iulie

Şuieră un tren amar
năvălind pe şinele lucii,
miezul zilei e-un calvar
pentru câmpiile pustii.

Năpraznic cer de foc
săgeţile-şi aruncă
muind iarba pe loc
şi păsările-n luncă.

Firav un nor apare
ca o perdea din basme,
iar lipsa de răcoare
ne dă ades fantasme.

Încet el se destramă                      O vrabie nurlie                          Mult dorita boare-
în valuri albicioase,                       se-opreşte pe un par                 mirajul lui Cuptor-
canicula e-o dramă                        aripa nu-i zglobie,                     aleargă-acum din zare
a marelor oraşe.                             iar zborul e-un calvar.              spre omul visător.

Asfaltul se-nfierbântă,                  Trec iute rândunici                   Un cal adulmecă în vânt
aşijderea betonul,                          după infime gâze,                      cu nările umflate,
raza de foc e cruntă,                      vreo câteva furnici                     bate copita în pământ,
năuc e pietonul.                             duc hrana în cambuze.              se scutură de spate.

Dau frunze a se răsuci                  Molatec omul şade
dorind eterna apă,                         la umbra efemeră,
începe cerbul a mugi,                   ce bine-ar fi de-ar cade
în codru, când se-adapă.              o ploaie, asta speră.