ultima noapte.1

Jurnalul National: Sa discutam cum a fost cu atacul acela terorist din prima noapte?

Constantin Paisie: In noaptea de 22 spre 23 decembrie, militarii din dispozitivele amplasate in fata comandamentului au inceput sa traga tiruri repetate, se tragea asurzitor. Noi, in incapere, ne-am adapostit sub paturi, langa zidul de sub fereastra. Cand s-a oprit toata canonada, am intrebat si noi ce-a fost. Ni s-a raspuns ca de la liceul de vizavi sau dintr-un parc alaturat s-a deschis focul asupra unitatii, iar cei din garnizoana au ripostat. 

Cum ati stat in acea incapere? Cum ati dormit?

Din prima noapte am alaturat doua paturi si ne-am intins de-a latul pe ele, toti trei, eu situandu-ma la mijloc, deoarece primisem dispozitii sa nu-i las sa comunice intre ei, in intimitate. 

Dar de fapt vorbeam toti trei, ca tot nu ne auzea nimeni. 

Am uitat sa va spun, atunci cand cu tirul acela intens, Nicolae Ceausescu tot intreba: “Cine trage, de unde se trage, pentru ce se trage?”. Pe mine ma intreba. Eu cautam sa aflu si eu de la ofiterii din unitate. Dar nu m-a lamurit nimeni pe deplin. 

Mi se dadeau tot felul de explicatii asupra acelor impuscaturi infernale, ba ca teroristii au cucerit nu stiu ce depozit de armament, ba, ca trag teroristii din podul unui liceu, ba, dintr-un parc din apropiere. Zugraveala zidurilor era intacta, nici urma de gloante... 

Ce s-a intamplat dupa nebunia aia cu teroristii invizibili?

Spre ziua, pe la ora 5:00, ne-au scos din comandament, ne-au urcat intr-o masina de campanie si neau dus in campul aflat in perimetrul garnizoanei militare. 

De ce credeti ca au recurs la astfel de deplasari?

Fara motiv deosebit. Eu cred ca numai ca sa ne scoata din circuit, pe Ceausesti si pe mine, si sa ne tina in tensiune pana la nebunie. 

Cautau sa-i distruga fizic si eu in acelasi timp sa fiu macinat psihic. Pentru ca atat de mult ne plimbau dintr-o parte in alta. Ba, sa ne bage in bordeiul ala sub pamant, ba, ne-au tinut in bucataria de campanie. Aveam momente cand voiam sa atipim un pic, tocmai atunci se gasea cineva sa intre, sa se traga rafale de automate afara, nu stiu de ce naiba numai din dreptul ferestrei noastre. Cand stateam noi acolo, in acea camera, se tragea in draci, iar ca cineva sa-i spuna lui Ceausescu, sa-i dea macar ceva informatii de ce se intampla afara, va spun ca nimeni n-a avut curajul s-o faca. 

Ce puteam eu sa mai aflu, asa, era cand intrebam ofiterii care se mai uitau la TVR sau mai ascultau radio. Numai ca nici ei nu aveau mare lucru de spus, decat cele ce se aratau la TVR. Sau poate ca nici mie nu-mi spuneau tot ce se intampla, probabil ca sa nu transmit, la randul meu, sotilor Ceausescu. 

In ceea ce-l priveste pe colonelul Kemenici, eu va spun, daca s-a vazut cu Ceausescu in tot acest timp, de doua ori, schimband doua-trei vorbe, atat. 

Credeti ca aceasta diversiune psihologica a fost gandita de cei din unitatea militara?

E posibil sa fie si asa. Sau stiu si eu, poate sa fi primit semnale de undeva, ca se ataca, fiindca noua asta ni se spunea: in noaptea asta se ataca unitatea. Ar fi insemnat ca se stia locul, camera unde sunt Ceausestii, si din aceasta cauza ne mutau cand in bordeiul acela din pamant, cand in masina bucatariei de campanie, cand in tab. 

Cazarma este situata la margine de oras?

Este chiar langa gara. Fata unitatii este la strada, iar in spate era camp. 

Este posibil ca dinspre Bucuresti sa fi venit unele indicatii, prin colonelul Dinu sau prin altcineva, pentru mentinerea cuplului prezidential intr-o stare anume acolo, in garnizoana?

