spre chipu-ţi de fecioară
ce face inima în piept
de dorul tău ca să tresară
la fiecare naştere de seară,
fiind al dragostei adept
mereu te-aştept ca prima oară.
O pasăre cântecu-şi scapă
la ceasuri de cucernice visări,
iar notele-s purtate de-apă
până departe, în nesfârşite mări,
dar sunt de fapt chemări
ale izvorului de unde se adapă
gurile noastre cu calde sărutări.
Padurea verde ne aşteaptă
cu înflorata ei poiană
în care-acum parcă se gată
după iubiri a noastră goană;
înfiorate sunete de goarnă
drumul ce trebuie urmat ne-arată
şi chipu-ţi luminează de icoană!
Am obosit, vreau să îmi odihnesc
fruntea pe coapsa ta cea albă
şi ochii verzi să mi-i opresc
pe minunata dinţilor tăi salbă-
a mea regină eşti, din Saba,
iar mâinile-mi ce te doresc
să te culeagă vor ca flori de nalbă.
Pe buzele-ţi subţiri surâsul Eşti ca o floare în grădină
e-o pasăre de prada ce în gheare sub cerul înnegrit de nori
trupul îmi cuprinde. Chiar Sfinxul ce-ţi picură apa-n tulpină
pe valuri de nisip arzătoare prin milioane de fiori
nu e nesimţitor. Ba dânsul, şi mă îmbeţi prin ai tăi pori
înciudat că inima nu are, săltând petalele-n lumină
în apa Nilului îşi 'neacă plânsul. cu un parfum suav de mărţişor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu