Iubesc necunoscutul Iubesc din veci tăcerea;ca darul de Crăciun cuvinte nu au rost
care mi-l face vântul s-aducă doar plăcerea
sub bradul taciturn. din locuri unde-au fost.
Iubesc fără să ştiu Iubesc neţărmuritul
o viață chinuită cu graniţe pustii,
cu cerul cenuşiu chiar searbăd coloritul
plin de conjunctivită. cu ape argintii.
Iubesc nori arţăgoşi Iubesc neprevăzutul
care gonesc lumina, care îmi dă putere,
copacii cei pletoşi mereu îmi lepăd scutul
ce-nconjură grădina. trecând peste durere.
Iubesc şi miezul nopţii
când astre muribunde
lovesc în lemnul porţii
cu gesturi furibunde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu