a 342-a zi

Mi-e frig fără speranţă,                 De-oi zugrăvi la vară
abia găsesc un lemn                       am să le pun tapet
ce da-va sobei viaţă                        ca frunza de afară
cu un miraj intern.                         ce stă pe ramul drept.

Secunde îmi displac,                      Lumina am din soare
nimic nu-mi intră-n voie,              şi visele în noapte,
pereţii din ietac                               destinul mă-mpresoară
au iz de paranoie.                            cu ţelurile moarte.