Dispar luminile-n amurg Şi timpul trece fără rost,şi inimi cad vrăjite, chinuitor, cu ore nesfârşite,
prin vaduri ape repezi curg îmi pare ziua cât un post
de dragoste-nvrăjbite. de mari păcate săvârşite.
Şuvoaie limpezite saltă O vină am că te iubesc
şi păstrăvi râd în ele cum n-am iubit pe alta,
trecând din piatră- piatră dar nu apari să-ţi dovedesc
asemeni patimilor mele. ce crudă este soarta.
Apare-un curcubeu feeric Greoi trece-un car cu lemne
deasupra crestei înverzite, şi suflă vitele cornute
lumina-alungă-un întuneric urcând la deal. Pesemne
venit pe nepoftite. speranţele mele-s pierdute.
Mai jos de stâncă te aştept,
pe malul apei cristaline,
îmi sare inima din piept
când văd iubita că nu vine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu