Voi încheia relatarile lui Ernst Meckelburg ("Socul timpului - invazia din viitor", Ed. Lucman, Bucuresti) despre anunnaki/elohimi, navele lor si influentarea unor evenimente de pe Pamînt:
- 1105 d. Chr. - Înainte de nimicirea orasului Nürnberg, de catre Henric al IV-lea, deasupra localitatii au aparut doua mingi stralucitoare.
- 1558 d. Chr. - Deasupra Austriei s-au rotit obiecte rotunde. La Zurich au fost vazuti trei astri solari, respectiv "cercurile luminoase". Aceste aparitii sînt consemnate si în stampele lui Wieck, pastrate în vechea primarie a orasului.
- 1646 d. Chr. - În diferite locuri din comitatele Cambridge, Suffolk si Norfolk au fost observate, la 21 mai, "doua obiecte, care zburau cînd sus, cînd în jos, cînd departîndu-se si cînd apropiindu-se unul de celalalt".
- 1707, 3 aprilie. Reverendul William Derham a putut observa, la putin timp dupa apusul soarelui, deasupra localitatii Upminster din comitatul Essex (Anglia), timp de 15 minute, o structura de culoare rosie, care semana cu o piramida ascutita...
- 1750, 29 iulie. Pe la ora 19,45, în partea de nord a insulelor britanice au fost vazute, la mare înaltime, obiecte luminoase sferice...
- 1808, 12 octombrie. Localitatea Pinerolo, din Piemontul italian, a fost survolata în ziua aceea de discuri luminoase...
- 1870, 26 septembrie. Cotidianul englezesc "Times" a scris despre trecerea în zbor a unui obiect ciudat - un fel de nava eliptica - prin fata lunii. A putut fi urmarit trecînd prin dreptul discului lunii timp de 30 sec....
- 1893, 25 mai. Echipajul vasului Caroline, care calatorea de la Shanghai în Japonia, a vazut o formatie de discuri în zbor, care se îndrepta încet catre nord. Obiectele, de culoare rosie, lasau în urma nori de fum maro. Au fost vazute în rastimpul a doua ore...
- 1915, vara. În timpul primului razboi mondial, poetul national al landului Oberschlessen, Oswald Eifler, împreuna cu cîtiva ofiteri, a observat, de la infirmeria militara Lunéville (Franta), un disc nemiscat pe cer. Privind prin binoclu, soldatii au putut deslusi sfere în interiorul obiectului cu forma de disc...
- 1934, 14 iulie. Cetateanul francez Paul Faively a observat la patru metri deasupra lui un disc de un alb orbitor, pe marginile caruia aparu o sonda de culoare albastra.
Despre aparitiile OZN-urilor (Obiecte zburatoare nibiriene) din ultimele decenii, vom afla cît de curînd, deoarece Ministerul Apararii din Marea Britanie (urmînd exemplul francezilor) a decis sa deschida arhivele secrete (Hotnews.ro, 3 mai 2007), semn ca adevarul despre apropierea Planetei Zeilor e bine cunoscut la "vîrf".
În ultimele saptamîni, pe tot mai multe canale de stiri am vazut exprimata nedumerirea unor ziaristi, politicieni etc. în fata accelerarii încalzirii globale si a topirii ghetarilor, care nu respecta previziunile savantilor acestor vremuri. Doar doua exemple:
- www.humanite.fr - 24 aprilie 2007: Sub titlul "Groenlanda se topeste cu viteza a V-a", era mentionat faptul ca gheata din acest teritoriu dispare de doua ori mai rapid decît sustinusera studiile.
- www.cyberpres.ca - 11 mai 2007: Aflat la Buenos Aires, fostul vicepresedinte american Al Gore a descris drept "apocaliptic" tabloul actual al planetei în fata încalzirii globale. Redau doar atît: "Problema de supravietuire... imensa banchiza Larsen B situata în peninsula antarctica a disparut în 35 de zile, în timp ce lumea stiintifica credea ca va rezista cel putin un secol".
Evenimentele actuale si cele ce vor urma sînt ciclice (3600 de ani), fiind expuse într-o lucrare la care am facut dese referiri: "Ciocnirea lumilor", de Immanuel Velikovski (Ed. Lucman, Buucuresti). În continuare voi expune cîteva aspecte mai putin cunoscute din viata acestui mare savant, ale carui cercetari îsi vor dovedi exactitatea cît de curînd. Desi informatia urmatoare ar trebui sa apara la sfîrsit, pentru a mari interesul (daca mai exista asa ceva), o voi reda acum, fiind extrasa din "Anexele" lucrarii mentionate: "Înca o data, contrar ideilor epocii, a prezis în 1953 ca Jupiter emitea unde radio, ca si Soarele si stelele. Confirmarea a primit-o în 1955 din partea Departamentului de Astrofizica de la Carnegie Institute, primul care a "auzit" semnalele radio emise de Jupiter. Velikovsky chiar facuse un pariu cu Albert Einstein, pariu pe care savantul, surprins de aceasta extraordinara predictie, l-a pierdut. L-a felicitat pe Velikovsky... Opt zile mai tîrziu, Einstein a murit, în timp ce recitea "Ciocnirea lumilor" pentru a treia oara. A fost singura carte gasita deschisa pe biroul sau". Explicatia procesului de încalzire a Pamîntului de acum 3600 de ani, din timpul Exodului evreilor din Egipt, cauzat de ultima trecere a planetei Eris/Nibiru prin sistemul nostru solar, valabila si în prezent, îi apartine, din anul 1950: "Doua corpuri ceresti au fost atrase unul spre celalalt. Masele interioare ale Pamîntului au suferit o împingere spre periferie. Pamîntul, perturbat în miscarea sa de rotatie, s-a încalzit". Din "Cuvîntul înainte" al aceleiasi lucrari, semnat de Ion Hobana, vom putea afla despre ce a avut de suferit din partea unor savanti doar cu numele si diplomele: "În 1950, în timp ce se pregatea sa scoata de sub tipar "Ciocnirea lumilor", editura MacMillan a fost supusa unor nemaiîntîlnite presiuni de catre exponenti de marca ai establishment-ului stiintific".
"Harlow Shapley, directorul Observatorului Astronomic al Universitatii Harvard, a avertizat ca, în cazul aparitiei lucrarii lui Immanuel Velikovsky, va organiza un boicot al celor care scriau pentru editura si cumparau cartile publicate de la ea ("Daca Velikovsky are dreptate, toti sîntem nebuni" - declaratie facuta în 1946 de Harlow Shapley... dupa lectura primelor capitole ale manuscrisului cartii "Ciocnirea lumilor". Teribil de vexat, Shapley a condus personal o campanie de denigrare a lui Velikovsky, timp de 15 ani. Anexele lucrarii mentionate - n.a.) Dean Mc. Laughlin, un astronom de la Universitatea din Michigan, i-a scris lui George Brett, presedintele Companiei MacMillan: "Ciocnirea lumilor este o însiruire de minciuni si numai minciuni". Fiind întrebat daca a citit cartea, McLaughlin a raspuns, iritat: "Nu, n-am citit-o si n-am s-o citesc niciodata!". La mijlocul secolului XX, reprezentantul nobilei discipline a Uraniei dovedea un fanatism intelectual pe care-l credeam propriu unei epoci revolute. Si nu pot sa nu constat ca judecatorii Inchizitiei l-au condamnat pe Giordano Bruno sa fie ars pe rug, în 1600, dupa ce au citi operele acestuia în care ataca Biserica si clerul catolic, si îsi exprima convingerea ca în Universul infinit exista nenumarate lumi locuite de fiinte rationale. Coalitia anti-Velikovsky a avut cîstig de cauza. Oamenii de stiinta care-i apreciau ideile au fost redusi la tacere, uneori cu metode administrative. MacMillan a renuntat la drepturile asupra lucrarii, transferîndu-le unei alte edituri, cu toate ca, dupa opt saptamîni de la aparitie, ea se afla pe primul loc al listei de best-seller-uri din New York Times. Succesul de public a dus la întetirea campaniei împotriva autorului, sustinuta de nume sonore ale lumii universitare si academice. Velikovsky n-a avut posibilitatea de a raspunde pe masura, articolele sale fiind respinse fara a fi citite si refuzîndu-i-se dreptul la replica. E adevarat ca ipoteza lui - planeta Venus ar fi fost o cometa ejectata de Jupiter de la 3000 î. Chr., care a trecut foarte aproape de Pamînt pe la 1500 î. Chr, ceea ce a dat nastere unor teribile cutremure si diluvii - este aberanta. (Nu a fost nici o aberatie. A fost doar o greseala de nume. Nu a fost Venus, ci planeta Eris/Nibiru, care, acum 3600 de ani, a trecut printre Marte si Jupiter - n.a.) Dar ideea centrala a cartii, aceea ca, în cursul istoriei sale, omenirea a fost martora unor catastrofe de origine cosmica, mentionata în textele vechi, ar fi meritat o evaluare atenta si obiectiva (nicioadata nu e prea tîrziu - n.a.), fiind confirmata de investigatii relativ recente".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu