a 324-a zi

Curând se lasă seara                   În parcul cuminţit
mânând umbra din spate,          se împlinesc idile,
stele-şi aruncă ceara                   cuvânt meşteşugit
pe căi nevinovate.                        iar amăgind copile.

Neoane îşi aprind                         Un fir palid de vânt
intermitenta vlagă                        îşi scutură mirarea
şi şoaptele se prind                      când pasul pe pământ
de o fiinţă dragă.                          îşi leagănă suflarea.