Sunt zile ce plutesc în ceaţă Soba reface armoniaprin văi lipsite de respect, camerei neprimitoare
copacii pierd al lor dulceaţă, şi-aş vrea s-aud azi simfonia
totul îmi pare pe nedrept. unor elitre visătoare,
Frunzele schimbă coloritul dar toamna fuge speriată
şi ramul iese în contrast, lăsând în urmă parcuri nude
din seară se scurtează timpul unde lumina sincopată
ce cade negru pe oraş. abia aruncă raze sumbre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu