plouă peste iubire

Ploaia măruntă îmi bate în geam,             Nu vreau ca focul să mi-l stingă
mă sâcâie cu picurii ei de mărgean;          şi, pe la spate, Eros să mă-mpingă,
prizonier, în casă sechestrat,                      vulcanul vreau să clocotească,
port amintiri din soarele roşcat.                lava iubirii să te ameţească.

În fiecare zi, ca la ecuator,                          Noi de cenuşi n-avem nevoie,
se scutură, la prânz, câte un nor                să joace-n jar doar o scânteie
şi fericirea-mi-neacă în şuroaie,                pe care vântul s-o-nteţească,
acum e soare, acum este ploaie.                 amorul să ni-l potolească.

Iubito, dac-aş vrea să vin
să îţi dezmierd chipul divin
                                         şi să mă-mbăt cu-o sărutare,
                                         eu ţi-o promit, dar după ploaie.