capitolul 34

Într-un precedent articol, intitulat "Fosile enigmatice", am afirmat că acestea ar putea fi o dovadă a prezenţei neîntrerupte pe Pămînt, de aproximativ 450.000 de ani, a anunnakilor/elohimilor, locuitorii unor planete precum Eris/Nibiru, Gliese etc. Voi reveni, pe scurt, la cîteva dintre ele, pentru care am găsit şi imagini:

Urmele paşilor unui om, alături de ale unui dinozaur, descoperite în albia rîului Paluxi (Glen Rose, Texas).

Un ciocan dintr-un aliaj necunoscut încă pe Pămînt, descoperit la periferia oraşului London (Texas).

Craniile unor neanderthalieni, lovite de gloanţe (descoperite la Broken Hill şi într-un gheţar din Strîmtoarea Bering) şi aflate la muzee din Anglia.

Referindu-se la aceste civilizaţii avansate, W. Raymond Drake, în lucrarea "Astralii din Atlantida" (Ed. Polirom, Iaşi), spunea următoarele: "Avem dovezi că întreaga zonă nord - vestică a Americii a fost populată de unele rase cu o civilizaţie avansată, în cea de a doua jumătate a erei terţiare şi înainte de perioada geologică glaciară".   

În precedentele articole am descris numeroase tablouri care îl înfăţişează pe Mesia Isus/Enlil alături de aparate de zbor. Detalii în lucrarea profesorului de religie Alfredo Lissoni, "OZN - Dosarele Vaticanului" (Ed. Antet, Bucureşti). A venit rîndul imaginilor:

Scena botezului, opera flamandului Aert de Gelder (1710, Fitzwilliams Museum din Cambridge). Se vede o navă care trimite patru fascicule de lumină.

Pictură din mînăstirea Dekany (Serbia), aproximativ 1340. Apar aparate de zbor în timpul răstignirii.

Un tablou al lui Filipino Lippi (aproximativ 1480) în care se văd: Maria, Isus şi un aparat de zborAlte cîteva imagini care îl înfăţişează pe Mesia Isus/Enlil alături de aparate de zbor:

1) Două discuri zburătoare în timpul Răstignirii. Fac parte dintr-o frescă din secolul al XVII-lea aflată în catedrala Svetischoveli din Mtskheta, în Georgia.

2) O pictură pe piatră din Relinquary Box (secolele VI-VII după Christos), Vatican. Poate fi văzută Maria stînd lîngă mormînt, o navă şi doi elohimi veniţi pentru a-i ridica trupul mort. Corpul spiritual, nemuritor, a primit un corp fizic de elohim, motiv pentru care nu a fost recunoscut de ucenici.

3) Pictura lui V. Salimbeni (aproximativ 1600), din Montalcino, în care apar: Yahweh/Anu, Mesia Isus/Enlil, alături de o sferă albastră, aproape identică sateliţilor din zilele noastre. 

Detalii în cîteva filmuleţe pe You Tube: 1) "Secrets of the Vatican"; 2) "Decani monastery frescoes with flying machines"; 3) "Alien history ufo art";4) "Ufo's in ancient art". 

Scrierile antice, în special Cartea lui Enoh şi Biblia, vorbesc despre uriaşii creaţi prin tehnici de inginerie genetică de către anunnakii/elohimii conduşi de către Enki/Azazel şi sora sa, Ninhursag. Cîteva imagini care dovedesc autenticitatea acestor evenimente:

Reamintesc faptul că majoritatea uriaşilor au fost distruşi în timpul penultimei treceri a Planetei Eris/Nibiru prin sistemul nostru solar, de acum aproape 7.200 de ani. Informaţii suplimentare în lucrarea Planeta Eris şi încălzirea globală (www.antet.ro).

1) Topoare de uriaşi găsite în Sumer şi expuse la Muzeul din Bagdad (Irak). Detalii: www.earth-history.com.

2) Uriaş de aproximativ 4 m, descoperit la County Antrim (Irlanda). Fotografie din British Strand Magazine, decembrie 1895. Detalii: www.ufoarea.com. 

3) Scheletul unui uriaş de aproximativ 11 m, descoperit în urmă cu cîţiva ani în sud-estul Arabiei Saudite, regiunea Empty Quarter. Detalii pe You Tube la: Are you ready? (revised version).

capitolul 33

Anunnakii/elohimii aveau aripi care nu erau părţi ale corpului, ci un accesoriu al echipamentului lor. Toate scrierile Antichităţii susţin aceasta. Niciodată nu au fost purtate de copilaşii bucălaţi imaginaţi într-o Epocă de tristă amintire. Cîteva exemple: 

1) "Zeii erau reprezentaţi cu aripi (conform dovezilor din Orientul Antic - n.a.) pentru a indica faptul că ei puteau să zboare - sau purtau uneori uniforme înaripate" (Z. Sitchin, "A Douăspre-zecea Planetă", Ed. Aldopress, Bucureşti).

2) În drum spre nava care îl va duce pe Planeta Zeilor de cîţiva elohimi, Enoh observă: "M-am văzut înconjurat de nori şi de ceaţă deasă: priveam cu îngrijorare mişcarea astrelor şi a fulgerelor în timp ce vînturi prielnice îmi ridicau aripile (Enoh primise costumul necesar - n.a.) şi grăbeau drumul meu ("Cartea lui Enoh", Cap. XIV:9, Ed. Miracol, Bucureşti). "Cercetătorii numesc aceste obiecte me (cum le denumeau sumerienii - n.a.), "obiecte cu puteri divine". Literal, termenul înseamnă "a înota prin apele cerului"... Deci, me era parte a unui dispozitiv special purtat pentru a călători în atmosfera Pămîntului, dar şi în spaţiu" (Z. Sitchin).

3) "Omul Gabriel... îl văzusem, zburînd cu repeziciune" (Daniel 9:21).

4) "Omul acela îmbrăcat în haine de in, care stătea deasupra apelor rîului" (Daniel 12:7).

5) "Cam pe la anul 1490, pictorul Carlo Braccesco a pictat tabloul Annunciazione (Buna Vestire) aflat astăzi la Luvru; tabloul acesta are - după cum a observat dr. Voterri - o trăsătură caracteristică deosebită, şi anume aceea că îngerul care se apropie de fecioara înfricoşată (care încearcă să-şi acopere faţa cu mîna stîngă ridicată) pluteşte în aer în mod clar, pe un obiect plat şi de culoare galbenă. (Poate fi văzut pe Google la: Annunciazione Braccesco. "Să fi fost vorba aici despre un mijloc tehnologic neobişnuit care să-i  fi permis mesagerului ceresc să-şi ducă la sfîrşit însărcinarea primită?", a comentat ufologul Roberto Pinotti cu privire la tabloul cu pricina. "În tablou se poate vedea un înger tradiţional, înzestrat cu cuvenitele aripi, dar care pluteşte spre o fecioară înfricoşată, pluteşte pe un disc aurit cu totul neobişnuit" - a comentat Volterri. "Se vor fi dovedit, oare, aripile sale a fi fost... nu tocmai pe măsura misiunii? Sau poate că Baccesco va fi aflat citind prin nişte cronici, vechi, apocrife (ascunse de Vatican - n.a.), vreo descriere sau interpretare puţin ortodoxă a evenimentului şi-l înfăţişase pe acesta după cum îi sugera inspiraţia lui artistică?" (Alfredo Lissoni, "OZN - Dosarele Vaticanului", Ed. Antet, Bucureşti). 

Despre faptul că NASA şi Vaticanul vor trimite  staţii spaţiale ce vor supraveghea apropierea Planetei Zeilor, informaţii suplimentare se găsesc şi pe www.copernicus2.org.

 În prezent, în societatea românească are loc un "război al icoanelor" (HotNews.ro, 19 iunie 2007), iar pentru luarea unei decizii corecte ar trebui să se ţină cont, în primul rînd, de părerile Bibliei, numită şi Cuvîntul lui Dumnezeu. Aceeaşi importanţă o au şi scrierile străvechi, în special cele sumeriene, care demonstrează clar faptul că simbolistica crucii a apărut în omenire de la apariţia ei. A fost transmisă oamenilor de către cei care i-au creat: anunnakii/elohimii/dumnezeii, locuitorii Planetei Eris/Nibiru. Există sute de astfel de dovezi în numeroase muzee ale lumii. Ceea ce este surprinzător este faptul că a fost transformată într-un idol, idolatria fiind ferm condamnată în toată Biblia: 

"Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sînt sus în ceruri, sau jos pe pămînt... să nu te închini înaintea lor" (Exod 20: 4 - 5).

"Tocmesc un argintar să facă un Dumnezeu... se pleacă şi îngenunchează înaintea lui. Îl poartă, Îl iau pe umăr, Îl pun la locul lui; acolo rămîne şi nu se mişcă din locul lui. Apoi strigă la el, dar nu răspunde, nici nu-i scapă din necaz (trecerea Planetei Crucii prin sistemul nostru solar va demonstra "Tăcerea idolilor" - n.a.). Aduceţi-vă aminte de aceste lucruri şi fiţi oameni! Veniţi-vă în fire păcătoşilor!" (Isaia 46: 5- 8)". 

"Chipuri de reptile şi de animale urîcioase... bărbaţi... cădelniţe în mînă... tămîie se înălţa (urmează pedeapsa elohimilor administrată grupului de evrei căzuţi în idolatrie - n.a)... au venit şase oameni... cu unealta de nimicire în mînă (armă - n.a.)... au început să ucidă (deoarece în prezent idolatria este aproape mondială, armele anunnakilor/elohimilor ar fi insuficiente; de aceea vin cu Staţia/Planetă Eris/Nibiru, pentru instaurarea Regatului, a Împărăţiei de 1000 de ani, condusă de Mesia Isus/Enlil, despre a Cărui Revenire liderii diverselor culte religioase nu scot o vorbă; lemnăria, burţile şi buzunarele îi preocupă - n.a.)  în cetate" (Ezechiel 8: 10-11 şi 9: 1-7).

Isus Christos: "Tată (părinte, papă - n.a.) să nu numiţi pe nimeni pe pămînt... Unul singur este Tatăl vostru... acela care este în ceruri... vai de voi cărturari... voi închideţi oamenilor Împărăţia cerurilor" (Matei 23: 1-4).

Apostolul Pavel: "Nu trebuie să ne gîndim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite potrivit artei şi imaginaţiei omului" (Fapte 17:29).

Apostolul Pavel: "Zicînd că sînt înţelepţi au înnebunit şi au schimbat slava Dumnezeului nepieritor într-o icoană care seamănă cu omul supus putrezirii, păsări, animale cu patru picioare şi reptile" (Romani 1: 22-23).

Faţă de Cruce, catolicismul are o poziţie clară, în The Catholic Encyclopedia, vol. 4, pag. 517, articol intitulat Cross: este un simbol descoperit cu mult înaintea apariţiei creştinismului. Există şi o fotografie a unei cruci de la Palenque (Mexic), din secolul 9 î.Chr., care se afla într-un monument intitulat Templul Crucii (The Catholic Encyclopedia, vol. 10, pag. 253, articol intitulat Mexico) .

Tradiţiile invocate pentru a suplimenta scrierile biblice au un avertisment clar, primit de Ioan chiar pe Planeta Crucii: "Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta, că, dacă va adăuga cineva la ele, Dumnezeu îi va adăuga nenorocirile scrise în cartea aceasta" (Apocalipsa 22:18). Detalii pe Google la: Nibiru Cross şi la www.cronicaromana.ro, nr. din 21 martie 2007, articol intitulat: Eris - Planeta Crucii.

capitolul 32

În Cuvîntul înainte al lucrarii lui I. Velikovsky, "Ciocnirea lumilor" (Ed. Lucman, Bucuresti), Ion Hobana scria urmatoarele: "Despre astfel de catastrofe vorbeste, printre cei dintîi, Platon, în Timaios, primul dialog consacrat Atlantidei: "... adevarul (...) este ca aceste corpuri care se misca în jurul Pamîntului deviaza din drumul lor si ca un incendiu general, produs la mari intervale de timp, distruge tot ceea ce se afla la suprafata pamîntului". La sfîrsitul secolului al XVII-lea, William Whiston, primul astronom catastrofist, prieten cu Newton si Halley, afirma ca potopul biblic s-a datorat impactului unei comete (unul dintre satelitii planetei Nibiru/Eris - n.a.) cu Pamîntul, acesta urmînd sa fie nimicit, într-un viitor apropiat, de un fenomen asemanator. Dupa înca un veac, mult mai cunoscutul Pierre Simon Laplace revenea asupra acestui posibil pericol: "Ele (cometele) trec atît de rapid pe lînga noi, încît efectele atractiei lor nu sînt deloc de temut; doar ciocnindu-se cu Pamîntul ar putea sa produca ravagii funeste (...). Acumulîndu-se într-un lung sir de secole, probabilitatea redusa a unei astfel de întîlniri poate sa devina foarte mare". În sfîrsit, în "Tratat asupra transformarilor globului" (1825), marele naturalist Georges Cuvier se arata convins ca istoria vietii pe Terra se caracterizeaza prin perioade de stabilitate întrerupte de mari catastrofe, cea mai recenta fiind potopul biblic. (Acesta a avut loc acum 7200 de ani, în timpul penultimei treceri a planetei Eris/Nibiru prin sistemul nostru solar. Ultima trecere a Planetei Zeilor a fost acum 3600 de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt si este descrisa pe larg în lucrarea deja mentionata a lui I. Velikovsky - n.a.) El considera ca aceste catastrofe au avut o origine divina, fiecare fiind urmata de o noua creatie. (Si Z. Sitchin, în lucrarea "A Douasprezecea Planeta", are aceeasi parere: "la fel ca învatatii mesopotamieni, si profetii biblici considerau momentul în care planeta se apropia de Pammnt si devenea vizibila pentru oameni ca fiind momentul intrarii într-o noua era" - n.a.) Discipolul sau Alcide d'Orbigny, întemeietorul micropaleontologiei, a numarat 27 de extinctii si 28 de renasteri, atribuindu-le aceeasi origine. Influenta acestor opinii asupra comunitatii stiintifice a fost cvasinula, din pricina opozitiei categorice a lui Charles Darwin, care a postulat ca "natura nu face salturi", procesul evolutiei fiind lent si continuu". Pe You Tube, un film de aproape zece minute sustine contrariul: Nibiru are you ready?

În prefata lucrarii lui I. Velikovsky, Ciocnirea lumilor (Ed. Lucman, Bucuresti), Ion Hobana continua: "Contributia capitala a lui Immanuel Velikovsky la resuscitarea unei teorii aproape  uitate - astronomul Michel Alain Combes îl numeste "cel mai mare catastrofist al secolului XX" - consta în depistarea marturiilor privind evenimentele tragice pe care le-a trait cîndva omenirea într-o considerabila colectie sui-generis de texte istorice, opere literare clasice, carti sacre ale civilizatiilor disparute. Traditii si folclor, stravechi inscriptii si harti astronomice, descoperiri arheologice, geologice si paleontologice. Efortul sau în aceasta privinta poate fi comparat cu acela al lui Charles Fort, un alt autor "eretic", care a explorat timp de decenii vastul domeniu al presei stiintifice academice si de popularizare, si al ziarelor de mare tiraj, în cautarea "fenomenelor damnate", descrise si comentate cu un nonconformism manifestat în cartile sale. Nu întîmplator, ele au fost primite, ca si Ciocnirea lumilor, cu ostilitate de cei care apara stiinta ultragiata si cu deosebit interes de publicul dornic de aer proaspat, chiar împotriva celor învatate la scoala. Velikovsky l-a citit pe Fort si citeaza, într-un eseu, o butada nu tocmai binevoitoare a acestuia, referitoare la "mintea unui astronon". Simt nevoia de a sublinia faptul ca vagabondarea planetei Venus prin sistemul solar, imaginata de Velikovsky, reprezinta un nonsens si explica reactia dura a oamenilor de stiinta (Repet faptul ca singura "greseala" a lui I. Velikovsky a fost cea referitoare la numele pe care l-a dat cometei: în loc de Nibiru i-a spus Venus. Recentele reactii ale astronomilor care anunta descoperiri senzationale: apa pe Marte, planeta Gliese 481c locuibile, lacuri pe Titan etc. vor arata cît de curînd ca Velikovsky a avut dreptate - n.a.). Dînd dovada de obiectivitate, ei ar fi trebuit sa recunoasca însa meritele lucrarii Ciocnirea lumilor pe tarîmul cercetarii aprofundate a corpusului virtual de indicii scrise privind traumele individuale si colective la care a fost supusa  omenirea, prin agresiunea unor intrusi cosmici". Cei interesati pot vedea (foto si video), lînga Statia Spatiala Internationala, un astfel de "intrus" total, inofensiv: un OZN. Pe Google la: www.copernicus.org.

 În încheierea Cuvîntului înainte facut lucrarii lui I. Velikovsky, "Ciocnirea lumilor" (Ed. Lucman, Bucuresti), Ion Hobana spune, printre altele, urmatoarele: "Într-una dintre discutiile sale cu Eistein, pe care-l cunoscuse în 1922, în Germania, si-l regasise în 1939, la Princeton, unde locuiau amîndoi, inegalabilul savant i-a spus: "O teorie are o sansa mult mai mare de a fi acceptata, daca poate prezice un fenomen". Ei bine, în 1953, Velikovsky scria: "Mi se pare probabil ca ea (planeta Jupiter) emite semnale radio, ca Soarele si stelele. Sugerez ca acest lucru sa fie cercetat". La 6 aprilie 1955, un articol din "New York Times" facea cunoscuta detectarea semnalelor de catre doi astronomi de la Carnegie Institute. Editorul lui Velikovsky le-a propus sa stea de vorba cu autorul teoriei abia confirmate. Astronomii au refuzat, afirmînd ca este vorba despre o coincidenta care "nu poate fi privita ca o veritabila predictiune". Dosarul anexat acestei carti enumera si alte idei velikovskiene respinse la data formularii lor si adeverite ulterior: temperatura ridicata si compozitia atmosferei venusiene, micile cutremure de pe Luna, magnetosfera Pamîntului, cîmpul magnetic al Soarelui, inversarea polilor magnetici terestri ca efect al unor catastrofe majore, prezenta apei în trecutul (ba e bine mersi si acum acolo! - n.a.) planetei Marte. Prea multe coincidente... Apoi, în 1980, Luis Alvarez, laureat al premiului Nobel pentru fizica, a emis, împreuna cu fiul sau, Walter, geolog, ipoteza, sustinuta de descoperiri ulterioare, ca disparitia dinozaurilor... s-a datorat unei catastrofe globale, priciniuta de caderea unui meteorit de mari dimensiuni". Cît de curînd se va confirma si faptul ca acum 3.600 de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt, o cometa (unul din satelitii Planetei Eris/Nibiru) a lasat "urmele" pe care le-a cules si descris în lucrarea mentionata inegalabilul savant I. Velikovsky. Confirmarea celor de mai sus poate fi vazuta pe Google la:  www.dark.star1.co.uk, sau pe You Tube: Nibiru song.

capitolul 31

Voi încheia relatarile lui Ernst Meckelburg ("Socul timpului - invazia din viitor", Ed. Lucman, Bucuresti) despre anunnaki/elohimi, navele lor si influentarea unor evenimente de pe Pamînt:

- 1105 d. Chr. - Înainte de nimicirea orasului Nürnberg, de catre Henric al IV-lea, deasupra localitatii au aparut doua mingi stralucitoare.

- 1558 d. Chr. - Deasupra Austriei s-au rotit obiecte rotunde. La Zurich au fost vazuti trei astri solari, respectiv "cercurile luminoase". Aceste aparitii sînt consemnate si în stampele lui Wieck, pastrate în vechea primarie a orasului.

- 1646 d. Chr. - În diferite locuri din comitatele Cambridge, Suffolk si Norfolk au fost observate, la 21 mai, "doua obiecte, care zburau cînd sus, cînd în  jos, cînd departîndu-se si cînd apropiindu-se unul de celalalt".

- 1707, 3 aprilie. Reverendul William Derham a putut observa, la putin timp dupa apusul soarelui, deasupra localitatii Upminster din comitatul Essex (Anglia), timp de 15 minute, o structura de culoare rosie, care semana cu o piramida ascutita...

- 1750, 29 iulie. Pe la ora 19,45, în partea de nord a insulelor britanice au fost vazute, la mare înaltime, obiecte luminoase sferice...

- 1808, 12 octombrie. Localitatea Pinerolo, din Piemontul italian, a fost survolata în ziua aceea de discuri luminoase...

- 1870, 26 septembrie. Cotidianul englezesc "Times" a scris despre trecerea în zbor a unui obiect ciudat - un fel de nava eliptica - prin fata lunii. A putut fi urmarit trecînd prin dreptul discului lunii timp de 30 sec....

- 1893, 25 mai. Echipajul vasului Caroline, care calatorea de la Shanghai în Japonia, a vazut o formatie de discuri în zbor, care se îndrepta încet catre nord. Obiectele, de culoare rosie, lasau în urma nori de fum maro. Au fost vazute în rastimpul a doua ore...

- 1915, vara. În timpul primului razboi mondial, poetul national al landului Oberschlessen, Oswald Eifler, împreuna cu cîtiva ofiteri, a observat, de la infirmeria militara Lunéville (Franta), un disc nemiscat pe cer. Privind prin binoclu, soldatii au putut deslusi sfere în interiorul obiectului cu forma de disc...

- 1934, 14 iulie. Cetateanul francez Paul Faively a observat la patru metri deasupra lui un disc de un alb orbitor, pe marginile caruia aparu o sonda de culoare albastra.

Despre aparitiile OZN-urilor (Obiecte zburatoare nibiriene) din ultimele decenii, vom afla cît de curînd, deoarece Ministerul Apararii din Marea Britanie (urmînd exemplul francezilor) a decis sa deschida arhivele secrete (Hotnews.ro, 3 mai 2007), semn ca adevarul despre  apropierea Planetei Zeilor e bine cunoscut la "vîrf".

 În ultimele saptamîni, pe tot mai multe canale de stiri am vazut exprimata nedumerirea unor ziaristi, politicieni etc. în fata accelerarii încalzirii globale si a topirii ghetarilor, care nu respecta previziunile savantilor acestor vremuri. Doar doua exemple:

- www.humanite.fr - 24 aprilie 2007: Sub titlul "Groenlanda se topeste cu viteza a V-a", era mentionat faptul ca gheata din acest teritoriu dispare de doua ori mai rapid decît sustinusera studiile.

- www.cyberpres.ca - 11 mai 2007: Aflat la Buenos Aires, fostul vicepresedinte american Al Gore a descris drept "apocaliptic" tabloul actual al planetei în fata încalzirii globale. Redau doar atît: "Problema de supravietuire... imensa banchiza Larsen B situata în peninsula antarctica a disparut în 35 de zile, în timp ce lumea stiintifica credea ca va rezista cel putin un secol". 

Evenimentele actuale si cele ce vor urma sînt ciclice (3600 de ani), fiind expuse într-o lucrare la care am facut dese referiri: "Ciocnirea lumilor", de Immanuel Velikovski (Ed. Lucman, Buucuresti). În continuare voi expune cîteva aspecte mai putin cunoscute din viata acestui mare savant, ale carui cercetari îsi vor dovedi exactitatea cît de curînd. Desi informatia urmatoare ar trebui sa apara la sfîrsit, pentru a mari interesul (daca mai exista asa ceva), o voi reda acum, fiind extrasa din "Anexele" lucrarii mentionate: "Înca o data, contrar ideilor epocii, a prezis în 1953 ca Jupiter emitea unde radio, ca si Soarele si stelele. Confirmarea a primit-o în 1955 din partea Departamentului de Astrofizica de la Carnegie Institute, primul care a "auzit" semnalele radio emise de Jupiter. Velikovsky chiar facuse un pariu cu Albert Einstein, pariu pe care savantul, surprins de aceasta extraordinara predictie, l-a pierdut. L-a felicitat pe Velikovsky... Opt zile mai tîrziu, Einstein a murit, în timp ce recitea "Ciocnirea lumilor" pentru a treia oara. A fost singura carte gasita deschisa pe biroul sau". Explicatia procesului de încalzire a Pamîntului de acum 3600 de ani, din timpul Exodului evreilor din Egipt, cauzat de ultima trecere a planetei Eris/Nibiru prin sistemul nostru solar, valabila si în prezent, îi apartine, din anul 1950: "Doua corpuri ceresti au fost atrase unul spre celalalt. Masele interioare ale Pamîntului au suferit o împingere spre periferie. Pamîntul, perturbat în miscarea sa de rotatie, s-a încalzit". Din "Cuvîntul înainte" al aceleiasi lucrari, semnat de Ion Hobana, vom putea afla despre ce a avut de suferit din partea unor savanti doar cu numele si diplomele: "În 1950, în timp ce se pregatea sa scoata de sub tipar "Ciocnirea lumilor", editura MacMillan a fost supusa unor nemaiîntîlnite presiuni de catre exponenti de marca ai establishment-ului stiintific".

 "Harlow Shapley, directorul Observatorului Astronomic al Universitatii Harvard, a avertizat ca, în cazul aparitiei lucrarii lui Immanuel Velikovsky, va organiza un boicot al celor care scriau pentru editura si cumparau cartile publicate de la ea ("Daca Velikovsky are dreptate, toti sîntem nebuni" - declaratie facuta în 1946 de Harlow Shapley... dupa lectura primelor capitole ale manuscrisului cartii "Ciocnirea lumilor". Teribil de vexat, Shapley a condus  personal o campanie de denigrare a lui Velikovsky, timp de 15 ani. Anexele lucrarii mentionate - n.a.) Dean Mc. Laughlin, un astronom de la Universitatea din Michigan, i-a scris lui George Brett, presedintele Companiei MacMillan: "Ciocnirea lumilor este o însiruire de minciuni si numai minciuni". Fiind întrebat daca a citit cartea, McLaughlin a raspuns, iritat: "Nu, n-am citit-o si n-am s-o citesc niciodata!". La mijlocul secolului XX, reprezentantul nobilei discipline a Uraniei dovedea un fanatism intelectual pe care-l credeam propriu unei epoci revolute. Si nu pot sa nu constat ca judecatorii Inchizitiei l-au condamnat pe Giordano Bruno sa fie ars pe rug, în 1600, dupa ce au citi operele acestuia în care ataca Biserica si clerul catolic, si îsi exprima convingerea ca în Universul infinit exista nenumarate lumi locuite de fiinte rationale. Coalitia anti-Velikovsky a avut cîstig de cauza. Oamenii de stiinta care-i apreciau ideile au fost redusi la tacere, uneori cu metode administrative. MacMillan a renuntat la drepturile asupra lucrarii, transferîndu-le unei alte edituri, cu toate ca, dupa opt saptamîni de la aparitie, ea se afla pe primul loc al listei de best-seller-uri din New York Times. Succesul de public a dus la întetirea campaniei împotriva autorului, sustinuta de nume sonore ale lumii universitare si academice. Velikovsky n-a avut posibilitatea de a raspunde pe masura, articolele sale fiind respinse fara a fi citite si refuzîndu-i-se dreptul la replica. E adevarat ca ipoteza lui - planeta Venus ar fi fost o cometa ejectata de Jupiter de la 3000 î. Chr., care a trecut foarte aproape de Pamînt pe la 1500 î. Chr, ceea ce a dat nastere unor teribile cutremure si diluvii - este aberanta. (Nu a fost nici o aberatie. A fost doar o greseala de nume. Nu a fost Venus, ci planeta Eris/Nibiru, care, acum 3600 de ani, a trecut printre Marte si Jupiter - n.a.) Dar ideea centrala a cartii, aceea ca, în cursul istoriei sale, omenirea a fost martora unor catastrofe de origine cosmica, mentionata în textele vechi, ar fi meritat o evaluare atenta si obiectiva (nicioadata nu e prea tîrziu - n.a.), fiind confirmata de investigatii relativ recente".

capitolul 30

Voi prezenta, pe scurt, din descrierile sumeriene comentate de Z. Sitchim în "A Douasprezea Planeta (Editura Aldopress, Bucuresti), cîteva fenomene care însotesc apropierea si patrunderea planetei Nibiru/Eris în sistemul solar: "Un nou zeu - o noua planeta - se alatura celorlalti... ochii-i scînteiau stralucitori... cu membrele imense (cei sapte sateliti - n.a.) pe toti îi întrecea... apropierea... a pus în miscare electricitatea si alte radiatii ale celorlalte planete din sistemul solar... mai întîi el trece pe lînga planeta care l-a atras în sistemul solar... Neptun". În contextul celor de mai sus, reamintesc ca multe corpuri din sistemul nostru solar sufera un proces de încalzire, de instabilitate magnetica etc. Cîteva exemple: Luna Triton a lui Neptun, Pluto, Io (satelitul lui Jupiter), Marte etc. Recent (28 ianuarie 2007, www.interstars.net), cercetatorii de la UCLA (University of California Los Angeles) si cei de la Universitatea din Boston semnalau ca temperatura lui Saturn este mai mare decît prevazusera. Explicatia logica a actualului proces de încalzire a Pamîntului, ca si a celorlalte planete, a fost data si de I. Velikovsky, în 1950, în lucrarea "Ciocnirea Lumilor" (Editura Lucman, Bucuresti): "Doua corpuri ceresti au fost atrase unul spre celalalt. Masele interioare ale Pamîntului au suferit o împingere spre periferie. Pamîntul, perturbat în miscarea sa de rotatie, s-a încazit". Iata ce spunea recent, referindu-se la 2003 EL 61 (Santa), unul dintre satelitii planetei Eris/Nibiru, profesorul M. Brown: "Actualmente, zona unde este 2003 EL 61 este instabila din punct de vedere al orbitelor posibile, putînd, datorita instabilitatii gravitationale a mecanicii celeste, sa devina cometa, în urma atractiei de catre Neptun (nu numai Santa va suferi atractia lui Neptun, ci si Eris/Nibiru, împreuna cu restul de sase sateliti: 2005 Fy 9, Sedna, Orcus, Quaoar, Ixion, Varuna deja descoperiti - n.a.), si sa intre în coliziune cu Terra... va fi atunci cea mai luminoasa observata vreodata, de cel putin 6.000 de ori mai stralucitoare decît cometa Hale Bopp". Detalii despre interviul acordat de profesorul M. Brown, unul dintre descoperitorii planetei Eris (alaturi de C. Trujillo si D. Rabinowitz), pot fi citate pe www.futurascience.net (28 martie 2007) sub titlul: "2003 EL 61, obiectul cel mai fascinant al centurii Kuiper".

 Cu peste 7.500 de ani în urma sumerienii aveau vaste cunostinte de astronomie, acestea provenind de la anunnaki/elohimi. Cîteva exemple: 

* Astronomul si asirologul O. Neugebauer afirma în lucrarea sa "A History o Ancient Astronomy: Problems and Mothods" (O istorie a astronomiei antice: probleme si metode), dupa analizarea unor texte si desene mesopotamiene, urmatoarele: "Întregul text constituie un fel de harta cereasca schematica... În fiecare din aceste 36 de casute aveam numele unei constelatii si un nume a carui semnificatie nu este foarte clara. 

* B.L. Van der Waerden, în cartea sa "Babylonian Astronomy: The Thirtysix stars" (Astronomia babiloniana: cele 36 de stele), observînd ca aceste numere cresc si descresc dupa un anumit ritm, sugereaza ca "numerele s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu durata zilei". 

* Profesorul Willy Hartner arata în cartea sa "The Earliest History of the Constelations în Near East" (Cea mai veche istorie a constelatiilor scrisa în OrientulApropiat) ca sumerienii au lasat numeroase descrieri picturale ale acestor fenomene astronomice.

Spre deosebire de sumerieni, care au luat lectii de astronomie pe Pamînt, patriarhul Enoh (contemporan cu acestia, unele dintre evenimentele relatate de el gasindu-se pe tablitele de lut dezgropate la Sumer sau Babilon) a primit informatiile chiar pe planeta Eris/Nibiru, exactitatea acestora (putine, cîte mai sînt) negasindu-se în scrierile sumeriene. Cîteva exemple: "Am vazut vînturile care fac sa se roteasca si care pun în miscare pe orbitele lor Soarele si stelele" (Cartea lui Enoh, Cap. XVIII: 6). "Am vazut... comorile Lunii, locul  în care se nasc fazele sale... atît partea sa ascunsa (descoperire astronomica relativ recenta - n.a.), cît si partea sa vizibila" (Cartea lui Enoh, Cap. XLI: 4, 5). "Am observat sase porti, prin care Soarele îsi începe drumul... în acest timp ziua este de doua ori mai lunga decît noaptea... în acest moment ziua este micsorata cu doua douasprezecimi, în asa fel încît are zece parti, în timp ce noaptea are opt" (cartea lui Enoh, Cap. LXXI: 12, 14, 21). "Am notat lunile anului în ordinea în care ele sosesc, aparitia si fazele Lunii în timpul a cinsprezece zile. Am notat în care vreme Luna pierde cu desavîrsire lumina sa si în care vreme ea straluceste cu toata lumina sa" (Cartea lui Enoh, Cap. LXXIII: 3, 4). Ca si sumerieni stia despre formarea Cerului (centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter) si a Pamîntului din planeta Tiamat (numita si "monstrul apos", datorita apelor numeroase): "Cerul a fost despartit de ape (Tiamat - n.a.)... Pamîntul s-a ridicat deasupra apelor" (Cartea lui Enoh, Cap. LXVII: 24, 25).

 Anunnakii/elohimii/dumnezeii, locuitorii planetei Eris/Nibiru si navele lor au avut o prezenta continua pe Pamînt, aceasta fiind consemnata în istoria tuturor popoarelor. Din lucrarea lui Ernst Meckelburg, Socul timpului - invazia din viitor (Ed. Lucman, Bucuresti) voi prezenta dovezi ale prezentei lor în spatiul european, în decursul unei perioade de peste 1500 de ani. 

* 708 î.Chr. În acel an, cînd Roma a fost traversata de o epidemie de ciuma, un "scut de bronz" a cazut din cer. Numa Pompiliul (715-672), probabil cel de-al doilea rege al Romei, s-a folosit de fenomen pentru a îndemna poporul sa reziste. Plutarh descrie scutul astfel: "Nici rotund si nici pe deplin oval, însa dotat cu o crestatura încovoiata, ale carei brate - îndoite catre spate - intrau unul într-altul sus si jos. Romanii numeau acel lucru ciudat "scut" probabil pentru ca era asemanator si nu au gasit un cuvînt mai potrivit". 

* 461 î.Chr. Lycosthenes relateaza ca oamenii de pe vremea aceea fusesera înspaimîntati de întîmplari îngrozitoare si de glasuri cumplite.

* 332 î.Chr. În timpul asediului orasului Tyr de catre Alexandru cel Mare s-a produs o influentare puternica "venita din afara".

* 234, 223 si 221 î.Chr. În timpul cînd galii au atacat Italia, la Rimini si în alte locuri au fost vazute de mai multe ori trei "luni", care veneau fiecare dintr-o alta directie.

* 217 î.Chr. Se pare ca discul Soarelui s-a micsorat. În diferite localitati a plouat cu bolovani încinsi sau pe cer au aparut "scuturi". La Capernaum au rasarit doua "luni" în timpul diminetii. Deasupra oraselului Faleri bolta s-a crapat, lasînd sa se vada o lumina stralucitoare. Iar la Capua locuitorii au avut impresia ca cerul arde, si în timpul unei ploi torentiale a apus o "luna".

* 175 î.Chr. Pe bolta cereasca au aparut în acelasi timp trei astri solari, iar în Lanuvium au cazut din cer mai multe "faclii" în timpul noptii.

* 173 î.Chr. Pe cerul aceleiasi localitati a putut fi observata o "flota" mare, iar la Priverno pamîntul a fost acoperit de o "lîna cenusie"; se pare ca în anul 49 î.Chr., în regiunea mijlocie a Italiei a cazut din nou "lîna" din cer (s-ar putea sa fie vorba de aceeasi substanta care în zilele noastre este numita "par de înger" - un fel de vata urît mirositoare sau masa gelatinoasa, care la atingere se contracta si apoi dispare rapid).

* 154 î.Chr. Se spune ca deasupra orasului Composa, din Apullia, au zburat "arme".

 Voi evidentia noi dovezi referitoare la prezenta continua a anunnakilor/elohimilor, locuitorii planetei Eris/Nibiru, în istoria omenirii, extrase din lucrarea lui Ernst Meckelburg, "Socul timpului - invazia din viitor" (Ed. Lucman, Bucuresti):

- 134, 122 si 113 î. Chr. În diferite locuri de pe teritoriul Imperiului Roman a putut fi vazut "soarele noptii". Lumina acestuia era vizibila doar scurt timp. (Probabil ca era vorba de razele de lumina emise de un obiect artificial.)

- 106 î. Chr. Din cer au fost auzite "zgomote". Au cazut sulite si a plouat cu sînge. La Roma a fost vazuta o "faclie" pe cer.

- 103 î. Chr. În plina zi, între orele a treia si a saptea, a aparut "luna", însotita de o "stea", iar la Picenus au fost observati trei astri solari.

- 100 î. Chr. Pe vremea cînd erau consuli Lucius Valerius si Caius Marius, a putut fi vazut pe înserat un "scut" arzînd, care arunca scîntei în timp ce gonea pe cer de la apus catre rasarit.

- 91 î. Chr. În partea de nord a trecut pe bolta cu zgomot o sfera de foc, iar la Spoletum, asupra pamîntului s-a rostogolit alta, de culoare aurie. Dupa ce s-a marit, s-a înaltat din nou în vazduh si a zburat catre rasarit, devenind atît de urias încît a acoperit soarele.

- 71 d. Chr. Citat din Lycosthenes: "La rasarit si la apus (în Italia) s-a vazut cîte un soare în acelasi timp, unul fiind palid si sters, iar celalalt puternic si limpede".

- 98 d. Chr. La Tarquinia (Italia) a fost zarita pe cer o "faclie" arzînda, care a cazut deodata pe pamînt. La apusul soarelui, deasupra Romei a zburat un "scut" în flacari.

- 103 d. Chr. În timpul scurtei sale domnii de trei luni, împaratul Pertinax a pus sa fie batute cîteva monede care pe o parte reprezentau o sfera cu "antene", foarte asemanatoare cu satelitii din zilele noastre.

- 776 d. Chr. În anul acela au fost vazute iarasi "scuturi zburatoare". Într-o cronica scrisa în limba latina de un calugar, si intitulata "Annales Laurissenses", se spune ca împotriva împaratului Carol cel Mare s-au ridicat saxonii pagîni, care au darîmat un castel... zarisera trecînd în zbor peste biserica doua scuturi mari, care scuipau flacari rosii. Contactele acelorasi elohimi/anunnaki din zilele noastre cu presedintii SUA (de la Truman la Bush) pot fi vazute pe Internet la: www.presidentialufo.com.

capitolul 29

Continui prezentarea altor tablouri ce cuprind OZN-uri, alaturi de persoane biblice, din diferite zone ale lumii, extrasa din lucrarea "OZN-dosarele Vaticanului", scrisa de profesorul de religie Alfredo Lissoni (Ed. Antet, Bucuresti): "Un alt obiect avînd conturul de neconfundat al unei farfurii zburatoare de culoare alba a fost pictat de artistul slav Myassiedov în anul 1908 pe bolta catedralei din Sofia. Fresca îl înfatiseaza pe Dumnezeu tinînd pe genunchi pe Pruncul Isus; are bratele desfacute larg, care par sa sfîsie norii, iar cu mîna stînga pare sa arate un OZN, obiect pe care credinta populara l-a interpretat ca fiind Porumbita Sfîntului Duh. Si niste globuri la fel de ciudate apar în doua tablouri - "Fecioara cu Pruncul", de Filippino Lippi, si "Bunavestire", de Carlo Crivelli; în aceste ultime doua cazuri am putea avea de-a face cu o stilizare a norului (navei - n.a.) lui Dumnezeu (Yahwehh sau Jahveh pentru israeliti) despre care vorbeste Biblia. Tabloul lui Crivelli a fost realizat prin "imitarea" unor autori precedenti (ajungîndu-se pîna la originalele de acum 2.000 de ani, din timpul vietii lui Isus, ascunse de Vatican - n.a.), asa cum se obisnuia din vechime. Reusind eu sa ajung pîna la izvoare, am putut sa înteleg ce anume a însemnat la origine norul acela misterios. Pictorul se inspirase din scoala lui Niccolo Alunno; de altfel, o lucrare înfatisînd Bunavestire si atribuita în mod gresit lui Alunno se pastreaza într-o colectie particulara din Londra si înfatiseaza, într-adevar, un interior de casa cu îngerul care i se arata Sfintei Fecioare care sta pe un tron cu doua brate si avînd în fata un scaunel pentru îngenuncheat. În partea de sus se vede un nor (nava - n.a.) care se deschide într-un cerc (cercul cu ale sale 360° simbolizeaza orbita planetei Eris/Nibiru pe care aceasta o parcurge în 3.600 de ani - n.a.) în interiorul caruia se afla Dumnezeu care sloboade într-un manunchi de raze Porumbita (simbolul planetei Nibiru - vulturul înaripat - n.a.) Sfîntului Duh... tot în legatura cu niste tablouri neobisnuite, cercetatorul Solas Boncompagni a descoperit un astfel de tablou oarecum ciudat si ne spune urmatoarele: ''Detaliul din pictura Bunavestire a lui Berruquete ne arata... ca intentia pictorului era... aceea de a reprezenta un fenomen nemaipomenit... aflase despre acela de la altii. În detaliul cu pricina se vede bine un obiect zburator prevazut cu o cupola si cu o aripa care se roteste. Obiectul are o pozitie oblica si lasa o dîra".

 Patriarhul Enoh a trait acum aproximativ 8.000 de ani, iar Ioan, autorul Apocalipsei/Revelatiei, acum aproape 2.000 de ani. Ambii au ajuns pe planeta Nibiru/Eris, descrierile furnizate de ei fiind identice: Enoh: "În tavan straluceau fulgere si stele ratacitoare (statia/planeta Eris se deplasa pe orbita ei - n.a.)... am vazut acolo înaltat un tron al carui aspect era ca batut de grindina, cu toate ca marginile sale erau stralucitoare ca globul Soarelui; din el se auzeau voci (difuzoarele - n.a.) de heruvimi. Din acest tron ieseau torente de flacari (imaginile, luminile de pe monitoare – n.a.), stralucitoare încît era imposibil sa le privesti. Si era cineva asezat pe acest tron maret. Al carui vesmînt era mai stralucitor decît Soarele si mai alb ca zapada. Nici un înger nu era în stare sa-l priveasca în fata pe Stralucitorul si Magnificul (Yahweh/Anu - n.a.), nici sa se apropie de el; nici un ochi de muritor nu putea sa-l priveasca. Un foc stralucitor ardea în jurul lui. Si se ridica, chiar înaintea Lui, un foc de o mare întindere (monitor, ecran TV - n.a.), astfel încît cei ce-L înconjurau nu puteau sa se apropie de El (erau imagini luate de pe Pamînt - n.a.), si erau în fata Lui mii si mii". (Cartea lui Enoh - cap. XIV). Ioan: "Iata, un scaun de domnie... statea Cineva. Si Cel ce statea pe el avea înfatisarea unei pietre de iaspis si de sordiu (vesmîntul - n.a.); si scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatra de smarald la vedere... Din scaunul de domnie ieseau fulgere, glasuri si tunete (difuzare - n.a.). Înaintea scaunului de domnie ardeau sapte faclii de foc (sapte  monitoare, Menora - n.a.) care sînt cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu (sapte dispozitive electronice de supraveghere ale Pamîntului dirijate de catre elohimi/anunnaki - pluralul "Dumnezeu" - n.a.). Si înaintea scaunului de domnie era un fel de mare de sticla, asemenea cu cristalul (monitorul principal - n.a.). În mijlocul scaunului de domnie si împrejurul scaunului de domnie erau patru fapturi vii, pline cu ochi (trenul de aterizare al slavei/navei lui Yahweh/Anu, descris foarte bine de Ezechiel - n.a.) pe dinainte si pe dinapoi" (Apocalipsa 4:2 - 6).

 Atît Enoh, cît si Ioan, la un interval de aproximativ 6000 de ani, aflati pe statia/planeta Eris/Nibiru, l-au vazut pe Mesia Isus/Enlil, în corpul Sau de elohim/anunnaki, descrierile fiind identice. Reamintesc faptul ca, dupa Rastignirea de acum 2000 de ani, corpul fizic distrus al lui Isus/Enlil a fost luat de pe Pamînt de catre elohimi, corpul spiritual, nemuritor, fiind racordat la acela caracteristic locuitorilor planetei Eris/Nibiru. Descrierile furnizate de cei doi sînt identice: Enoh: "Acolo l-am vazut pe Cel Batrîn de zile (Yahweh/Anu - n.a.), al carui cap era ca lîna alba si cu el erau si altii, care aveau fete omenesti (nibirienii au parul deschis, de aceea par batrîni - n.a.). Atunci l-am întrebat pe unul dintre îngeri... despre Fiul Omului... cine era, de unde venea si de ce îl însotea pe Cel Batrîn de zile. El mi-a raspuns: ''Acesta este Fiul Omului, la care trimit toate justitiile... va smulge regii si stapînitorii... El va fi bastonul celor drepti si sfinti... el va fi lumina neamurilor... prin acest nume vor fi ei mîntuiti... în ziua aceea (Revenirea lui Mesia Isus/Enlil - n.a.), regii si puternicii de pe Pamînt, cei care au cucerit lumea prin forta bratelor lor, vor fi umiliti... caci ei au respins pe Domnul spiritelor (Yahweh/Anu - n.a.) si pe al sau Mesia... pacea se va instala pe Pamînt... Alesul îsi va ocupa locul pe tronul sau, si toate tainele întelepciunii si inteligentei vor izvorî din gura sa". (Cartea lui Enoh, Cap. XLVI, XLVIII, L). Ioan: "Am vazut sapte sfesnice de aur (Monitoarele, Menora - n.a.) si în mijlocul sfesnicelor pe Cineva care semana cu Fiul Omului, îmbracat cu o haina lunga pîna la picioare si încins la piept cu un brîu de aur. Capul si parul Lui erau albe ca lîna alba, ca zapada; ochii lui, ca para focului (irisul rosiatic - n.a.)... picioarele Lui ca bronzul stralucitor (Ioan a fost cam surprins, fiind obisnuit cu îmbracamintea lui Isus de acum 2000 de ani - n.a.)... Iata, El vine cu norii (navele de pe Eris/Nibiru - n.a.) si orice ochi Îl va vedea (Planeta Nibiru va fi vizibila, televiziune, internet etc. - n.a.). Si toate semintiile pamîntului vor plînge (fenomenele extreme determinate de trecerea planetei Împaratiei prin sistemul nostru solar - n.a.) din pricina Lui" (Apocalipsa, Cap. 1:7, 12-15).

capitolul 28

    Reamintesc faptul ca scrierile sumeriene, Cartea lui Enoh, Biblia etc. se refera la un "Adînc al apelor", o "Lume inferioara", "Lume subterana", "Lume a spiritelor" despre care numerosi cercetatori sustin ca ar fi localizata în interiorul gol al Pamîntului. Cîteva informatii recente referitoare la acest Adevar, putin cunoscut, legat de sediul intraterestru al anunnakilor/elohimilor: 

1) Pe Google, la The Holes at the Poles, pot fi vazute deschiderile polare: nordica (1400 mile diametru) si sudica (1300 mile diametru). Imaginile au fost luate de NASA cu ajutorul satelitilor spatiali ESSA 3, la 6 ianuarie 1967, si ESSA 7, la 23 noiembrie 1968, un text însotitor fiind urmatorul: "Aceasta remarcabila fotografie a fost luata cu satelitul ESSA 7, la 23 noiembrie 1968. Nu este aproape nici un nor. Pot fi observate cîmpurile de gheata de la suprafata, iar deschiderea de la Polul Nord se vede clar. 

2) Pe site-ul (Google) unexplained mysteries.com, un articol din 4 martie 2007 mentiona, printre altele, urmatoarele: "Un ocean urias descoperit în interiorul Pamîntului... Acesta exista sub Asia de Est si e de marimea Oceanului Arctic... Descoperirea a fost facuta de Michael Wysessian, seismolog la Washington State University, din St. Louis, si Jesse Lawrence de la University of California, San Diego.

3) Aurorele boreale se formeaza datorita soarelui central din interiorul Pamîntului. Pentru a afla noi informatii, NASA a lansat la 16 februarie 2007 satelitii misiunii Themis, care vor monitoriza deschiderile polare. Misiunea Themis este coordonata de Universitatea din Berkeley, California, si va dura 2 ani. Cei interesati pot viziona pe Youtube un film de 10 secunde, realizat de NASA, în care se vede clar cum aurora iese prin deschiderea polara: Google-Youtube-Aurora australis Hollow Earth Evidence. Detalii la: hollowplanet.blogspot.com.

4) În perioada 26 iunie 2007 - 19 iulie 2007 va avea loc o experienta spre deschiderea polara nordica, la care vor participa 100 de persoane îmbarcate la bordul spargatorului de gheata rusesc Yamal. Detalii pe Google la: voyagehellowearth.com.

    Multe dintre dovezile referitoare la existenta anunnakilor/elohimilor au fost tainuite de Vatican. Încet-încet au aparut la TV, pe Internet sau în diverse carti care au publicat, printre altele, si evangheliile apocrife secrete. Despre acestea din urma, Alfredo Lissoni, profesor de religie, autor al lucrarii "OZN - Dosarele Vaticanului" (Ed. Antet, Bucuresti), a scris într-o alta lucrare a sa, "OZN-uri - planul Geneza", urmatoarele: "Evangheliile apocrife ne arata niste lucruri cît se poate de interesante pentru cercetarea noastra (legatura stiinta-religie); se cuvine sa scoatem în evidenta faptul ca în ultimele decenii - asa cum apreciaza o elita a cercetarilor internationali - cel putin 90% din scrierile cu privire la Noul Testament nerecunoscute de Biserica pot sa se bucure de o credibilitate asemanatoare celei de care se bucura scrierile autorizate". Deoarece în ultimele decenii foarte multi cercetatori au evidentiat legaturi dintre stiinta si religie prezente în Biblie, inclusiv abundenta descrierilor de OZN-uri (mai corect spus, aparate de zbor ale anunnakilor/elohimilor/dumnezeilor), respingerea acestor documente de catre teologi este inutila. 

     Cîteva exemple din aceste documente mai putin cunoscute:

* Apocalipsa lui Petru scrie: "Si a venit asa, pe neasteptate, un nor mare care s-a latit pe deasupra capetelor noastre. Si era norul (nava - n.a.) acela cu totul si cu totul alb. Si i-a luat cu el pe Domnul nostru Isus, pe Moise si pe Ilie. Iara eu, Petru, am prins a tremura de spaima. Iara atunci cerul s-a fost deschis". 

* Apocalipsa lui Baruch: "Si am fost vazut un nor care urca din mare si era plin de ape albe si negre si de alte culori si avea pe marginile de sus ceva ca niste fulgere. Si mai înainte ca norul acela sa se faca nevazut au prins a cadea niste ape negre (deseurile de la carburantul navei - n.a.) care s-au fost amestecat cu focul care aducea cu el prapadenie mare... Si am vazut cum fulgerul acela de la marginea de sus a norului îl face pe nor mai mic si-l azvîrle asupra Pamîntului. Iara fulgerul acela a prins a lumina mai apoi întreg Pamîntul".

* Viziunea profetica a lui Esdra: "Am vazut cum pe mare se pornise o vîntoasa care stîrnise valuri... aratarea aceea zbura o data cu norii cerului... aratarea aceea scotea pe gura ca niste flacari mari... la putina vreme dupa aceea n-am mai vazut nimic altceva decît cenusa si am simtit miros de fum".

Numeroase picturi executate în evul mediu, dupa desene de acum 2000 de ani, din timpul vietii lui Mesia Isus/Enlil, arata prezenta navelor elohimilor. Detalii si imagini pe Google la: Jesus UFO, unde exista "doar" 1.480.000 de trimiteri si sute de imagini.

    Navele anunnakilor/elohimilor sînt pictate în numeroase biserici din lume. Cîteva noi informatii prezentate de profesorul de religie Alfredo Lissoni în lucrarea "OZN-Dosarele Vaticanului" (Ed. Antet, Bucuresti): "Si momentul nasterii Mîntuitorului este reprezentat în icoanele bizantine într-un mod bizar, si anume Pruncul Isus pare a coborî din cer dintr-un nor pe o raza de lumina asemanatoare unei funii, asa cum am putut vedea bunaoara scenele înfatisînd Nasterea din mozaicul de pe bolta Bisericii Daphni din Grecia si în Cappella Palatina din Palermo. Amîndoua reprezentarile dateaza din secolul al XII-lea; sau într-o miniatura armeneasca din secolul al XIII-lea, precum si în tabloul Nasterea lui Isus al rusului A. Rubliov, din secolul al XV-lea... cometa metalica din care se desprind niste fascicule de lumina este o constanta a artei  bizantine si ortodoxe grecesti, iar într-o icoana ucraineana din secolul al XVI-lea, cunoscuta cu numele Botezul lui Christos, se poate vedea o asemenea cometa pe cît de mica pe atît de nefireasca, alcatuita dintr-un semicerc din care se desprinde un fel de fus telescopic terminat cu un oval. Iar din oval pleaca cele trei sageti care îl lovesc pe Isus aflat în Iordan. Si tot în cazul artei din Est este clasica reprezentarea unor imagini de migdale sfinte si de chipuri ceresti înauntrul unor sfere; astfel, în pictura Buna Vestire din Scoala din Novgorod (Rusia), din secolul al XII-lea, Tatal Ceresc, cu sceptrul în mîna, priveste la îngerul care i se înfatiseaza Sfintei Fecioare stînd într-un vehicul  jumatate migdala si jumatate car de heruvim de-al lui Ezechiel, vehicul alcatuit din capete de îngeri si de animale, toate acestea fiind încorporate în obisnuita emisfera (stilizare a norului divin). Aceasta imagine poate fi întîlnita si în Occident, spre exemplu în ilustratia Înaltarea la cer din ''Sacramentul'' (cartea cu rugaciuni) din Saint-Etienne (sec. XI, Biblioteca Nationala din Paris). Iar chipurile ceresti din sferele acelea, care se crede ca ar fi ale unor îngeri, apar si în Icoana Maicii Domnului, creatie a Scolii din Iaroslav, din secolul al XIII-lea (Galeriile Tretiakov din Moscova)". Pe Google la: Jesus OVNI, pot fi gasite noi informatii si imagini despre cele de mai sus: 364.000 de trimiteri; OVNI=OZN-uri în limba franceza.

     Dupa Rastignire corpul fizic mort al lui Isus a fost luat de elohimi/anunnaki pentru a nu fi gasit de liderii religiosi ai acelor vremuri, care, aratîndu-l populatiei, ar fi înabusit miscarea reformatoare initiata de Isus/Enlil. Cu o nava, ca "fulgerul si alba ca zapada" (Matei 28:3), a fost dus pe planeta Zeilor. Despre filmul cu "Sarcofagele lui Isus" nu pot sa zic, în acest context, decît ca îl privesc ca pe o gluma buna si nu ca pe o lipsa de cultura generala elementara a celor care l-au realizat. Corpul spiritual, nemuritor, al lui Isus/Enlil a fost racordat la un nou corp de elohim/anunnaki, în care s-a aratat ucenicilor. Acesta era mai înalt si avea capacitati de materializare/dematerializare, aparînd si disparînd brusc. De accea ucenicii si nici chiar Maria Magdalena nu L-au recunoscut si chiar se îndoiau: "Cînd L-au vazut  ei, I s-au închinat, dar unii s-au îndoit" (Matei 28:17). "Dupa aceea, S-a aratat într-alt fel, la doi dintre ei" (Marcu 16:12). "S-a facut nevazut dinaintea lor" (Luca 24:31). "Pe cînd vorbeau ei... Isus a stat în mijlocul lor" (Luca 24:36). "Ea (Maria Magdalena - n.a.)... a vazut pe Isus... nu stia ca era Isus" (Ioan 20:14). "Isus statea pe tarm... ucenicii nu stiau ca era Isus" (Ioan 21:4) etc. În acest nou corp, Mesia Isus/Enlil a plecat spre Eris/Nibiru: "A fost înaltat la cer si un nor (nava - n.a.) L-a ascuns din ochii lor" (Faptele apostolilor 2:9). În acest nou corp îl vede Ioan pe planeta Împaratiei: "Fiul Omului îmbracat cu o haina lunga... corpul si parul Lui erau albe ca lîna alba, ca zapada (anunnakii au parul alb - n.a.)... ochii Lui, ca para focului (irisul de culoare rosiatica - n.a.)..." (Apocalipsa 1:12-15). "Înaltarea la cer a lui Isus care dispare într-un nor (nava - n.a.) ca într-o crapatura tridimensionala este mentionata într-un manuscris cunoscut cu numele de Pergamentul Sfîntului Peter 21 aflat în Landesbibliothek din  Karlsrue (cota 45 r). 

   Apostolii vad cum picioarele lui Isus dispar într-un soi de spartura nebuloasa de culoare azurie! Într-un desen pastrat în Biblioteca Capitolari din Padova (cota 51 v) se poate vedea aceeasi scena, mai putin stilizata, si anume cum Isus dispare într-o emisfera de culoare albastra, care se desface în doua parti pentru a-l cuprinde" (Alfredo Lissoni, OZN-uri Dosarele Vaticanului, Ed. Antet, Bucuresti)

capitolul 27

    Scrierile sumeriene afirma ca în timpul coliziunii dintre satelitii Planetei Nibiru/Eris si Planeta Tiamat, care a dus la formarea Pamîntului si Cerului (centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter), solul si atmosfera favorabila vietii de pe Planeta Zeilor au fost transferate planetei noastre. Reamintesc ca Fred Hoyle, astrofizician de renume mondial, Francis Crick, laureat Nobel pentru descoperirea structurii ADN-ului etc., au sustinut faptul ca viata ar fi aparut pe Terra în urma unei calatorii interstelare. Recent (1 februarie 2007, www.techno science.net) au aparut si informatii despre dovezile stiintifice care pot argumenta cele de mai sus. Astfel, o echipa germano-britanica de astrobiologi, condusa de prof. Dieter Stöffler, vrînd sa verifice posibilitatea unui transfer al vietii între Marte si Pamînt, a reprodus în laborator conditiile impactului cu un asteroid, constatînd ulterior supravietuirea unei parti a microorganismelor. Dupa un impact important, unele planete pot trimite spre altele roci care pot vehicula microorganisme cu conditia ca ele sa fie spre interiorul acestora, care astfel le-ar proteja si le-ar asigura conditii de aterizare favorabile. Cornelia Meyer, cercetatoare din echipa mentionata, a testat deci capacitatea de supravietuire a microorganismelor si lichenilor adapostiti în  roci asemanatoare celor de pe Marte, în conditii extreme de traversare a spatiului. Ele au trebuit sa suporte presiuni între 50.000 si 500.000 de atmosfere si temperaturi de pîna la 1.000°C, aratîndu-se "uimitor de rezistente", demonstrîndu-se astfel posibilitatea transferului vietii între planete relativ apropiate.

   În lucrarea Ciocnirea lumilor (Editura Lucman, Bucuresti), I. Velikovsky explica încalzirea Pamîntului cauzata de apropierea Planetei Eris/Nibiru de acum 3.600 de ani, astfel: "Doua corpuri ceresti au fost atrase unul spre celalalt. Masele interioare ale Pamîntului au suferit o împingere spre periferie. Pamîntul, perturbat în miscarea sa de rotatie, s-a încalzit". 

    În prezent, fenomene identice (încalzirea globala, activare vulcani etc.) au loc si la nivelul altor planete din sistemul nostru solar, cauza fiind aceeasi: Planeta Zeilor. Cîteva exemple: 

1) Luna Triton a lui Neptun se încalzeste (BBC Science & Technology News, 25 iulie 1999).

2) Pluto traieste o încalzire formidabila (Massachusetts Institute of Technology News, 9 octombrie 2002)

3) Eruptie vulcanica fenomenala pe Io, satelitul lui Jupiter (Icarus Astronomy, noiembrie 2002).

4) Încalzirea lui Marte (ABC News, 7 decembrie 2002).

5) Încalzirea lui Saturn (28 ianuarie 2007, www.interstars.net): Cercetatorii de la UCLA (University of California, Los Angeles) - departamentul de fizica si astronomie si cei de la Universitatea din Boston au remarcat ca temperatura atmosferei superioare a lui Saturn este mai mare decît prevazusera.

     Astfel, profesorul Alan Aylward de la UCLA considera necesara reexaminarea ipotezelor de baza referitoare la atmosfera planetara si determinarea cauzei încalzirii observate. Tot el a semnalat un proces asemanator si la nivelul Planetei Marte, concluzionînd: "Studiind ce se produce în alte atmosfere, vom afla indicii despre viitorul Terrei".

      Înca din anul 1995 Vaticanul a aflat despre apropierea Planetei Zeilor de sistemul nostru solar. Cu ajutorul sondei spatiale secrete, denumita Siloe, astronomii catolici au luat imagini ale Planetei Eris/Nibiru, care, ulterior, au fost trimise unui radiotelescop din Alaska aflat tot în posesia "sfintilor parinti". Filmul a intrat în 2001 în posesia ufologului italian Cristofor Barbato, care, în numeroase conferinte, articole etc., i-a dezvaluit continutul. Informatiile detinute de Vatican despre Nibiru/Eris sînt codificate cu numele de Secretul Omega. 

     Detalii pe Google: Secretum Omega sau Vatican UFO. Picturi cu OZN-uri din perioada vietii lui Isus/Enlil facute pe parcursul secolelor de diferiti artisti dupa originalele de acum 2000 de ani, ascunse de Vatican, pot fi vazute tot pe Google la: Art Ufo Vatican sau Art et Ovnis. Necitind Biblia si arzînd-o pe rug împreuna cu aceia care o citeau (evrei, crestini care nu se închinau la lemne sau pietre, oameni de stiinta), catolicii n-au înteles (unii dintre ei) ca, de la primul capitol al Genezei si pîna la ultimul capitol al Apocalipsei, Cartea Cartilor se refera, cu mii de exemple,  la Planeta Crucii, Eris/Nibiru. Închei cu doua versete referitoare la cele de mai sus: "Se va arata în cer semnul Fiului Omului (Planeta Crucii si Enlil/Isus - n.a.), atunci toate popoarele pamîntului se vor boci (dezastrele care vor urma - n.a.) si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii (navele - n.a.) cerului... El va trimite pe îngerii Sai... vor aduna pe alesii Lui (rapirea/ridicarea în navele elohimilor/anunnakilor - n.a.) din cele patru vînturi" (Matei 24:30, 31). 

   Pentru pasivitatea actuala a Vaticanului (poate se vor trezi) în fata evenimentelor viitoare, urmatoarele cuvinte sînt astazi mai valabile ca niciodata: "Vai de voi... pentru ca voi închideti oamenilor împaratia cerurilor (în antichitate Eris/Nibiru era cunoscuta si sub numele de Planeta Împaratiei - n.a.); nici voi nu intrati în ea si nici pe cei care vor sa intre nu-i lasati sa intre" (Matei 23:13).

     În contextul dezastrelor care însotesc intrarea planetei Eris/Nibiru în sistemul nostru solar apare comica stirea (cred ca prin ea s-a urmarit cu adevarat începutul pregatirii psihologice a oamenilor cu apropierea Planetei Zeilor) publicata recent în toata lumea, conform careia cercetatorii de la NASA (printre ei si cosmonautul român D. Prunariu) lucreaza la construirea unui "tractor spatial" care sa salveze planeta de un asteroid care ar lovi-o în 2029 sau 2041. Detalii pe  Google la: Antena 3.ro sau în "Cotidianul" din 16 februarie. Daca Nibiru/Eris trece printre Marte si Jupiter în 2010-2012, cu consecintele cunoscute, atunci asteroizii care ar veni pe Pamînt în 2029 sau 2041 vor putea fi loviti doar cu privirea, eventual cu prastia sau arcul. Cu bîta e riscant. 

   E posibil ca specialistii din Comisia ONU pentru exploatarea în scopuri pasnice a spatiului extraplanetar, întruniti zilele acestea la Viena, pentru a "identifica si cataloga toate obiectele cosmice care ar putea reprezenta un pericol real pentru Pamînt", sa decida accelerarea pregatirii spirituale a locuitorilor Terrei pentru Marele Contact. Un pas în acest sens a fost facut de cercetatorii  din Danemarca, sub conducerea omului de stiinta Henrik Svensmark, care a afirmat ca influenta omului asupra încalzirii globale e mult mai mica decît s-a presupus, cauza adevarata reprezentînd-o radiatiile din Cosmos. Cred ca nu mai e mult si se va comunica (oficial) si sursa: Planeta Eris/Nibiru. Detalii despre noua cauza a încalzirii globale în "Jurnalul National" din 15 februarie 2007, sau pe Google la: "Radiatiile cosmice au degradat planeta". 

    Cautînd noi informatii despre Eris/Nibiru am gasit (Google: Antena 3.ro) recent (18 februarie 2007) o stire potrivit careia strainii (englezi, israelieni etc.) cumpara în România întregi blocuri de locuinte. În contextul misiunii spirituale a României, la care m-am referit în repetate rînduri, si a protectiei (mai mari fata de alte tari) în fata evenimentelor viitoare, nu pot spune decît ca este o investitie mai sigura si mult mai ieftina decît a celor care îsi pregatesc navete spatiale sa fuga pe Luna sau Marte.

capitolul 26

    Revin cu o noua informatie asupra capitolului 21 din Apocalipsa/Revelatia, în care exista o descriere perfecta facuta de Ioan a momentului în care a parasit atmosfera terestra si a intrat în spatiul cosmic, îndreptîndu-se spre Noul Eris-salem/Nibiru: .Apoi am vazut un cer nou si un pamînt nou, pentru ca cerul dintîi si pamîntul dintîi trecusera; si marea nu mai este. Si am vazut coborîndu-se din cer, de la Dumnezeu (în originalul ebraic este un plural care reprezinta dumnezeirea/elohimii/anunnakii; corect=Yahweh/Anu - n.a.), cetatea sfînta, Noul Ierusalim" (Apocalipsa 21:1-2). Tot Apocalipsa descrie si momentul  în care, dintr-o nava a elohimilor, lui Ioan i-a fost adresata chemarea de a lua parte la zborul spre Planeta Zeilor: .M-am uitat si, iata, o usa era deschisa în cer. Glasul cel dîntîi pe care-l auzisem ca sunetul unei trîmbite (statia navei - n.a.) si care vorbea cu mine mi-a zis: ''Suie-te aici si-ti voi arata lucrurile care trebuie sa aiba loc dupa acestea" (Apocalipsa 4:1). Cele mai importante detalii referitoare la Planeta Crucii, asa cum am mai spus, sînt furnizate de Ioan si Enoh. Un exemplu referitor la ultimul: ''O planeta cu bogate resurse de materie radioactiva în adîncul sau, nu numai ca ar genera caldura, dar va avea si o intensa activitate vulcanica si care ar produce atmosfera ce ar avea un efect de sera. Acesta va apara planeta de frigul spatiului si ar împiedica propria caldura a planetei sa se risipeasca în spatiu" (Z. Sitchin, .A Douasprezecea Planeta", Ed. Aldopress Bucuresti). 

    Cu peste 7.200 de ani în urma, Enoh facea precizarile corespunzatoare: 

   Zborul spre Eris/Nibiru: .M-am vazut înconjurat de nori (nave - n.a.)... priveam cu îngrijorare miscarea astrelor... am patruns într-o vasta locuinta" (Enoh - cap. XIV).

   Vulcanii: ''M-au condus (elohimii - n.a.) pe un loc ridicat, pe un munte... m-au dus în apropierea unei ape tîsnitoare si tot mai mult catre apus... Am ajuns la marginea unui rîu de foc care curgea ca apa (lava - n.a.) si se varsa în marea cea mare de la apus" (Enoh - cap. XVII). ''Acolo, ochii mei au zarit tainele Cerului... un munte de fier, un munte de bronz, un munte de argint, un munte de aur, un munte de metal lichid si, în fine, un munte de plumb" (Enoh - cap. LI).

   Cîteva noi informatii despre "OZN - Dosarele Vaticanului" de Alfredo Lissoni (Editura Antet, Bucuresti).

   1) "O a nu stiu cîta pictura a lui Botticelli - cunoscuta sub numele de ''Rastignirea mistica'' -, realizata între anii 1500 si 1505 si care se pastreaza astazi în Fogg Art Museum din Cambridge (SUA), îl înfatiseaza pe Christos pe cruce, iar în jurul lui se afla patru scuturi în forma de cruce, de culoare alba, avînd în mijloc o cruce rosie; poate ca prin acestea pictorul ar fi voit sa-i ia în rîs pe preotii locali; fapt e ca scuturile albe par a se desprinde dintr-o sfera de lumina... în interiorul careia se afla Dumnezeu tinînd în mîna Cartea Legii". O precizare: anticii reprezentau planeta Nibiru printr-o cruce (rosie), cele 4 cruci albe reprezentînd cei 4 sateliti ai acesteia. Un site cu astfel de picturi: http: homepage.ntlworlde.com/m.hurley

    2) "Montalcino este un orasel... în biserica Sf. Petru se afla o pictura de Ventura Salimbeni (1567-1613), pictura oarecum deosebita: si anume, aceasta înfatiseaza Sfînta Treime, iar alaturi o bizara si uriasa sfera de culoare albastruie prevazuta cu niste antene. Cei care au sesizat primii aceasta maniera neobisnuita de reprezentare au fost doi cercetatori, si anume: Roberto Capelli din grupul ''Argonautii'', din Siena... si ufologul japonez Yusuke Matsmura, care a facut-o cunoscuta în Orient prin niste fotografii scotînd în evidenta faptul ca lucrarea cu pricina se aseamana foarte mult cu un Sputnik modern sau cu un stelit Vanguard... ''Pe peretele drept al altarului lateral'' - a spus Cappelli - ''se afla o pictura mare, care face impresie pîna si unui ochi mai putin atent, mai ales prin detaliul care se poate vedea în partea de sus'', si anume obiectul acela suspendat deasupra norilor, obiect în forma de glob (Eris - n.a.) tinut de Tatal Ceresc (Yahweh/Anu - n.a.) si de Fiul Sau (Mesia Isus/Enlil - n.a.) de cele doua antene. Da, da, este vorba chiar despre niste antene care par a fi metalice si prinse de glob prin doua saibe; si amîndoua antenele au la cap cîte o sfera mica de culoarea aurului (Planeta Zeilor - n.a.); iar cea din stînga de deasupra si o cruce mica de culoare rosie (Planeta Crucii - n.a.). Le-am numit antene pe aceste doua betisoare deoarece seamana în mod impresionant cu acele dispozitive montate pe primii sateliti artificiali. Iar obiectul acela, de o culoare între albastru deschis si verde, este brazdat de niste linii verticale si orizontale si da impresia ca ar fi ceva metalic, dat fiind ca oglindeste lumina soarelui".

     Scrierile antice notau si aspectul de cometa al Planetei Zeilor. Explicatia acestui comportament, de schimbare din planeta în cometa, a fost furnizata în urma cu doar cîteva zile, chiar de catre unul dintre descoperitorii ei, profesorul Mike Brown. 

1) Anticii: 

a) scrierile sumeriene: "O planeta care se misca foarte repede dupa o orbita eliptica, asemenatoare cu cea a unei comete" (Z. Sitchin, A "Douasprezecea Planeta").

b) "Stralucirea Lui (Yahweh/Anu, Conducatorul Planetei Zeilor - n.a.) este ca lumina soarelui... o flacara arzatoare calca pe urmele Lui" (Biblia, Habacuc, 3:4-5).

c) "O cometa... trecînd destul de aproape ar ridica apele Oceanului... la mijlocul mileniului al II-lea î.Chr.,... un corp ceresc, recent patruns în sistemul solar - o noua cometa -, s-a apropiat foarte mult de Pamînt" (I. Velikovsky, "Ciocnirea lumilor").

2) 21 ianuarie 2007 (Interstars.net, rubrica sistem solar, Sebastian Collignon). Cîteva fragmente:

- o planeta pitica situata dupa orbita lui Neptun ar putea deveni o cometa de o foarte mare stralucire;

- profesorul Mike Brown, de la Coltech Institute, care a descoperit aceasta planeta numita Eris, si-a prezentat calculele la întrunirea anuala a societatii astronomice americane, care s-a desfasurat la Seattle, la începutul lui ianuarie 2007;

- Planeta Eris are o talie asemanatoare celei a lui Pluto si se roteste foarte repede în jurul axei proprii. Orbita sa eliptica o va aduce aproape de Planeta Neptun, unde ar suferi o atractie gravitationala spre interiorul sistemului solar, devenind astfel cometa, pentru o perioada scurta de timp.

     Referindu-se la satelitii lui Nibiru, Z. Sitchin, în "A Douasprezecea Planeta" (Editura Aldopress, Bucuresti), nota urmatoarele: "Patru sateliti... aveam o miscare de rotatie rapida... ''învîrtindu-se ca niste vîrtejuri''... alti trei sateliti - Vîntul Turbat, Vîrtejul si Vîntul Neîntrecut... folosindu-si satelitii în postura de ''care de asalt'', el (Nibiru - n.a.) a trimis înainte vînturile... pe toti cei sapte... erau gata de lupta". 

   Pe Google, la: trans neptunian object wikipedia, se poate vedea ca, în afara de Pluto, numit de sumerieni Gaga, mai exista, alaturi de Eris, alte sapte corpuri ceresti (atît!) descoperite, în majoritatea lor, de: M. Brown, C. Trujillo, D. Rabinowitz. Dimensiunile lor aproximative sînt: 1) Eris: 2400 km (cît datele din Apocalipsa, cap. 21); 2) Santa (2003 EL61): 2200 km; 3) 2005 Fy9: 1800 km; 4) Sedna: 1800 km; 5) Orcus: 1800 km; 6) Quaoar: 1200 km; 7) Ixion: 1000 km; 8) Varuna: 1000 km.       Pe 19 ianuarie 2007 (www.techno-science.net), sub titlul "Planeta pitica 2003 EL 61 ar putea deveni cometa" (ca si Eris, datorita atractiei exercitate de Neptun), se puteau afla, printre altele, urmatoarele: se învîrte rapid în jurul propriei axe, o data la 4 ore. M. Brown crede ca forma sa alungita si rotatia rapida se explica prin coliziunea,  cu foarte mult timp în urma, cu un alt corp ceresc. Este o confirmare a scrierilor sumeriene, care afirma ca unul din satelitii lui Nibiru a lovit planeta Tiamat, formîndu-se Pamîntul si Cerul (centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter). "Cînd va deveni cometa, 2003 EL 61 va fi cea mai stralucitoare pe care am vazut-o vreodata", a spus M. Brown. Probabil ca si aparitia ei, ca si încalzirea globala, intensificarea activitatii seismice, activarea vulcanilor etc., va fi pusa tot pe seama "efectului de sera".

capitolul 25

   Conform Bibliei, viata lui Mesia Isus/Enlil a fost îndeaproape urmarita de navele ("norii") elohimilor/anunnakilor (detalii în Sosirea zeilor, www.miracol.ro). Desi numeroase documente sînt ascunse de Vatican, unele au început sa apara. Revin astfel cu noi informatii din lucrarea "OZN-Dosarele Vaticanului", de Alfredo Lissoni (Ed. Antet, Bucuresti): "La Ianina, în Grecia, în mînastirea Aghios Nicolaos Spanaos, se afla o fresca ce dateaza de la jumatatea secolului al XVI-lea si care o înfatiseaza pe Fecioara cu Pruncul într-o pestera, precum si cometa în chip de emisfera metalica (ce reflecta lumina soarelui) si care trimite pe pamînt un fascicul de raze de lumina ce se termina în chip de stea si care se reflecta mai apoi (tot în forma de stea) pe peretii pesterii. Acelasi fascicul de raze de lumina ''în forma de stea'' cade pe hlamida Sfintei Fecioare din pictura Buna Vestire din scoala lui Lippi... În Memoriile lui Nicodim citim ca: ''Stau de marturie Adda, Finee si Ogia. În vreme ce sedea pe muntele Mabrech si-i învata pre ucenicii Sai, am fost vazut un nor de lumina care i-a acoperit pe Isus si pe ucenicii Sai. Si cînd Isus s-a ridicat în picioare norul acela l-a luat si l-a dus în cer. Dara ucenicii Sai au ramas pre pamînt si se rugau''. Lumina aceea - potrivit Evangheliei apocrife a lui Petru - s-a întors mai apoi si a luat cu ea trupul lui Isus rastignit si apoi îngropat: ''În vreme ce ostenii stateau de straja s-a auzit un glas puternic care venea din ceruri. Iara ostenii aceia au vazut cum cerurile s-au fost crapat si cum au iesit din ele doi barbati care au coborît pe pamînt învaluiti într-o lumina mare si s-au apropiat de mormînt''. 

     În multe icoane bizantine înaltarea la cer a lui Isus este înfatisata într-un mod oarecum nefiresc, si anume Mîntuitorul zboara spre cer în interiorul unei forme ovoidale de culoare rosie (numita si migdala sfînta)... avînd în multe cazuri niste aripioare - eleroane sa zicem - de foc; iar ucenicii aflati de fata sînt culcati la pamînt ca de un jet puternic si asurzitor; pentru ca ei îsi acopera ochii si urechile, iar hainele li se umfla de aerul dislocat de ''rachete''... Imaginile înfatisînd migdale sfinte se întîlnesc în mod frecvent în textele iesite din mîinile copistilor; într-un manuscris pastrat în Biblioteca Vaticanului (cota "U.L. 57,1") se poate vedea imaginea unui profet care asista la aparitia neasteptata a unei migdale luminoase... Teofan Grecul picteaza, cam pe la anul 1403, un tablou înfatisîndu-l pe Christos care se înalta la cer într-o sfera prevazuta cu sase aripioare ca o stea cu sase colturi - steaua lui David -, în timp ce apostolii se arunca la pamînt".

 Într-un articol din 22 decembrie 2006, urmat de un interviu acordat lui Jean-Luc Gaudet (www.futura science.com) pe data de 15 ianuarie 2007, geologul francez Marie-Agnés Courty aduce numeroase argumente referitoare la faptul ca, în urma cu aproximativ 4.000 de ani, un asteroid sau cometa a lovit Pamîntul. Ea este directoarea Centrului European de Cercetari Preistorice si studiul efectuat s-a întins pe o perioada de peste 15 ani, în aproape toata lumea. Cîteva dintre dovezile aduse: 

* în Siria, în 1990 a gasit roci topite la temperaturi superioare celei de 1.500° C, ele neavînd ce cauta în acea zona lipsita de vulcani; * prezenta acestor materiale topite a semnalat-o si în sedimentele marine din numeroase zone ale lumii, ca si pe teritoriile altor tari precum Franta, Irlanda etc; 

* a gasit în Siria urme de microorganisme care au trait în Antarctica, ele fiind proiectate de impactul cu fragmente cometare.

    "Daca ipoteza se va dovedi exacta, va obliga la revizuirea cîtorva mituri ale umanitatii, precum Apocalipsa sau Potopul", a conchis Jean-Luc Goudet. Pentru cei care au citit cartile lui I. Velikovsky, Z. Sitchin, Biblia, miturile altor popoare etc. nu mai exista "daca", ci o certitudine: a fost Planeta zeilor, Eris/Nibiru si trecerea ei de acum aproape 3.600 de ani, din timpul Exodului evreilor din Egipt. "Pamîntul s-a cutremurat... muntii s-au topit în apa", spune Cîntarea Deborei (Judecatori: 5:4-5). "Cerul a facut explozie, si bucatile au cazut si au lovit de moarte toate lucrurile si toate creaturile" (traditia indigenilor cashinaua, din Brazilia occidentala). "Pamîntul enorm a gemut... o mare parte din pamîntul enorm a fost arsa de aburii cumpliti si s-a topit cum se topeste cositorul, cînd este încalzit de mîna omului... sau cum fierul, mai tare dintre toate, este înmuiat de focul puternic în vaile muntilor" (Hesiod, Teogonia). "Toate piscurile Muntelui Sineru, chiar si cele care sînt înalte de sute de leghe, se farîmiteaza si dispar în cer. Flacarile se ridica si învaluie cerurile" (traditiile hinduse, Warren). "Vreau sa stabilesc ca, la mijlocul mileniului al II-lea î.Chr, Pamîntul a suferit cele mai mari cataclisme... Un corp ceresc, recent patruns în sistemul solar - o noua cometa -, s-a apropiat foarte mult de Pamînt" (I. Velikovsky, Ciocnirea lumilor, Ed. Lucman, Bucuresti).

    La începutul secolului XX, referindu-se la evenimentele care vor avea loc în lume, în special în România, profetul indian Sadhu Sundar Singh spunea, printre altele, urmatoarele: "Mari schimbari ale climei, uragane si rînduri puternice... boli noi... razboaie cumplite... România va iesi aproape neafectata... România va trîmbita lumii întregi descoperirile dumnezeiesti... popoarele lumii de pe fata pamîntului vor invada România, spre a va întreba ce vi s-a descoperit, si voi, cei din Noul Canaan, nu veti avea timp nici sa va hraniti si nici sa dormiti, fiindca urgiile vor împinge lumea spre voi" (detalii în lucrarea "Sosirea Zeilor", www.miracol.ro). 

      Cele de mai sus au început sa se petreaca:

1) Toate mijloacele de informare în masa au anuntat cu cîteva zile în urma ca Guvernul Norvegiei a cerut companiei Teknopork construirea a 20 de miniorase în România si Turcia, pentru 100.000 de pensionari.

2) "Britanicii se dau în vînt sa achizitioneze proprietati în România" (Antena 3, 19 ianuarie 2007).

     Acestea nu sînt întîmplatoare, deoarece un raport al Pentagonului de la începutul anului 2004 arata ca, datorita opririi Gulf Stream-ului, estul SUA si vestul Europei vor îngheta (Anglia, Norvegia, Suedia etc.) Detalii pe Google la: Pentagon Climate. Tot pe Google, tastînd: Oprire Gulf Stream am citit, printre altele, urmatoarele: "Unul din Ťmotoareleť termodinamice care mentin Gulf Stream-ul în  activitate a ajuns în prezent la un sfert din vizita initiala" (Moldova noastra, 20 iulie 2006). În precedentele articole am aratat ca pricipalul factor care determina schimbarile climei este Planeta Nibiru/Eris, numita în Apocalipsa/Revelatia (21:2): Noul Ierusalim,  mai bine spus: I-ERIS-SALEM, Eris fiind o zeita a discordiei, iar "salem" însemnînd "pace", referire la Împaratia de 1.000 de ani pe care Mesia Isus/Enlil o va instaura pe Pamînt, prin Revenirea Sa.

capitolul 24

     Despre influenta Planetei Împaratiei asupra constelatiilor întîlnite pe uriasa ei orbita (3.600 de ani), Yahweh/Anu îi spune lui Iov urmatorarele: "Poti tu sa înnozi legaturile Pleiadei (Closca cu pui) sau sa dezlegi frînghiile Orionului? Tu faci sa iasa la vremea lor constelatiile si tu cîrmuiesti Ursa cu puii ei? Cunosti tu legile cerului? Sau tu îi orînduiesti stapînirea pe pamînt?" (Iov 38:31-33). Informatii suplimentare pe Internet la: Dawn Mission Home Page.

    Încet, încet, oamenii de stiinta intra în posesia cunostintelor detinute de sumerieni cu peste 7.000 de ani în urma. Un exemplu referitor la Planeta Saturn:

1) Sumerienii: -Saturn... cu cîmpul sau gravitational urias... punea mari probleme nefilimilor (locuitorii Planetei Nibiru/Eris - n.a.) si navelor lor. Asta ar explica de ce numeau ei ce-a de-a patra planeta (numarînd de la Nibiru/Eris  spre Pamînt avem: -Pluto, Neptun, Uranus, Saturn - n.a.) Tar. gallu (-Marele ucigas")... Ritualul Akitu... face referire la ''furtunile apelor''... cînd  nava se afla între Ansor (Saturn) si Kisar (Jupiter)" (Zecharia Sitchin, A Douasprezecea Planeta, Ed. Aldopress, Bucuresti).

2) Oamenii de stiinta în 2006 si 2007:

     Ziarul ''Le Figaro" (nr. din 29 iulie 2006), citînd informatiile obtinute cu ajutorul sondei americane Cassini, care orbiteaza în jurul lui Saturn, mentioneaza existenta unor lacuri uriase si a unor nori purtatori de furtuni sau burnita, formati din metan, pe Titan, cel mai mare satelit natural al lui Saturn. Responsabilii misiunii Cassini semnaleaza faptul ca ''meteorologia de pe Titan poate degenera în furtuni violente", marturie stînd imaginile luate pe 2 iulie 2004, aproape de Polul Sud al lui Titan. Turbulentele, conform cercetatorilor spanioli de la Universitatea din  Bilbao, se deplaseaza cu viteza de 72 km/h, ridicîndu-se pîna la 35 km altitudine. Si Caitlin Griffith, planetolog la Universitatea Arizona (SUA), noteaza faptul ca ploile torentiale generate de furtuni au rolul de ''a sculpta peisajele accidentate". O ultima referire la lacurile de metan de pe Titan am gasit-o pe www.futura science.com (24 ore/24 descoperiri stiintifice), pe data de 4 ianuarie 2007, unde se mentioneaza ca au fost depistate mai mult de 75 de formatiuni masurînd între 3 si 70 km, unele aparînd secate, iar altele umplute cu lichid. Se face referire si la faptul ca suprafata si atmosfera sînt supuse unui ciclu hidrologic deosebit de activ".

    În lucrarea "2012 - Anul Apocalipsei sau Marea Translatie" (Editura Sapientia, Bucuresti), autorul, Sirius Zoreanu, nota urmatoarele: "Fizicieni, astronomi si matematicieni, ai unor institutii prestigioase internationale, depun în prezent (lucrarea a aparut în 2005 - n.a.) un efort comun pentru a întelege si a da de capat unui fenomen cosmic misterios, fara precedent în istorie: este vorba despre asa-numitele ''rafale energetice cosmice'', adica niste impulsuri de energie necunoscuta ce provin din... înaltul cerului. Acestea lovesc planeta noastra bombardînd Antarctica... numele oficial al ''bombardamentul spatial'' este de ''curent cosmic de protoni'', dar natura si complexitatea fenomenului sînt înca inexplicabile... puternica ''rafala energetica'' din decembrie 2004 a avut ca prim rezultat o teribila agitatie în lumea stiintifica... afectînd... statii meteorologice si sisteme de telecomunicatii... rafale de vînt ce aveau forta unui uragan, urmate de furtuni atmosferice extrem de reci". 

    Cîteva comentarii:

1) Cu aproximativ 2600 de ani în urma, anticipînd nedumeririle savantilor vremurilor noastre, profetul Habacuc le dadea raspunsul dorit: "O planeta (Eris/Nibiru - n.a.) care nu numai ca strabate întinderile cerului, ci si una care vine dispre sud si se misca în directia acelor ceasornicului - exact cum se deduce si din textele sumeriene. Profetul Habakkuk spune în mod explicit: ''Domnul (Yahweh/Anu - n.a.) va veni din sud... slava Sa va umple Pamîntul" (Z. Sitchin, "A Douasprezecea Planeta", Ed. Aldopress, Bucuresti).

2) Cutremurul din Sumatra a avut loc în decembrie 2004.

3) Alte cîteva informatii despre Eris/Nibiru furnizate de profetul Habacuc: "Maretia Lui acopera cerurile (orbita extrem de mare a Planetei Împaratiei - n.a.). Stralucirea Lui este ca lumina soarelui (textele mesopotamiene aminteau de stralucirea planetei, care era vizibila chiar în timpul zilei - n.a.)... înaintea Lui merge ciuma (modificarile climei favorizeaza activarea unor bacterii sau virusuri inofensive în conditiile de pîna acum - n.a.) si o flacara arzatoare calca pe urmele Lui (atît Z. Sitchin, cît si I. Velikovsky mentioneaza faptul ca Planeta Zeilor are coada, la fel ca o cometa - n.a.)... muntii cei vesnici se sfarîma... s-a mîniat oare Domnul pe rîuri... sau împotriva marii se varsa vuietul Tau (I. Velikovsky, în "Ciocnirea lumilor", Ed. Lucman, Bucuresti, evedenta puternica încalzire a apelor de pe Pamînt pe masura apropierii Planetei Zeilor - n.a.)... Soarele si Luna s-au oprit în locuinta lor (oprirea miscarii de rotatie a Pamîntului semnalata în timpul lui Iosua. La fiecare trecere a Planetei Eris/Nibiru, Pamîntul îsi orienteaza Polii dupa cîmpul magnetic al planetei Crucii, proces precedat de o oprire a miscarii de rotatie - n.a.)... Ai înaintat pentru mîntuirea poporului Tau (posibil ca în cazul unui atac israelian asupra instalatiilor nucleare iraniene, o coalitie internationala sa atace Tara Sfînta - n.a.), pentru mîntuirea unsului Tau; ai lovit acoperisul casei celui rau, ai dezgolit-o din temelii pîna în vîrf" (Habacuc 3:3 - 13).

     În urma cu aproape 3.600 de ani, în timp ce Eris/Nibiru era la perigeu, punctul maxim al apropierii de Pamînt, cu consecintele cunoscute, evreii, scosi din Egipt si condusi de Moise, erau hraniti cu mana si cu prepelite (uneori) trimise din navele anunnakilor/elohimilor, actiune coordonata chiar de catre Yahweh/Anu, Domnul. Dupa aproximativ 500 de ani de la acele evenimente, Împaratul David scria urmatoarele: "El (Yahweh/Anu - n.a.) a poruncit norilor de sus (navelor - n.a.) si a deschis portile cerurilor; a plouat peste ei mana de mîncare si le-a dat grîul cerurilor. Omul a mîncat pîinea celor puternici (referire la anunnaki/elohimi - n.a.). El le-a trimis mîncare, ca sa se sature. A pus sa sufle în ceruri vîntul... a plouat peste ei pasari (dirijarea stolurilor de pasari din nave - n.a.) înaripate cît nisipul marii: le-a facut sa cada în mijlocul taberei lor" (Psalmi 78:23-28). 

     Cîteva date suplimentare despre aceasta pîine a zeilor. "Slava (nava - n.a.) Domnului s-a aratat... au venit niste prepelite si au acoperit tabara... pe fata pustiei era ceva marunt ca niste graunte, marunt ca bobitele de piatra alba pe pamînt... Casa lui Israel a numit hrana aceasta ''mana''... avea un gust de turta cu miere" (Exod 16:10-32). "Poporul se raspîndea si o strîngea, o macina la rîsnita sau o pisa în piua, o fierbea în oala si facea turte din ea; si ea avea gustul unei turte facute cu untdelemn" (Numeri 11:8). Navele erau prezente, iar comunicarea directa dintre Moise si Yahweh/Anu, prin chivot, functiona perfect: "Totdeauna era asa: ziua, norul acoperea cortul, iar noaptea avea înfatisarea unui foc. Cînd se ridica norul... porneau si fiii lui Israel; si acolo unde norul se oprea, acolo fiii lui Israel îsi întindeau corturile" (Numeri 9:15-16). "Domnul S-a coborît în nor si a vorbit lui Moise" (Numeri 11:25). "Domnul S-a coborît în stîlpul de nor" (Numeri 12:5). "Norul Domnului era deasupra lor în timpul zilei, cînd porneau din tabara. Cînd chivotul pornea, Moise zicea: ''Scoala-Te, Doamne, ca sa se împrastie vrajmasii Tai si sa fuga dinaintea Fetei Tale cei ce Te urasc!" (Numeri 10:34-35). "Cînd Moise intra în cortul întîlnirii ca sa vorbeasca Domnului, auzea glasul care îi vorbea de pe capacul... care era pe chivotul marturiei" (Numeri 7:89). 

     Dupa 40 de ani de umblat prin desert, la sosirea în Canaan, navele anunnakilor/elohimilor au oprit aprovizionarea evreilor cu mana: "Mana a încetat a doua zi, cînd au mîncat din grîul tarii. Fiii lui Israel nu au mai avut mana, ci au mîncat din roadele tarii Canaanului (Iosua 5:12).

capitolul 23

    Evenimentul de acum 2000 de ani al venirii (revenirii) în lumea noastra a lui Isus/Enlil a fost urmarit îndeaproape de o nava a anunnakilor/elohimilor: "Si iata ca steaua, pe care o vazusera (magii - n.a.) în Rasarit, mergea înaintea lor, pîna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul" (Matei 2:9). În 1990, în lucrarea "Biblia si OZN-urile", am afirmat ca "Steaua" era o nava spatiala, deoarece o stea nu merge, nu se opreste si nu se  apropie la o distanta atît de mica de Pamînt. O prima confirmare am citit-o în 1994 în lucrarea "Lacasurile secrete ale leului" (Editura Esotera, Bucuresti) de George Hunt Williamson, care afirma, printre altele, urmatoarele: "Era vorba de o nava spatiala, aceeasi care condusese poporul lui Israel afara din Egipt". Recent, în lucrarea "Astralii în Antichitate, de W. Raymond Drake (Ed. Polirom, Iasi, editie îngrijita de Florin Gheorghita), am gasit o noua referire la acel aparat de zbor: "În anul 4 î.e.n., se spune ca o noua ''stea'' a stralucit în Orientul Mijlociu. Aparitia brusca a acestei stele ne trimite cu gîndul la o supernova, desi aparitia sa nu a fost înregistrata nici de astronomii hindusi sau chinezi - care au urmarit permanent cerul -, si nici de Pliniu, Ptolemeu, Josephus sau Julius Obsequens, toti cronicari fideli ai epocii respective. Se presupune ca ''steaua'' s-a deplasat pîna ce a ajuns deasupra Palestinei; stelele obisnuite par nemiscate, singurele stele care se deplaseaza fiind planetele, care se misca lent pe orbite precise. Astrologii au sugerat ca aceasta asa-zisa ''stea'' ar fi fost o conjunctie a planetelor Marte, Jupiter si Venus, desi ele nu pot aparea brusc si nici nu se pot deplasa ca un singur corp ceresc. Este deosebit de semnificativ faptul ca, în epoca unor mari scriitori si astronomi, singura referire la ''steaua'' misterioasa a fost facuta de un evreu batrîn (Matei - n.a.), abia dupa 80 de ani de la aparitia ei; probabil ca el nici nu se nascuse cînd ''steaua'' a aparut, pentru ca, dupa un timp, sa dispara brusc... Singurul obiect ceresc ce poate aparea pe neasteptate, destul de aproape de pamînt pentru a fi numai într-o zona relativ restrînsa, care se deplaseaza ghidîndu-i pe cei care îl urmeaza si apoi se opreste în loc, poate fi doar o nava spatiala controlata de puterea inteligentei. Într-un staul din Bethleem se nascuse Isus".

    Dupa ce a avut cîteva nume intermediare - Sedna, UB 313 - Planeta Zeilor a primit denumirea oficiala de Eris, conform Uniunii Astronomice Internationale, reunita la Praga, în august 2006. Un scurt istoric al primelor contacte (recente) cu ea: a fost observata la data de 21 octombrie 2003, cu un telescop Oschin de 1,22 m, de pe Muntele Palomar (California); a fost descoperita de Michael E. Brown, Chad Trujililo, David L. Rabinovitz, de la California  Institute of Technology, la 5 ianuarie 2005, dupa fotografiile luate la data de mai sus; observatii ulterioare, publicate în octombrie 2005, au aratat ca poseda un satelit denumit Dysnornia (Gabriel): articolul din Nature (februarie 2005), scris de profesorul Bertoldi si colaboratorii de la Institutul de Radioastronautica Max Planck (Bonn), a dat masura ei de 3.000 - 300 km. La sfîrsitul lui aprilie 2006 a fost data publicitatii o noua observatie realizata de telescopul spatial Hubble (9, 10 decembrie), conform careia diametrul este de 2.400 km, cu o marja de incertitudine de 97 km, confirmîndu-se astfel datele furnizate de Ioan în Apocalipsa (Revelatia), acum aproape 2.000 de ani, în capitolul 21 (detalii în Sosirea Zeilor, www.miracol.ro). Cîteva informatii obtinute de pe Internet: pentru Nibiru exista 586.000 de trimiteri; pentru UB 313 exista 1.130.000 de trimiteri; pentru Eris exista 3.970.000 de trimiteri; imagini sînt de ordinul sutelor, observîndu-se marirea ei de la an la an. Perioada în care astronomii se asteapta sa treaca printre Marte si Jupiter (apropierea maxima de Pamînt, cu urmarile cunoscute) este 2010-2012. Concluzia: savantii recunosc, politicienii tac, deoarece sînt total neputinciosi în fata evenimentelor dure ce vor urma. Imagini despre acestea pe site-ul: Leweb2zero.tv nibiru.

    Apropierea periodica (3.600 de ani) a Planetei Nibiru (Eris, conform Uniunii Internationale Astronomice întrunite la Praga, în 2006) de Pamînt genereaza numeroase modificari ale climei, una fiind încalzirea globala, cu consecinta ei fireasca - topirea ghetarilor. 

      Pe scurt, ilustrarea acestui proces în timpul ultimelor doua treceri ale Planetei Zeilor printre Marte si Jupiter, locul maxim al apropierii de Pamînt:

1) Acum 7.200 de ani, în timpul "potopului" lui Noe: "Dintre numeroasele teorii avansate de oamenii de stiinta se desprinde cea a dr. John T. Hollin de la Universitatea Maine. El considera ca, periodic, din calota globala a Antarcticii, se desprind bucati uriase" (Zecharia Sitchin, "A Douasprezecea Planeta", Ed. Aldopress, Bucuresti).

2) Acum 3.600 de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt: "La mijlocul mileniului al doilea î.Chr., Pamîntul a suferit... mari cataclisme. Un corp ceresc, recent patruns în sistemul solar - o noua cometa -, s-a apropiat foarte mult de Pamînt... disparitia ulterioara a stratului glaciar" (Immanuel Velikovsky, Ciocnirea luminilor, Ed. Lucman, Bucuresti).

3) Situatia prezenta (29/30 decembrie 2006): Agentiile de presa din întreaga lume au relatat faptul ca o platforma de gheata de aproximativ 66 km patrati (cam 15 km lungime si 5 km latime) s-a detasat de insula Ellesmere (în apropierea Groenlandei), în Oceanul Arctic, datorita încalzirii globale, iar calota glaciara continua sa se rupa. Oamenii de stiinta au apreciat schimbarile actuale de clima drept "majore", iar "peisajul arctic amenintat". Astfel s-a aflat raspunsul si la cauza miscarii tectonice bruste, din august 2005, detectata de seismologii americanii, care, cu ajutorul celor de la NASA, au refacut traseul calotei înregistrat de sateliti. Modificarile de clima, geologice etc. se vor accentua deoarece Planeta Eris/Nibiru nu a trecut nici macar pe lînga Pluto, apropierea maxima de Pamînt fiind asteptata în perioada 2010-2012.

      Pe 20 iunie 2007, NASA va lansa sonda spatiala Dawn (Aurora, zorile) cu scopul (declarat) de a furniza raspunsuri asupra formarii si evolutiei sistemului nostru solar, prin orbitarea a doua corpuri ceresti din Centura de asteroizi (Asteroid Belt) aflata între Marte si Jupiter, în perioada 2011-2015, si anume: Vesta - cel mai mare asteroid din acea zona - 530 km diametru; Ceres - fost asteroid si ridicat la rangul de planeta pitica în 2006, cu diametrul de 950 km. Cred ca principalul scop al misiunii este acela de a urmari îndeaproape Planeta Eris/Nibiru, deoarece:

1) Trecerea Planetei Zeilor printre Marte si Jupiter e asteptata în perioada 2010-2012.

2) Ceres si Vesta sînt fragmente ale "Cerului", parte a Planetei Tiamat distrusa de o trecere anterioara a Planetei Nibiru. Partea cea mai voluminoasa din Tiamat a devenit Planeta Pamînt.

3) Denumirea misiunii, "Dawn" (Aurora, zorile), a fost foarte bine aleasa, aurora semnificînd începutul unei noi epoci. Iata ce scrie în acest sens Z. Sitchin în "A Douasprezecea Planeta " (Ed. Aldopress, Bucuresti): "Toti oamenii din Antichitate considerau apropierea acestei planete ca un semn de mari prefaceri si începutul unei noi ere". Mult mai recent, un mesaj de acest fel i-a fost comunicat lui Ioan, aflat pe Statia/Planeta Nibiru, de catre Mesia Isus/Enli. Reamintesc faptul ca, pe Nibiru, Ioan a aflat, cu aproximativ 2.000 de ani înaintea astronomilor de azi, dimensiunea Planetei Eris, de  2.400 km: "Am vazut coborîndu-se din cer... Noul Ierusalim... Cel care statea pe scaunul de domnie a zis: ''Iata. Eu fac toate noi''... A masurat cetatea... douasprezece mii de stadii (2.400 km)" (Apocalipsa/Revelatia 21:2, 5, 16).

4) Închei cu singura referire la "Aurora" existenta în Biblie: "Ne vine aurora si ce înfricosatoare este maretia (Eris/Nibiru - n.a.) care înconjoara... Pe Cel Atotputernic" (Iov 37:22, 23).