Mai repede cred ca prin colonelul Kemenici, pentru ca pe colonelul Dinu nici macar nu l-am vazut interesat sa vina sa-i contacteze. N-a intrat niciodata in camera unde erau cei doi Ceausesti. 

Transportarea in camp se facea noaptea?

Nu. De regula ne mutau ziua. Numai ultima noapte am petrecut-o in tab. 

Aceste transbordari in plina zi nu puteau fi vazute de militari din unitate, de oameni din blocurile invecinate? ...

Nu, pentru ca unitatea, cladirea ca atare este construita sub forma de U. In ceea ce-i priveste pe militari, nu stiu daca 50 la suta dintre cei care erau in unitate stiau de prezenta lui Ceausescu acolo, in rest nu stia nimeni. 

De imbracat cu haine militare, cand i-ati imbracat pe Nicolae si Elena Ceausescu?

De doua sau trei ori. Ultima data in noaptea de 24 spre 25 decembrie, cand i-am dus in tabul acela. Cand le-au dat acele mantale, le-a spus un ofiter din unitate sa se imbrace in ele, fiindca sunt teroristi in zona, in blocurile de vizavi. Sub pretextul acesta i-au imbracat militari: teama de teroristi. 

Desi, cum sa va spun, Ceausescu, de regula, respingea ideea aceasta cu teroristii. 

Colonelul Kemenici povesteste intr-o carte ca Ceausescu s-a autopropus sa i se dea o arma si sa lupte impotriva teroristilor.

Nu, sunt povesti, nu e adevarat. 

Poate n-ati fost acolo cand s-a discutat acest lucru.

Nici vorba. 

Ramasesera acolo cand v-au dus in camp si v-au adus inapoi in unitate, in incaperea respectiva. Dintre ofiterii care mai veneau acolo, in sala, a intrat careva in dialog cu Ceausestii?

Nu. N-au intrat in vorba cu ei. Din contra, Nicolae Ceausescu era cel care cauta sa intre in discutie cu ei, dar fiecare ofiter se eschiva intr-un anumit fel, de aceea se grabeau sa iasa din camera, asta dupa 4-5 minute de stat. Nici ei nu stiau ce anume sa spuna Ceausestilor, pentru ca nu se stia nimic clar asupra soartei cuplului prezidential. 

Revin si intreb: de ce au fost imbracati Nicolae si Elena Ceausescu in haine militare?

Li s-a dat cate o manta militara la iesirea din comandament si pana la instalarea in masina de campanie sau in tab, din camp, pe motiv sa nu fie vazuti de... teroristi si recunoscuti de curiosi. Dar acele mantale le erau luate dupa aceea, pe considerent ca cei doi nu merita sa poarte uniforma militara. 

In legatura cu teroristii, la Targoviste, eu cred ca au fost basme. 

Cum va explicati ca, desi toata Targovistea stia ca Ceausestii sunt in acea garnizoana, totusi nu s-a adunat multime de oameni care sa vina la unitate, sa faca presiuni, sa-i scoata pe Ceausesti si sa-i linseze, pur si simplu? Ca doar se cunostea ca Armata trecuse de partea poporului, de partea Revolutiei si n-ar mai fi tras in masele de manifestanti.

In general, targovistenii, ca toti romanii, sunt oameni calculati. Ei n-au vrut sa se mai implice. Chiar si grupurile acelea care trecau prin fata unitatii, scandand: “Ole, ole, Ceausescu nu mai e!”, erau razlete, venite din localitatile invecinate si trecand de la gara spre centru, prin fata unitatii, isi exprimau bucuria pentru caderea dictaturii. Targovistenii s-au asezat si ei in fata televizoarelor si-au privit curiosi si tematori evenimentele care se intamplau in Bucuresti si in tara. 

Ar putea sa existe si varianta ca cei din unitate au desfasurat acele tiruri infernale, repetate, si pentru a infricosa populatia, sa nu incerce sa vina dupa Ceausesti in garnizoana. 

In timpul cat ati stat in unitatea militara, ati purtat vreo discutie cu adjunctul Securitatii judetene, colonelul Dinu, care era si el acolo, de permanenta in unitate?

Nu. N-am stat deloc de vorba cu colonelul Dinu, acolo in garnizoana. 

Dar il cunosteati dinainte, ce parere aveti despre el?

Era un om care-si facea meseria de securist. Era un om, sa zic, calculat. Un bun militar. Si atat. In ceea ce-l priveste, eu cred ca de la inceput a cautat sa se situeze si el cat mai bine, pe urma evenimentelor revolutionare. 

L-ati vazut bruscandu-i pe Ceausesti in vreun fel?

Nu. Nu. In nici un caz. 

Colonelul Dinu, daca a scris ceva despre ultimele zile ale lui Ceausescu, sunt informatii pe care le detine din anturajul comandantului Kemenici, unde frecventa si el. Coloneii Kemenici si Dinu au fost foarte apropiati. Ei amandoi au stiut de legaturile cu Bucurestiul, cu cine si ce s-a discutat referitor la sotii Ceausescu. 

Cand au venit elicopterele cu generalul Stanculescu et comp., unde erati, ce-ati facut?

Cand am auzit elicopterele vajaind, eram in tab cu Ceausestii si cu capitanul Boboc. Atunci ne-am zis: ori murim, ori vom fi salvati. Avuseseram mai inainte acea bufnitura in tabul nostru, cand crezusera m, ca si atunci, ca vom fi lichidati. Deci asta am zis: ori ne terminam acum, ori suntem salvati. Chiar si Ceausestii, la auzul zgomotului facut de elicoptere, au prins ceva curaj. Parca asteptau sa fie eliberati de catre cineva si sa iasa din acea incarcerare. 

Pe 24 spre 25 decembrie noaptea, cand v-au dus din nou in tab, cum v-au motivat acest lucru?

Aceleasi motive, ca pot sa aiba loc atacuri ale teroristilor si ca suntem mai in siguranta in tab. 

De fapt, am stat toata noaptea in tabul acela. Ne spuneau ca e ultima noapte, ca va fi un atac final dat de teroristi si ca, prin urmare, trebuie sa se ia masuri de siguranta, prin stramutarea noastra intr-un tab. 

Intr-o astfel de tancheta, cate locuri sunt si cum sunt ele dispuse?

Sunt doua locuri in fata, doua locuri in spate si mai este un fel de loc in dreptul turlei. In partea dreapta a tabului era ceva mai mult loc si Ceausestii stateau in acea parte. Eu stateam intre ei, chiar in dreptul in care se deschidea usa. In fata statea conductorul, iar langa el capitanul Boboc. 

Ati vazut, stiati ca in fata si in spate erati incadrati de alte taburi?

Nu, n-am vazut, nu stiam. 

Cand s-a intamplat acea busitura?

Spre dimineata. S-a auzit o busitura in spatele tabului si conductorul din fata a zis: “Ne omoara!”. Atunci si noi ne-am speriat si ne-am gandit ce se intampla. Noi am crezut ca suntem atacati de cine spuneau ei ca or sa ne atace. Dupa aceea s-a linistit totul. A venit un ofiter la usa tancului si m-a coborat pe mine. Acel ofiter mi-a spus ca se asteapta din moment in moment sa fim atacati si in momentul cand se va trage primul foc asupra tanchetei, eu sa iau pistolul de la capitanul Boboc si sa-i execut pe Ceausesti si dupa aceea sa ma impusc si eu, daca vad ca nu mai e nici o scapare. 

Eu i-am raspuns atunci: “De ce sa iau pistolul... de ce sa n-o faca el, capitanul Boboc si de ce s-o fac eu?”. 

Pe urma a venit si colonelul Kemenici, a coborat din blindat si capitanul Boboc si, in discutia iscata, eu am spus ca nu pot sa execut un asemenea ordin. N-am cazut practic la un acord privnd impuscarea Ceausestilor. Daca ni s-ar fi spus ca de la Bucuresti a venit ordin sa-i executam pe cei doi Ceausesti, poate ca am fi reactionat altfel, dar asa, mie mi s-a parut un lucru foarte incurcat... 

Cand au venit elicopterele - spuneam - Nicolae Ceausescu s-a luminat la fata si sotia sa la fel; si noi am rasuflat usurati, crezand ca o sa-i ia la Bucuresti si o sa scapam noi. Nu stiam de proces, de executie, nu stiam absolut nimic. Din tab a coborat primul capitanul Boboc.