Timpul se scurge lent Perdeaua e o ceaţădintr-o clepsidră veche din lunga depărtare,
c-un aer inocent un alt sâmbur de viaţă
legând zile pereche. ce naşte o schimbare.
Cerneala din stilou Ca cer eu am tavanul
trasează gânduri negre cu dese crăpături
şi fruntea pe birou şi-mi amăgesc amarul
în negură se pierde. visând la năluciri.
Hârtia albă-mi pare
o pată de lumină,
un albatros în zare
ce marea o îngână.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu