Trăiesc un anotimp ciudat, Norii întunecă zenitul
capricios ca o fecioară, mascând totul cu umbre
ploaia are un contract de zic că a venit sfârşitul
ce-l onorează iară. cu sentimente iarăşi sumbre.
Cu ochii-n depărtare
pândesc, vagă speranţa,
s-apari, rază de soare,
să vină iarăşi dimineaţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu