greoi mărşăluiesc, dar temerar,
vârful pierdut în nori abia se vede
acolo vreau s-ajung, să am habar.
Curios mă cercetează un ţap
cu coarnele spre mine aplecate,
nepăsător eu îl privesc şi tac,
am idealuri mai înalte.
Cu două degete la frunte,
politicos, salut ca pe oricare,
continui drumul sus pe munte,
ţapul se uită lung şi cu mirare.
Neobosit eu urc, pieptiş, pe drum
şi gheata stângă mă cam strânge,
în nări simt un ciudat parfum
de cetină amestecat cu sânge.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu