a 365-a zi

Se împlinesc iubiri                   Mă chinui să vestesc
azi nemărturisite,                      o omenire-ntreagă
pe foile subţiri                           de ceea ce iubesc
curg stihuri ticluite.                  sperând să mă-nţeleagă.

Vorbesc de chipul tău,              Iar dacă nu, cu scuze,
de-a ta înfăţişare,                       sper ca să fiu iertat,
cuvântul ca un zeu                     numele meu pe buze
ţi-arată îndurare.                       nu fie cu păcat.

                                                                      Tecuci, decembrie 2005

                                  

a 364-a zi

Dureri abia pătrund                  Lumina-mi încălzeşte
din tăinuita noapte                    trupul muribund,
şi gemete desprind                     îşi desenează creste
în ceasurile coapte.                    pâraiele pe prund.

Pereţi mă învelesc                      Aud sălcii ce plâng
ca într-un sarcofag,                    pe drumul funerar,
iar zorii se ivesc                          un corb negru din crâng
peste al nopţii prag.                   se-nalţă solitar.

a 363-a zi

E timpul scurt,                          O stea se aprinde
lipsit de speranţă                      în colţu-i nevăzut,
în veacul mărunt                      braţu-mi se-ntinde
golit de substanţă.                    spre timpul trecut.

Sunt biet muritor                     Trec prin imaginar
pe-un pământ planetar,          dincolo de noapte,
un vis trecător                           la ţărmuri caut far
din eterul hoinar.                     cu valuri înspumate.

a 362-a zi

Iubirea se înfruptă                         Din nopţile mizere
din timpul ce-a rămas,                  împărtăşesc durerea,
pe-un colţ de foaie ruptă               secunde austere
zac stihuri fără glas.                       nu potolescu-şi vrerea.

Un chip ca de icoană                     Închin visele vagi
în faţă am mereu,                          unui altar din piatră,
o infinită dramă                             pe drumurile largi
aruncă-al ei ecou.                          o stea nu se arată.

a 361-a zi

Nostalgic mi-e pasul                 Umblu marcat
pe strada pustie,                        de grijile mărunte,
colind iar oraşul                         un cer decolorat
în seara târzie.                            anunţă zile scurte.

Doar umbre mă-nsoţesc          Văd stele ce dispar
fugind pe asfalt,                         în ceaţa dimineţii
cu aştrii mă-nfrăţesc                 şi boabe de cleştar
de vise exaltat.                           apar pe scena vieţii.

Martor am ceasul
în lungi căutări,
îmi flutur panaşul
spre negrele zări.

a 360-a zi

Ceţuri lăptoase                       Privesc infinitul
orizonturi închid,                   ca neînchipuit,
un pod de mătase                   din mare nisipul
spre ceruri întind.                  se cerne-aurit.

O rază de soare                       Şi stele veghează
m-alintă mereu,                      o zi ce-a trecut,
un vis ca oricare                     iar luna marchează
se-nalţă din greu.                   un timp cunoscut.

a 359-a zi

Mai am doar câţiva paşi                      Eu daruri nu găsesc
să-mi împlinesc destinul                     sub cetina cea verde
între brazii rămaşi                                şi vise năzuiesc
sărbătorind Crăciunul.                         în noaptea ce se pierde.

Lumini irup afară                                  Astre-s ornamente
în joc de artificii,                                    pe cerul fermecat,
iubirea-i o comoară,                              idilele ardente
izvor de sacrificii.                                  duc pasul tremurat.

a 358-a zi

Seara vine friguroasă                      La lumina-ngălbenită
atacându-mă la os,                          îmi arunc ocheada rece,
luna palidă, geloasă,                       prin fereastra murdărită
mă priveşte furtunos.                     raza stelelor păleşte.

Cu cojocul stau pe mine                 Bradul în suportu-i zace
încercând să îmi revin,                   cu surâs neprefăcut
soba scoate doar suspine               urzind gânduri despre pace
pe un coş de noapte plin.               pe pământul renăscut.

a 357-a zi

Ceasul ticăie frenetic                  Eu închid televizorul
pe biroul demodat                      şi mă prăbuşesc în pat
alungând un vis eretic                gândind la trecut amorul
sub tavanul alb, pătat.                ce-a rămas fără impact.

Lampadarul naşte umbre
pe pereţii tapetaţi,
fumul suie făcând tumbe
înspre norii destrămaţi.

a 356-a zi

Timpul macină simţiri                S-a depus în veac cenuşa
ridicând problema vieţii,            îngropând antichitatea,
răscolind prin amintiri                astăzi bat în veche uşa
turbulenţa tinereţii.                     ce-mi arată realitatea.

Vântu-aduce nori de praf
peste pietre din ruine,
fost-a cândva un oraş
cu artere arhipline.

a 355-a zi

Peste sfinte edificii
cu cupole argintate
saltă roşii artificii
în explozii minunate.

Cerul stele etalează
slăvind noaptea de Crăciun,
una însă-naintează
indicând magilor drum.

Într-un grajd aduc tămâia
şi depun daruri de preţ
pentru viitor Mesia
ce-şi va da viaţa-n dispreţ.

a 354-a zi

Mă apropii dimineaţa                   Apa rece din adâncuri
de un prag sentimental                 fierbe-n mod misterios
când ţi-alint cu buze faţa              când elica taie trupuri
în amorul meu banal.                    afundându-le în jos.

Tu te-ntorci nemulţumită            Simţi cum aţa se desface,
că-ţi alung în pripă somnul,        pluta ta a dispărut,
ce să fac? A ta ispită                      agitată dai din coapse
îmi dezlănţuie hormonul.            şi înlănţui al meu gât.

Tentativa eşuează                         Te salvez de la uitare,
în al nopţii alb hotar-                   de la un înec stupid,
un vapor ce navighează               iar a mării sărutare
lovind prova de-un gheţar;         freamătă trupu-ţi candid.

stau cazane-n presiune
şuierând îngrozitor,
                                                                  aburi în imersiune
                                                                  dezvelesc blocul motor.

a 353-a zi

Adun clipele în taină                   Ţurţuri lasă picătura
timpii să nu irosesc                     ca să curgă monoton
din magia hibernală                    transformând astăzi natura
ce se-alătură firesc.                     în imensul metronom.

Pasu-mi curge în tăcere             Câte-o pasăre dorită
pe drumeaguri sidefii,                săgetează prin văzduh,
anotimpu-i o durere                   zarea albă e-mpânzită
în grădine cafenii.                       de lungi fumuri ce se duc.

a 352-a zi

Noaptea caut rezolvare                    Recunoscu-mi neputinţa
la ce ziua nu găsesc,                         din lucrările savante,
de durere o-alinare,                          veacuri au sporit ştiinţa
chiar un leac dumnezeiesc.              însă-n cadre limitate.

Ore lungi de meditaţii                      Nu mai trecem de atom,
se preling fără măsură                      de-a luminii azi viteză,
răscolind vechi incantaţii                 căutăm un nou sindrom
din izvoare ce susură.                       şi-a materiei sinteză.

Umbre-n geamuri se aştern             Martor am necunoscutul
priveghindu-mă zeloase                   ce mă-nconjură mereu,
şi purtând mesaj etern                      ca exemplu am trecutul
dinspre ceruri negricioase.               străbătut cu pasul greu.

                                           Nu pricep însă tot rostul,
                                           ochii nu mi-s dezvoltaţi,
                                           universul umple locul
                                           cu timpi albi, neexploraţi.

a 351-a zi

Somnul fuge galopant                   Stele îmi aruncă raze
înspre ceasul dimineţii                  să prind verde cetina,
pe sub bradul luminat                   nori mijesc peste zăpadă
de candoarea tinereţii.                   împlinindu-şi datina.

Haine iau pe mine-n grabă            Degetul atinge stratul
ferind trupul de răcoare,                ce-n tăcere s-a depus
ies să văd zăpada dalbă                  ascunzând întreg asfaltul
ce-mi trimite-o sărutare.                ca spumantul pentru duş.

a 350-a zi

Cerşesc pe stradă viitorul                      El trece însă mai departe
sub becul spart, fără lumină,                pe trotuarul asfaltat
aproape c-ating trecătorul                    şi, dacă-ţi spun, îmi dai dreptate
făcând spre el cu boanta mână.           că este mai handicapat.

Vreau mila să-i trezesc ascunsă           Ridic din umeri ofensat
de care sigur n-a ştiut                            încredere că nu prezint;
şi să admir moneda pusă                      în statul democratizat
într-o ulcică de pământ.                        intenţia nu-i un delict!

a 349-a zi

Arome ce n-am întâlnit                            Îmi desfăşor anonimatul
îmi săgetează mersul,                               la rece cumpăna de ani
din câmpul astăzi pustiit                          şi caut să înving stigmatul
se-ntinde universul.                                  cerşind la soartă câţiva bani.

Atomi minusculi mă-nconjor                  Dreptul la viaţă este sfânt
la cina cea de taină,                                   cu vis de nemurire,
speranţe nasc, speranţe mor                    dar limită am un pământ
în prea cumplita iarnă.                              şi cruda amăgire.

a 348-a zi

Să termin ce am început                    Mă-ntorc în urmă cu sfială
doresc fără prihană,                            s-adun din timpuri ce-am pierdut,
e visul meu cel din trecut                   să reculeg cu mâna goală
purtat şi-acum în taină.                      iubirea care m-a crescut

În faptul serii mă lovesc                     şi răsucesc a ceasului cheiţă
de umbre lungi, necunoscute,           într-un prezent întortocheat,
şi stau atunci să-mi amintesc            oglinda cerului boltită
de clipele cândva trăite.                      îmi luminează calea-n veac.

a 347-a zi

Timpul se scurge lent                     Perdeaua e o ceaţă
dintr-o clepsidră veche                  din lunga depărtare,
c-un aer inocent                              un alt sâmbur de viaţă
legând zile pereche.                        ce naşte o schimbare.

Cerneala din stilou                         Ca cer eu am tavanul
trasează gânduri negre                  cu dese crăpături
şi fruntea pe birou                          şi-mi amăgesc amarul
în negură se pierde.                        visând la năluciri.

Hârtia albă-mi pare
o pată de lumină,
un albatros în zare
ce marea o îngână.

a 346-a zi

Viaţa e un exerciţiu                    Doar luna mă veghează
ce visele destramă,                     din cerul de cleştar
un veşnic armistiţiu                    şi gându-mi eclipsează
cu actele de dramă.                     în nopţilor hotar.

Cuvintele dispar
în umbră dar pierdute
când pasul meu hoinar
umblă pe căi greşite.