Şi vremea asta! Plouă întruna,
cu nori ameninţători se-apropie furtuna,
plânge pădurea şi muntele plânge,
zenitul e plin de pete de sânge.
Mii de ferestre, cândva murdare,
spălate-s acum de lacrimi amare,
săgeţi sângerii brăzdează văzduhul,
se-nchină sărmani cei cu duhul.
Lumea e-un haos, nu ştie ce vrea,
dar cere multe şi cine să îi dea?
Puterile-s puţine, firave, limitate
şi cum să fie altfel de nu e unitate?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu