cu calda lumină ce naşte fiori
şi zâmbet sfios ca de fecioară
ce iese în lume întâia oară.
Aşa te-am cunoscut, aşa ţi-e prezentul,
calde amintiri ţi-mbracă portretul
şi ochii tăi negri ce azi mă privesc
nervii sub piele încă-mi răvăşesc.
Nenumărate stihuri eu ţi-am dedicat,
poate că totuşi mi le-ai ascultat
şi-n rarele zile când nu mă vedeai
un înger de mine aminte-ţi aducea.
Ploaia, iată, stă. Aburi se risipesc
care încotro; azi ne părăsesc;
cu calda lumină ce naşte fiori
o zână măiastră apare-ntre nori.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu