Abia aştept să îţi revăd Abia aştept să te admir Abia aştept, cu nerăbdare,
chipul cu trăsături de muză ca pe-o icoana, în extaz, la pieptul meu ca să te strâng,
şi ochii tăi care mă pierd şi părul negru să-ţi răsfir, să-mi dai fierbinte sărutare
când dragostea m-acuză. să îţi dezmierd al tău obraz. când stele ard şi valuri plâng.
sub cer acoperit cu stele în ochii-ţi cafenii iubirea ce trupu-mi chinuie amarnic,
să-ţi spun de mult cât te iubesc, ce m-a făcut să-mi stăpânesc, să ne împlinim amorul
să-ţi dăruiesc lalele. prin depărtări, mâhnirea. nepreţuit şi-atât de tainic.
Abia aştept să mă întorc Abia aştept să treaca timpul Abia aştept să vină ora
la cuibul fericirii noastre în murmur rece de izvoare, când liber vieţii eu voi fi,
să-mi spună glasul de prooroc să înflorească iarăşi câmpul, să pot spune tuturora
că eşti ca luna între astre. să cânte păsări în răzoare. că te-am visat în nopţile târzii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu