fuga

Jurnalul National: In dimineata de 22, la ce ora s-au trezit Nicolae si Elena Ceausescu?

Pe la 7:00. Au stat noaptea in sedinte si discutii pana pe la 2-2:30, cand s-au retras. Pe 22 au inceput sa se apropie manifestantii de CC. Sa va spun ceva interesant: incepusera sa apara multi tineri pe cladirile din jur, dar toti aveau echipament asemanator - blugi, adidasi, o geaca pe ei, cam toti erau la fel imbracati. Deci nu erau chiar cei din strada. De regula, inainte, daca mergeai pe Calea Victoriei spre sediu, vedeai foarte multi civili plantati cam la distante egale si care semanau: aveau paltoane asemanatoare, incaltarile cam la fel, caciulile la fel. Deci cei de pe cladiri puteau foarte bine sa fie de la cercetare-diversiune. Nu spun ca erau de la Trutulescu, de la Buzau. 

Cand a vazut Ceausescu ca piata era plina si ca lumea striga “Jos Ceausescu”?

O data din biroul lui si dupa aceea cand s-a urcat in elicopter. Atunci a vazut bine despre ce era vorba. 

Pana sa urce in elicopter, ce zicea?

Si in momentele acelea au crezut amandoi ca in piata sunt oameni care sunt manipulati, trimisi acolo, nu ca e vocea poporului. Dar incepusera sa apara niste semne de intrebare. 

Ce s-a intamplat in acea dimineata? La ce ora a decolat elicopterul?

Pe la 12. 

Ce s-a intamplat de la 7 la 12? Cine mai venise in sediu? Copiii celor doi?

Valentin si Zoe au fost acolo pe 21 decembrie, stateau in CC. Au avut loc intalnirile cu cei de la armata, a venit si Stanculescu. 

Moartea lui Milea si cadavrele din Timisoara

Cu generalul Milea cum a fost? A fost sinucidere sau a fost omorat?

Putea sa fie si una si alta. Putea sa fie sinucidere pentru ca pe ordinul de lupta la orice unitate nu se regaseste ca secretarul general sau comandantul suprem au dat ordin sa se traga. Acolo apare, de fiecare data, numele ministrului, ca el transmite mai departe. Deci daca esti generalul Milea si dai ordinul sa se traga la Timisoara, apoi vezi ce se intampla in jurul tau si vezi ca totul pica, se naruie, iti dai seama ca nu se poate sa iti mai fie bine si spui ca mai bine termini tu decat sa iti faca cine stie ce. Si poti avea o depresie de genul asta, sa iei pistolul si sa te impusti. Mai ciudat e ca s-a impuscat in inima. De regula, te impusti in cap. In inima se intampla mai des sa te impuste altul. 

Ceausescu stia de mortii de la Timisoara si de faptul ca au fost adusi la Bucuresti sa fie incinerati?

In mod normal, trebuia sa stie. Dar curatenia asta s-a tinut a fi facuta de Elena Ceausescu, Bobu, cei care mai erau pe aici, Dascalescu. Am inteles ca acesti 40 sau cati au fost alesi sa fie bagati in masina frigorifica si dusi la incinerare in Bucuresti, n-au fost luati la intamplare, la gramada. De ce?

Revenim la ziua de 22. Incepuse sa se apropie multimea.

Da. Eu am vazut tineri pe cladiri. Multi s-au apropiat din partea din spate a cladirii. 

Ceausescu avea biroul spre piata?

Da, amandoi vedeau inspre piata. 

Bun, si a venit momentul cand se apropia multimea. Cine a luat hotararea sa plecati?

Sfatul l-a dat Stanculescu.

Nicolae Ceausescu a vrut sa plece?

In prima faza, el nu vroia sa plece. 

Dar Elena Ceausescu?

Ea nu facea altceva decat sa sustina ce spunea el. Daca voiau sa plece, puteau sa o faca din 21, nu era nevoie sa ramana in CC. Puteau sa mearga in alta parte, unde nu era atata multime. Puteau sa mearga, de exemplu, in Primaverii sau la Snagov. Nu stiu daca se organiza lumea la pas sa mearga la Snagov. Mai fusesera niste discutii la el in cabinet. 

Cine era acolo?

Ei doi, Stanculescu... a, si mai erau Bobu, Postelnicu, Manea Manescu. 

In cartea “Prabusirea”, scrisa de doi britanici si aparuta recent in Romania, apare un episod relatat de fostul comandant al Armatei pentru Bucuresti, generalul Gheorghe Voinea. El spune ca, la putin timp inainte de fuga cu elicopterul, Elena Ceausescu l-ar fi scuipat in fata pe generalul Iulian Vlad, numindu-l “porc” si “tradator”. Asa s-a intamplat?

Nu. Nu a scuipat pe nimeni, niciodata. 

Pregatirea fugii

De ce s-a stabilit plecarea cu elicopterul? Nu erau acolo si niste tuneluri subterane?

Si ce sa faci, sa pleci pe jos si sa traversezi la cladirea de dincolo? Plus ca subteranele alea sunt de pe vremea regelui, nu le-a facut Ceausescu, asa cum bat astia campii. Sunt vechi. 

Si, la un moment dat, s-a stabilit ca pleaca.

Da, ne-am dus la un lift. Cand liftul s-a apropiat de etajul unde urma sa se coboare, s-a tras de usa inainte si s-a blocat un pic. S-a rezolvat si problema asta repede. 

Demonstrantii intrasera in cladire?

In momentul in care ei au plecat din cabinet, jos se fortau usile la intrarea principala si la laterale. Cand s-au urcat in lift, demonstrantii intrasera deja in cladire, dar mai erau distante de parcurs ca sa ajunga la cabinetul 1 si la zona lifturilor. Au ajuns in zona etajelor 6-7 cand deja se urcasera in elicopter. In acel moment, doi ofiteri de Securitate au asigurat decolarea. Trebuia sa fie doua elicoptere. 

De ce nu a venit al doilea elicopter?

N-a putut sa aterizeze. 

Cine s-a mai urcat in elicopter?

In afara de Nicolae si Elena Ceausescu si de echipaj, deci comandant, secund, mecanic, mai erau aghiotantul Elenei Ceausescu, unul dintre ofiterii de Securitate, Manea Manescu si Bobu. 

Si-au luat la ei ceva mai important?

Nu. A fost o mapa neagra, care era a ei. 

Ce era in ea?

Niste cecuri pe numele copiilor. Cam 3,5 milioane de lei. 

De ce cu cecurile? Ce se gandea sa faca cu ele?

Sa ajunga la cineva care sa le dea inapoi la copii. Alte valori nu avea. Cecurile erau la purtator. Parola la fiecare cec era numele copilului. La cecul Zoe era Zoe si asa mai departe. Le putea folosi oricine, se putea duce la CEC sa ia banii ca avea si hartia cu parola intre file. 

Alte lucruri de valoare? Se spunea ceva de o sculptura a lui Brancusi...”Cap de copil”, parca?

A ramas in CC. Ei n-au luat nimic, n-au avut timp. Niciodata nu s-au gandit la varianta ca s-ar putea ca totul sa se termine vreodata. Nu isi facusera vreodata vreun plan pentru o astfel de situatie, sa-si puna ceva deoparte, sa traiasca din ceva daca se schimba vremurile sau sa se gandeasca la vreo tara unde sa plece.

Discutiile din elicopter

Au vazut, din elicopter, multimea din piata. Care era starea lor de spirit cand au vazut sute de mii de oameni?

Cand au vazut asta, au realizat situatia si daca initial au vrut sa mearga la 23 August sa le vorbeasca muncitorilor, atunci s-au razgandit. 

S-au gandit atunci sa plece din tara? Ar fi putut pleca?

La momentul decolarii de pe cladirea CC-ului, pe Aeroportul Otopeni erau pregatite amandoua avioanele pe care le folosea Ceausescu. Doua Boeing-uri 707, cu indicativele ABB si ABD. Mai mult se folosea ABD, care avea in cala din fata o instalatie de securizare care iti permitea sa vorbesti cu oricine fara sa se intercepteze si sa se stie. Deci erau pregatite pentru decolare, cu echipaj, cu tot ce trebuia, era obligatoriu, era o stare de urgenta. Aveau combustibil suficient cat pentru o cursa Bucuresti - Phenian. Si dupa cursa asta de 11 ore, tot mai ramanea combustibil. Dar Ceausescu nu a vrut sa plece din tara. A spus sa mergem la Snagov, la palat. 

Cat a durat zborul?

15-16 minute. 

Ce vorbeau?

Ascultau radioul, care incepuse sa transmita despre manifestatie, despre plecarea lui cu elicopterul, despre “fuga dictatorului”. Si atunci el a cerut sa fie inchis radioul. 

De ce?

Nu a mai vrut sa asculte asta. 

Chiar asa, de ce au putut functiona radioul si televiziunea? De ce nu a luat nimeni masuri pentru a fi oprite?

Securitatea putea sa opreasca, la momentul respectiv, si radioul, si televiziunea. Se tragea un simplu heblu si nu mai functionau. 

Ce comentau Nicolae si Elena Ceausescu in elicopter, despre cele auzite la radio?

Nu prea au comentat, nu au fost discutii prea multe. A fost o voce, nu mai stiu cine, Bobu sau Manea Manescu, care a zis “Hai sa aterizam pe Otopeni, sa luam avionul sa plecam”. Ceausescu a vrut sa mearga la Snagov, sa vada ce se intampla in restul tarii. La Snagov s-a intrat in Palat, iar Ceausescu a spus ca va vorbi la telefon cu prim-secretarii din judete, cu cei de la Armata. A intrat in legatura cu mai multe judete, printre care si Doljul. A vorbit cu prim-secretarul, care i-a spus ca la Craiova e multa lume in jurul Comitetului Judetean. Ceausescu i-a recomandat sa iasa si sa stea de vorba cu lumea, sa explice situatia, sa calmeze populatia, sa faca ceva. De fapt, asta le-a spus tuturor: sa iasa si sa discute. Mai liniste i se parea ca e in centrul tarii si inspre Moldova. Cele mai agitate erau Bucurestiul si Timisoara. S-a gandit ca s-ar putea sa mearga pe directia de Pitesti, sa plecam incolo. A cerut sa i se pregateasca un elicopter cu militari care sa insoteasca elicopterul lui. Drama celor doi a fost ca nimeni nu le spunea adevarul, pentru ca le era teama. Si asta s-a intamplat pana in ultima clipa. 

Cat au stat la Snagov?

Cam jumatate de ora. Pe urma, in elicopter nu s-au mai urcat Bobu si Manea Manescu. Au ramas acolo si au plecat intr-un ARO de la o gospodarie de partid. Ei primisera indicatii exact unde se va ajunge, dar nu stiau restul. Nici echipajul nu stia exact unde se va ajunge. Ei patru au mai avut o scurta discutie. Ceausescu, Elena si ei doi. 

Zborul spre Pitesti

Bun, ati plecat de la Snagov cu elicopterul. Stiati unde urma sa ajunga?

Nu. Stiam ca mergem spre Pitesti. Urma sa treaca prin dreptul Aeroportului Otopeni, de unde sa se ridice elicopterul cu militari care sa fie escorta. S-a intrat in legatura cu turnul de control din aeroport. Cineva de jos a incercat sa convinga echipajul ca ar fi mai bine sa aterizeze chiar pe Otopeni si poate era mai bine, ca se termina totul atunci, acolo. Nu s-a aterizat, s-a continuat catre Pitesti. 

S-a mai dat drumul la radio?

Nu. Nu s-a cerut, nu s-a incercat. 

Stiati ca in timpul acesta la Bucuresti si peste tot erau manifestatii si ca televiziunea era libera?

Nu mai stia nimeni nimic. Nici nu puteai sa banuiesti. 

De ce voia sa mearga la Pitesti?

Din discutiile de la telefon la Snagov credea ca e o zona mai linistita si stia ca acolo este si o unitate de tancuri si auto si un releu de comunicare cu care puteai sa intri pe radio cu un discurs, ceva, voia sa incerce sa intre in legatura cu tara. Altfel era izolat si nu avea nici o putere. Cand aeronava se apropia de aeroportul de la Boteni a fost identificata prin radio. I s-a transmis: “DOPHEN 203, aveti coordonatele”. Era tipul elicopterului. Au raspuns, au confirmat ca sunt cei doi in elicopter si li s-a comunicat sa faca zona, eventual sa se ridice de la sol doua elicoptere care sa incadreze si sa incerce o aterizare, ca altfel vor dobori elicopterul. I s-a raportat lui Ceausescu situatia si s-a luat decizia sa se aterizeze pe soseaua de legatura Bucuresti-Targoviste. Au coborat din elicopter. Au oprit foarte multe masini, unii din curiozitate. 

I-au recunoscut?

Normal. 

Si cum au reactionat?

In prezenta lor nu au avut vreo reactie sau ceva de ostilitate. Erau exact ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic, nici o revolutie, nimic. Numai ca nu aplaudau. 

Cate masini erau?

La inceput erau 6-7 oprite. Dar care mai aparea, oprea. Ei s-au deplasat catre sosea in ideea sa urce in masina si sa plece mai departe. Unul dintre soferii de la o masina s-a recomandat ca este medic, ca este ruda cu nu stiu ce blanar al familiei Ceausescu. S-au urcat in masina cu el. In fata Nicolae Ceausescu, in spate Elena Ceausescu si cu ceilalti. Au luat-o spre Pitesti, pe drumul vechi, Gaesti, Targoviste. Dupa ce au plecat ei, un tractor s-a pus de-a curmezisul. In masina in care au plecat cei doi erau patru persoane. Soferul, Nicolae Ceausescu, care statea pe bancheta din fata, si Elena Ceausescu impreuna cu ofiterul de escorta, pe bancheta din spate. 

Atunci i-ati vazut ultima data pe cei doi?

Da.