a 335-a zi

E lumea urâtă în care trăiesc,             Pasul trece prin alergicul parc
pământul e alb, frunza e neagră,        abia târâit pe aleea de smoală,
astrele moarte pe cer nu lucesc,         curând mă apropii de-un vechi bancomat
privirea nu are în jur ce s-aleagă.       ce doar afişează  chitanţa mea goală.

Nopţi se întind pustii peste străzi             Din umeri ridic cu păreri de rău,
cu zgomote sumbre şi vinovate,               nu am pentru mâine cum să mă descurc
în colţuri gunoaie se-adună grămezi,       şi viaţa îmi pare acuma un hău
iar gânduri mizere sfârşesc în păcate.      în care vise aiurea se duc.

Bugetul consum pe preţuri exacte,
pe taxe multiple, impozite fixe,
salarii îngheaţă de ani indexate
şi demonstrează sindicatele triste.