperat ca noii lideri de la Moscova vor dezvalui implicarea KGB-ului in asasinarea lui JFK. Ofiterii fostului KGB s-au instalat insa in Kremlin si in Moscova a continuat sa isi spele mainile in legatura cu Oswald. Calaii nu se autoincrimineaza. In 1993, cand SUA au comemorat 30 de ani de la asasinarea presedintelui Kennedy, Moscova a publicat «Pasaport pentru asasinat: istoria lui Lee Harvey Oswald prezentata pentru prima data de catre colonelul KGB care l-a cunoscut» («Passport to Assassination: the Never-Before-Told Story of Lee Harvy Oswald by the KGB Colonel Who Knew Him»). Aceasta carte, scrisa pentru publicul american, nu pentru cel rus, pretinde ca nici o investigatie in legatura cu Oswald nu a descoperit vreo legatura intre acesta si KGB. Este semnificativ faptul ca «autorul», Oleg M. Neciporenko, este un ofiter KGB «in retragere», care deci putea pretinde ca a vorbit in nume propriu, nu in cel oficial, al organizatiei. Aceasta era o metoda patentata de KGB si folosita de guvernul sovietic, care, astfel, nu putea fi invinuit, in cazul in care afirmatiile se dovedeau mincinoase.
In toamna lui 1963, cand Oswald a vizitat Mexico City, Neciporenko era la post acolo, acoperit ca ofiter consular al ambasadei sovietice. Intr-o scrisoare trimisa ambasadei sovietice din Washington, aflata in posesia autoritatilor SUA, Oswald a scris ca in Mexico City s-a intalnit cu Valeri Kostikov, sau «tovarasul Kostin», care era ofiter in cel de-al 13-lea departament al KGB, insarcinat cu asasinatele din strainatate. In cartea sa, Neciporenko minte, afirmand ca el, nu Kostokov, s-ar fi intalnit cu Oswald, pentru a acoperi legatura acestuia cu unitatea KGB insarcinata cu asasinate in strainatate. Potrivit lui Neciporenko, generalul Saharovski i-ar fi spus: «Oswald nu a prezentat interes pentru serviciul nostru de spionaj». Aceeasi opinie a fost exprimata si de seful Directiei de Contraspionaj a KGB. Pentru a face lucrurile si mai clare, generalul Vladimir Semiciastni, care era seful KGB in anii in care Oswald traia in Uniunea Sovietica, ar fi adaugat: «Nu am avut nici o legatura cu Marina. Oswald a gasit-o singur. A fost de neinteles pentru noi de ce a luat-o de nevasta». Semiciastni ar fi fost, bineinteles, vinovatul principal pentru asasinarea presedintelui Kennedy in situatia in care s-ar fi dovedit implicarea KGB-ului."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu