Lumina zilei în urmă s-a stinscu soarele clipind după un nor,
e ora când aleargă întins,
cu braţul plin de flori, al meu amor.
Mai e puţin şi bate miezul nopţii
în toaca ce lemnu-şi răsună,
juma' de ceas în care sorţii
inima vor parcă să-mi răpună.
Grăbesc spre-al nostru loc ştiut
pe umbre alungite de copaci
să te întâmpin cu-n sărut
şi-n noaptea ce ne-nconjură plăcut
la pieptu-mi să te strâng, să taci,
înlănţuiţi să fim un singur trup.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu