a 327-a zi

Simt dureri înăbuşite                           Becul nu mai vrea să ardă
vrând ca magma să erupă,                   în fasungul afumat,
în lungi serile tăcute                             sârma-l ţine să nu cadă
gerul creanga dă să rupă.                     din tavanul demodat.

Ochii mi se-mpuţinează
de-un efect molipsitor,
vii lumini se dispersează
înnegrind al meu decor.