întuneric

Luna joaca năluciri                      În ungher întunecos
pe a lacului oglindă,                     trece-o rază de lumină
ochii tăi ard în priviri                   şi-ți simt sufletul focos
ţintuindu-mă în tindă.                 pe când buzele-ţi suspină.

Parc-ai sta, parc-ai pleca             Paşii noştri se îndreaptă
prin univers precum o stea,        spre-un amor făgăduit
iar pe mine m-ai chema               urcând treaptă după treaptă
să-ţi astâmpăr dragostea.            spre un cer mai fericit.

Cade negrul întuneric
şi vreau a te săruta ,
dar de pragul feciorelnic
nu cutez a-nainta.