În calea mea ai apărutregină-a frumuseţii,
cu părul negru tăiat scurt
şi ondulat de valurile vieţii.
Cu ochii negri m-ai privit
fiinţa-mi străpugând ca un pumnal,
cuvântul nu mi l-am rostit
şi ai rămas un ideal.
Nălucă pură ai pierit
înveştmântată-n umbra serii,
te-am căutat, nu te-am găsit
şi m-ai lăsat pradă durerii.
De-atunci mereu am încercat
să-ţi regăsesc chipul pe stradă,
norocul însă m-a lăsat
şi viaţa-mi devenit-a fadă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu