acelaşi nume îndrăgit-
romanța blândei înserări,
mireasma gingașelor flori-
etern săpat în stâncă,
neşters din inima adâncă.
Ce pot ca să-ţi mai spun
acum păşind pe-acelaşi drum?
Rostite vorbe curg încete
mai mult cu rostul să ne-mbete,
emoţii vii să ne cuprindă
născând în noi patimi arzânde.
Cântări răsună mai tot timpul-
angelic şi curat ţi-e chipul
roşind atunci când însetat
mi-apropii gura. Minunat
e-acest amor căci te doresc
nestăpânit; să fii a mea voiesc.
Cuvintele fierbinţi stau mărturie
aici că te-ndrăgesc; nu-i erezie,
ruşine nici atât, e doar un drept
milostivit pe-al dragostei altar,
e rodul vieţii, al inimii din piept,
'nălţat spre cerul fără de hotar.
Cu tine, copilă, am gustat Când orele trec în visare
alături momente de neuitat; acelaşi nume rostit cu-nfrigurare
romanele nu pot să spună răsună în urechi ca un alint
mânjite-n tuş ce-un clar de lună mângâietor, lângă-al tău chip
erupt în noapte a vegheat extazul mă cuprinde, -s fericit,
nepreţuit tablou: o fată şi-un băiat. nădejdile în mine-au înflorit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu