noapte

Tresar copaci goliţi de frunză
în rafala vântului turbat,
tu lângă mine eşti suavă muză
cu zâmbetul pe buze şi părul răsfirat.

Capul îmi plec pe sânul tău,
nu vreau să-ţi fie o povară,
ochii închid, plutesc în hău
aidoma unei pene de cocoară.

Pe sâni, pe umeri şi grumaz
cu buzele alerg flămânde,
tu gemi uşor căzută în extaz,
ţi-s genele plecate, adorminde.

Vântul se moaie, se opreşte,
iar luna iese dintre nori,
trupu-ţi fierbinte-acum zvâcneşte
pătruns de-ai dragostei fiori.

Îţi mângâi fruntea transpirată,
încet suspini, eşti fericită
că dragostea ţi-o-mpărtăşesc pe toată
şi simt în piept cum inima-ţi palpită.