a 362-a zi

Iubirea se înfruptă                         Din nopţile mizere
din timpul ce-a rămas,                  împărtăşesc durerea,
pe-un colţ de foaie ruptă               secunde austere
zac stihuri fără glas.                       nu potolescu-şi vrerea.

Un chip ca de icoană                     Închin visele vagi
în faţă am mereu,                          unui altar din piatră,
o infinită dramă                             pe drumurile largi
aruncă-al ei ecou.                          o stea nu se arată.