a 330-a zi

Nu încetează soarta                   Sunt clipe când nu ştiu
a mă lovi direct,                          ce pot face mâine
închisă îmi e poarta                   şi dacă-i în meniu
spre cerul înţelept.                     măcar un colţ de pâine.

Noaptea se furişează                  Creditele mă apasă
ca un tâlhar de soi,                     din prostie omenească,
sufletul îmi sângerează              lumânarea ţin pe masă
cuprins de asprele nevoi.           credinţa să mă izbăvească.