Voi prezenta, pe scurt, din descrierile sumeriene comentate de Z. Sitchim în "A Douasprezea Planeta (Editura Aldopress, Bucuresti), cîteva fenomene care însotesc apropierea si patrunderea planetei Nibiru/Eris în sistemul solar: "Un nou zeu - o noua planeta - se alatura celorlalti... ochii-i scînteiau stralucitori... cu membrele imense (cei sapte sateliti - n.a.) pe toti îi întrecea... apropierea... a pus în miscare electricitatea si alte radiatii ale celorlalte planete din sistemul solar... mai întîi el trece pe lînga planeta care l-a atras în sistemul solar... Neptun". În contextul celor de mai sus, reamintesc ca multe corpuri din sistemul nostru solar sufera un proces de încalzire, de instabilitate magnetica etc. Cîteva exemple: Luna Triton a lui Neptun, Pluto, Io (satelitul lui Jupiter), Marte etc. Recent (28 ianuarie 2007, www.interstars.net), cercetatorii de la UCLA (University of California Los Angeles) si cei de la Universitatea din Boston semnalau ca temperatura lui Saturn este mai mare decît prevazusera. Explicatia logica a actualului proces de încalzire a Pamîntului, ca si a celorlalte planete, a fost data si de I. Velikovsky, în 1950, în lucrarea "Ciocnirea Lumilor" (Editura Lucman, Bucuresti): "Doua corpuri ceresti au fost atrase unul spre celalalt. Masele interioare ale Pamîntului au suferit o împingere spre periferie. Pamîntul, perturbat în miscarea sa de rotatie, s-a încazit". Iata ce spunea recent, referindu-se la 2003 EL 61 (Santa), unul dintre satelitii planetei Eris/Nibiru, profesorul M. Brown: "Actualmente, zona unde este 2003 EL 61 este instabila din punct de vedere al orbitelor posibile, putînd, datorita instabilitatii gravitationale a mecanicii celeste, sa devina cometa, în urma atractiei de catre Neptun (nu numai Santa va suferi atractia lui Neptun, ci si Eris/Nibiru, împreuna cu restul de sase sateliti: 2005 Fy 9, Sedna, Orcus, Quaoar, Ixion, Varuna deja descoperiti - n.a.), si sa intre în coliziune cu Terra... va fi atunci cea mai luminoasa observata vreodata, de cel putin 6.000 de ori mai stralucitoare decît cometa Hale Bopp". Detalii despre interviul acordat de profesorul M. Brown, unul dintre descoperitorii planetei Eris (alaturi de C. Trujillo si D. Rabinowitz), pot fi citate pe www.futurascience.net (28 martie 2007) sub titlul: "2003 EL 61, obiectul cel mai fascinant al centurii Kuiper".
Cu peste 7.500 de ani în urma sumerienii aveau vaste cunostinte de astronomie, acestea provenind de la anunnaki/elohimi. Cîteva exemple:
* Astronomul si asirologul O. Neugebauer afirma în lucrarea sa "A History o Ancient Astronomy: Problems and Mothods" (O istorie a astronomiei antice: probleme si metode), dupa analizarea unor texte si desene mesopotamiene, urmatoarele: "Întregul text constituie un fel de harta cereasca schematica... În fiecare din aceste 36 de casute aveam numele unei constelatii si un nume a carui semnificatie nu este foarte clara.
* B.L. Van der Waerden, în cartea sa "Babylonian Astronomy: The Thirtysix stars" (Astronomia babiloniana: cele 36 de stele), observînd ca aceste numere cresc si descresc dupa un anumit ritm, sugereaza ca "numerele s-ar putea sa aiba ceva de-a face cu durata zilei".
* Profesorul Willy Hartner arata în cartea sa "The Earliest History of the Constelations în Near East" (Cea mai veche istorie a constelatiilor scrisa în OrientulApropiat) ca sumerienii au lasat numeroase descrieri picturale ale acestor fenomene astronomice.
Spre deosebire de sumerieni, care au luat lectii de astronomie pe Pamînt, patriarhul Enoh (contemporan cu acestia, unele dintre evenimentele relatate de el gasindu-se pe tablitele de lut dezgropate la Sumer sau Babilon) a primit informatiile chiar pe planeta Eris/Nibiru, exactitatea acestora (putine, cîte mai sînt) negasindu-se în scrierile sumeriene. Cîteva exemple: "Am vazut vînturile care fac sa se roteasca si care pun în miscare pe orbitele lor Soarele si stelele" (Cartea lui Enoh, Cap. XVIII: 6). "Am vazut... comorile Lunii, locul în care se nasc fazele sale... atît partea sa ascunsa (descoperire astronomica relativ recenta - n.a.), cît si partea sa vizibila" (Cartea lui Enoh, Cap. XLI: 4, 5). "Am observat sase porti, prin care Soarele îsi începe drumul... în acest timp ziua este de doua ori mai lunga decît noaptea... în acest moment ziua este micsorata cu doua douasprezecimi, în asa fel încît are zece parti, în timp ce noaptea are opt" (cartea lui Enoh, Cap. LXXI: 12, 14, 21). "Am notat lunile anului în ordinea în care ele sosesc, aparitia si fazele Lunii în timpul a cinsprezece zile. Am notat în care vreme Luna pierde cu desavîrsire lumina sa si în care vreme ea straluceste cu toata lumina sa" (Cartea lui Enoh, Cap. LXXIII: 3, 4). Ca si sumerieni stia despre formarea Cerului (centura de asteroizi dintre Marte si Jupiter) si a Pamîntului din planeta Tiamat (numita si "monstrul apos", datorita apelor numeroase): "Cerul a fost despartit de ape (Tiamat - n.a.)... Pamîntul s-a ridicat deasupra apelor" (Cartea lui Enoh, Cap. LXVII: 24, 25).
Anunnakii/elohimii/dumnezeii, locuitorii planetei Eris/Nibiru si navele lor au avut o prezenta continua pe Pamînt, aceasta fiind consemnata în istoria tuturor popoarelor. Din lucrarea lui Ernst Meckelburg, Socul timpului - invazia din viitor (Ed. Lucman, Bucuresti) voi prezenta dovezi ale prezentei lor în spatiul european, în decursul unei perioade de peste 1500 de ani.
* 708 î.Chr. În acel an, cînd Roma a fost traversata de o epidemie de ciuma, un "scut de bronz" a cazut din cer. Numa Pompiliul (715-672), probabil cel de-al doilea rege al Romei, s-a folosit de fenomen pentru a îndemna poporul sa reziste. Plutarh descrie scutul astfel: "Nici rotund si nici pe deplin oval, însa dotat cu o crestatura încovoiata, ale carei brate - îndoite catre spate - intrau unul într-altul sus si jos. Romanii numeau acel lucru ciudat "scut" probabil pentru ca era asemanator si nu au gasit un cuvînt mai potrivit".
* 461 î.Chr. Lycosthenes relateaza ca oamenii de pe vremea aceea fusesera înspaimîntati de întîmplari îngrozitoare si de glasuri cumplite.
* 332 î.Chr. În timpul asediului orasului Tyr de catre Alexandru cel Mare s-a produs o influentare puternica "venita din afara".
* 234, 223 si 221 î.Chr. În timpul cînd galii au atacat Italia, la Rimini si în alte locuri au fost vazute de mai multe ori trei "luni", care veneau fiecare dintr-o alta directie.
* 217 î.Chr. Se pare ca discul Soarelui s-a micsorat. În diferite localitati a plouat cu bolovani încinsi sau pe cer au aparut "scuturi". La Capernaum au rasarit doua "luni" în timpul diminetii. Deasupra oraselului Faleri bolta s-a crapat, lasînd sa se vada o lumina stralucitoare. Iar la Capua locuitorii au avut impresia ca cerul arde, si în timpul unei ploi torentiale a apus o "luna".
* 175 î.Chr. Pe bolta cereasca au aparut în acelasi timp trei astri solari, iar în Lanuvium au cazut din cer mai multe "faclii" în timpul noptii.
* 173 î.Chr. Pe cerul aceleiasi localitati a putut fi observata o "flota" mare, iar la Priverno pamîntul a fost acoperit de o "lîna cenusie"; se pare ca în anul 49 î.Chr., în regiunea mijlocie a Italiei a cazut din nou "lîna" din cer (s-ar putea sa fie vorba de aceeasi substanta care în zilele noastre este numita "par de înger" - un fel de vata urît mirositoare sau masa gelatinoasa, care la atingere se contracta si apoi dispare rapid).
* 154 î.Chr. Se spune ca deasupra orasului Composa, din Apullia, au zburat "arme".
Voi evidentia noi dovezi referitoare la prezenta continua a anunnakilor/elohimilor, locuitorii planetei Eris/Nibiru, în istoria omenirii, extrase din lucrarea lui Ernst Meckelburg, "Socul timpului - invazia din viitor" (Ed. Lucman, Bucuresti):
- 134, 122 si 113 î. Chr. În diferite locuri de pe teritoriul Imperiului Roman a putut fi vazut "soarele noptii". Lumina acestuia era vizibila doar scurt timp. (Probabil ca era vorba de razele de lumina emise de un obiect artificial.)
- 106 î. Chr. Din cer au fost auzite "zgomote". Au cazut sulite si a plouat cu sînge. La Roma a fost vazuta o "faclie" pe cer.
- 103 î. Chr. În plina zi, între orele a treia si a saptea, a aparut "luna", însotita de o "stea", iar la Picenus au fost observati trei astri solari.
- 100 î. Chr. Pe vremea cînd erau consuli Lucius Valerius si Caius Marius, a putut fi vazut pe înserat un "scut" arzînd, care arunca scîntei în timp ce gonea pe cer de la apus catre rasarit.
- 91 î. Chr. În partea de nord a trecut pe bolta cu zgomot o sfera de foc, iar la Spoletum, asupra pamîntului s-a rostogolit alta, de culoare aurie. Dupa ce s-a marit, s-a înaltat din nou în vazduh si a zburat catre rasarit, devenind atît de urias încît a acoperit soarele.
- 71 d. Chr. Citat din Lycosthenes: "La rasarit si la apus (în Italia) s-a vazut cîte un soare în acelasi timp, unul fiind palid si sters, iar celalalt puternic si limpede".
- 98 d. Chr. La Tarquinia (Italia) a fost zarita pe cer o "faclie" arzînda, care a cazut deodata pe pamînt. La apusul soarelui, deasupra Romei a zburat un "scut" în flacari.
- 103 d. Chr. În timpul scurtei sale domnii de trei luni, împaratul Pertinax a pus sa fie batute cîteva monede care pe o parte reprezentau o sfera cu "antene", foarte asemanatoare cu satelitii din zilele noastre.
- 776 d. Chr. În anul acela au fost vazute iarasi "scuturi zburatoare". Într-o cronica scrisa în limba latina de un calugar, si intitulata "Annales Laurissenses", se spune ca împotriva împaratului Carol cel Mare s-au ridicat saxonii pagîni, care au darîmat un castel... zarisera trecînd în zbor peste biserica doua scuturi mari, care scuipau flacari rosii. Contactele acelorasi elohimi/anunnaki din zilele noastre cu presedintii SUA (de la Truman la Bush) pot fi vazute pe Internet la: www.presidentialufo.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu