Îmi ticăie ceasul Trenul aleargă pe şineîn cui atârnat, pierdute în zare,
afară oraşul tu vii către mine
de nori e-ngropat cu inima mare.
şi gerul mă frige, Trupul nu simt
chipul mi-e roş, ca la anestezie,
lumina se stinge sărutul m-a fript
în albul spumos. în noaptea târzie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu