a 326-a zi

Colind căi nemaivăzute                Umbre mă atacă-n drum
sub un cer debusolat                     acunzându-mi adevărul,
aşteptând să se întâmple              mă învăluie un fum
ceva încă nesperat.                        astupându-mi idealul.

Stele îmi arată faţa                         Luna scoate al ei chip
într-o porţie de nori                       ca manechinul din vitrină
alungând din minte ceaţa             aducând pacea în timp
cu cei temători fiori.                       şi calmul în grădină.