roswell

Ce a cazut la Roswell in 1947 ? 

In noaptea de 2 iulie 1947, ceva s-a prabusit in desert , langa Roswell , New Mexico . Imediat dupa eveniment armata a inchis zona . Primul anunt facut atunci presei , de catre militari , spunea ceva despre o farfurie zburatoare de provenienta necunoscuta . Insa foarte curand foarte curand dupa aceea povestea a fost rapid modificata , de data asta fiind vorba despre prabusirea unui balon meteorologic . Episodul a fost dat uitarii pana in 1970 , cand Jesse Marcel , maior implicat in acoperirea evenimentului , a anuntat public ca povestea cu balonul meteorologic era o minciuna . Incepand cu acest anunt Marcel , alaturi de multi alti martori au sustinut ca vehicolul care s-a prabusit era de fapt o nava extraterestra , din care au fost recuperate cadavrele " pilotilor " . Nici pana in prezent Fortele Aeriene Americane nu au recunoscut existenta acestei nave , deci nici vorba de extraterestrii recuperati din ea . Controversa s-a perpetuat fara evolutii spectaculoase pana in 1995 cand prin amabilitatea lui Roy Santilli , producator independent , un post serios de televiziune britanic difuzeaza un film de epoca infatisand ceea ce a fost descris ca fiind autopsia unui extraterestru de pe OZN-ul de la Roswell . 

Parerile erau impartite 

Imediat , o parte a presei americane a inceput sa sustina ca filmul lui Santilli este un fals grosolan , in timp ce nu putini apreciau ca pelicula incriminata parea sa aiba totusi un sambure de adevar , putin fiind modificat sau numai trunchiat de catre cineva care n-a dorit sa se afle anumite lucruri cum ar fi de exemplu faptul ca unul din exraterestri nu era de la inceput mort . Conform declaratiilor facute de cativa presupusi martori corpurile reale aratau diferit fata de cele din film , ceea ce i-a condus pe jurnalisti la concluzia ca fotografiile initiale au fost incuiate undeva , in scopul linistirii populatiei , care , dupa ce a urmarit cu sufletul la gura filmul , a putut asculta argumentele scepticilor , rasufland usurata si spunandu-si probabil - " Da , a fost o mare farsa " .

Opiniile specialistilor 

Confrutandu-se filmul cu declaratiile publice ale profesorului Robert Carr referitoare la unele specimene extraterestre , care s-ar afla in posesia Fortelor Aeriene Americane , entitatea descrisa de el nu parea , nici ea , a fi aceeasi cu cea din film , in ciuda numeroaselor similitudini , diferentele create probabil , tocmai pentru a atenua puternicul impact asupra populatiei . Conform declaratiilor lui Carr din 14 octombrie 1972 , despre un eveniment petrecut in februarie 1948 , dintr-o nava extraterestra prabusita in New Mexico au fost recuperate 12 cadavre , pastrate ulterior in niste camere frigorifice la baza aeriana de la Wright Patterson Field din Dayton , Ohio .Armata a negat si a ridiculizat aceste afirmatii . Precum si pe cele legate de caderea unui al doilea OZN , complet carbonizat , tot in statul New Mexico , in vecinatatea localitatii Aztec , gasit cu numai doua saptamani mai tarziu .

Exista oameni care i-au vazut 

Povesti de acest gen circula de multa vreme printre membrii grupurilor de discutii referitoare la OZN-uri , s-au scris nenumarate articole si carti pe aceasta tema . Una din cele mai complete dintre acestea este Incidentul Roswel de Charles Berlitz si William L. Moore , care s-a bazat pe cercetarile lui Stanton Friedman si a fost publicata in 1980 . Variantele descrieri de extraterestrii , facute de catre persoane care pretind ca au intrat in contact cu ei , conduc catre urmatorul portret robot . Capul este mare , fata de standardul uman , iar ochii lor sunt in general imensi si si negrii . Se presupune ca negrul s-ar putea datora unor lentile protectoare . nasul este foarte putin pronuntat si prezinta doua nari de mici dimensiuni , iar gura este schitata printr-o fanta ingusta , fara buze si nu pare sa aiba un rol functional , fiind total lipsita de dentitie . Capul si corpul sunt complet lipsite de par , pieptul fiind mic si ingust . Membrele superioare sunt lungi si subtiri , ajungand pana la nivelul genunchilor , iar in privinta degetelor lucrurile nu sunt foarte clare . Unii spun ca ar fi 3 altii 4 si ca ar avea clesti in loc de unghii . Picioarele lor sunt scurte si foarte subtiri si nu se remarca structuri osoase si musculare . Coloratia pielii variaza de la un ten deschis la nuante intunecate de gri , si este solzoasa . Creierul extraterestrilor este mult mai mare decat al nostru , prezentand pe langa cele 2 emisfere specifice creerului uman , o formatiune suplimentara folosita - se presupune - pentru transmiterile telepatice . Nu au tract digestiv , sugerandu-se ca digestia lor se face prin piele , sub forma de osmoza , in timp ce inima si plamanii formeaza un organ comun . In ceea ce priveste organele reproducatoare externe , acestea nu au fost observate specialistii , gandindu-se ca extraterestrii se reproduc prin clonare . 

Cine este Robert Carr 

Informatiile lui Carr au fost date publicitatii prin intermediul publicarii inregistrarii unei emisiuni de radio difuzate in 1972 . Don Allen a fost reporter de stiri , cel care a realizat respectiva inregistrare , declara ca a descoperit intamplator transmisia lucrarilor conferintei de la Tampa , Florida unde profesorul de colegiu Robert Carr isi expunea opiniile in legatura cu autopsia unui extraterestru , despre care nu se intelege exact daca era s-au nu de pe nava prabusita la Roswell . Fiindca Allen a fost luat prin surprindere , nu a reusit sa inregistreze numele moderatorului si nici pe cel a postului pe care difuza conferinta . Sursele citate de Carr ( fiindca el nu a participat personal la autopsie ) erau un ofiter de rang superior al Fortelor Aeriene Americane , care a refuzat sa-si dezvaluie identitatea , un biolog si seful serviciului de paza de la baza Wright Patterson . Printr-o gresala Carr a dezvaluit ulterior numele acestuia din urma , unei agentii de stiri din San Francisco . Tipul retras la pensie in Canada se numea Arthur Bray . referitor la incidentul de care avea el cunostinta Carr mai spunea ca politistii , primii sositi la locul faptei , s-au uitat prin domul de plastic -gaurit in urma accidentului spatial - al unei nava argintii cu diametrul de aproximativ 10 metrii si au vazut 12 mici omuleti incremeniti peste instrumente . Extraterestrii murisera , probabil , datorita brustei depresurizari a cabinei , la fel cum patisera si astronautii rusi , cu doar un an inainte , iar acesta putea fi si motivul aterizarii automate a navei . Dupa ce medicii militari au ridicat cadavrele ( moartea se petrecuse de putina vreme ) le-au transportat la cea mai apropiata morga frigorofoca de mari dimensiuni , unde acestia au fost pastrate in niste suspensii criogenice . In cadrul aceleiasi conferinte inregistrate de Allen , Carr a mai fost intrebat daca a vazut cele doua obiecte despre care vorbeste . "nu" fiindca am ajuns prea tarziu acolo , dar cu toate acestea populatia nu se calmase inca , dar asemenea a 5 milioane de americani am vazut astfel de obiecte zburand printre nori ! Niciodata nu am fost in hangarul 18 , fiindca un mic profesor de colegiu ca mine nu putea obtine permisul de libera trecere . Dar altii , care l-au obtinut s-au pensionat , s-au mai domolit si au inceput sa vorbeasca - continua el , referindu-se la sursele sale .

Cum pretinde Carr ca aratau

In primul rand omuletii nu erau verzi ci aveau o piele neteda de culoare gri deschis , fiind cam de un metru , un metru si jumatate inaltime . Aveau o gura mica lipsita complet de lucrari dentare . Autopsia a fost facuta de 6 medici ai guvernului intr-un "amfiteatru " S-au facut poze , filme , asta in timp ce extraterestrului selectat pentru autopsie i se scoteau rand pe rand toate organele , i se preveleau probe de sange si i se analizau cromozomii , toate eforturile rezultate - sunt aproape ca si noi ! Cu o singura exceptie : desii subiectii erau masculi corespundeau cromozomial unei femei de pe Pamant . Toate bune si frumoase , pana cand s-a ajuns la deschiderea cutiei craniene , caci in acel moment specialistilor le-a fost dat sa vada ceva ce nu si-ar fi putut imagina vreodata ca exista . Practic medicii se asteptau sa gaseasca creerul unui individ de 30 de ani , estimat la varsta pamanteana , dar s-au trezit pusi in fata creerului unui "batran" de mai multe sute de ani , medicii afirmand ca nu mai vazusera asemenea circumvolutii intricate in viata lor . Si asa dupa cum este cunoscut pana acum circumvolutiile sunt un indicator infailibil in aprecierea varstei unui individ , si bineinteles a dezvoltarii lui intelectuale . Evolutia individului - si a speciei din care face parte - este marcata tocmai de complexitatea si proeminenta acestora . Concluzia a fost ca entitatea , in ciuda sau poate tocmai datorita varstei sale seculare depasise "infirmitatile varstei" fara a avea de-a face cu ceea ce o numim noi senilitate . S-a dedus ca acesta era standardul biologic al planetei de unde veneau , pornind de la premisa ca si noi pamantenii , atunci cand ne incumetam sa trimitem pe cineva in spatiu nu numai ca nu-i trimitem pe cei "defecti" , ci pe cei mai buni dintre noi . 

Ridiculizarea - cea mai eficace arma 

Asa cum era de asteptat datorita declaratiilor sale , Carr a devenit in scurt timp o persoana din ce in ce mai interesata pentru contemporanii sai si mai ales pentru presa in randurile careia un loc aparte il ocupa cea generic intitulata "de scandal" . Nelasandu-se intimidat de campania ce se declansase impotriva lui , Carr isi declara uimirea . " Gandindu-ma la acest barbat cu o dezvoltare fizica si psihica exemplara am incercat sa aflu ca un profesor batran ce sunt , care este secretul ? " Si opinia lui a fost ca nu razboaiele , bolile sau asa-zisa saracie a planetei sunt cauza prea scurtei noastre vieti , ci faptul ca din punct de vedere intelectual ne multumim cu prea putin . Altfel spus imbatranim si murim din PROSTIE . Si totul pare atat de limpede , cand ne gandim ca pentru un om al zilelor noastre este cat se poate de respectabil sa invete si apoi sa practice timp de 30 de ani aceeasi meserie , pentru ca sa-l putem ingropa linistiti si satisfacuti dupa aceeia . Asta in timp ce un individ care depaseste un secol este privit nu numai cu curiozitate dar si cu o doza de compasiune . Discutand cu un fermier din Pennsylvania , R. Carr isi incheie discursul citandu-l " Atat de lent devenim destepti si atat de repede imbatranim " . 

O concluzie 

Aceasta pare sa fie , credem noi , tragedia rasei umane , iar acesta este mesajul pe care trebuie sa-l intelegem si sa-l acceptam , indiferent de cine a incercat sa ni-l transmita . Ne vine foarte greu sa credem ca o declaratie ferma si deschisa ar putea fi facuta astazi in fata unei umanitati poate binevoitoare , dar prea usor de manipulat O recunoastere transanta a existentei certe sau chiar a contactului cu rase extraterestre ar starni fie panica , fie rasul maselor . 

Anuntat cu mare tam-tam , documentarul difuzat in seara de vineri 22 noiembrie 2002 pe SCI FI Channel nu a reusit sa destrame misterul evenimentelor din 1947 , cind se crede ca , la Roswell , s-a prabusit un OZN .Desi aduce citeva informatii foarte interesante, documentarul a inselat asteptarile multora , pentru ca promisa dovada zdrobitoare nu este chiar atit de zdrobitoare pe cit sperau unii . Totusi , mai mult decit sapaturile arheologice , analiza sofisticata a unei fotografii din epoca ofera indicii importante despre o prabusire .

O fotografie vorbeste dupa 54 de ani

Marea noutate pe care o aduce documentarul este analiza unei fotografii realizate pe 8 iulie 1947 , la Fort Worth , in statul Texas , de catre James Bond Johnson , cu ocazia unei conferinte de presa organizata de armata . Lucrind pe atunci pentru ziarul Fort Worth Star - Telegram , acesta l-a fotografiat pe generalul Roger Ramey in vreme ce dadea citire unui comunicat oficial , sosit de la Washington . Este vorba despre al doilea comunicat legat de incidentul Roswell , cel in care se explica faptul ca obiectul cazut nu a fost un disc metalic de provenienta extraterestra , asa cum se anuntase initial , ci un simplu balon meteorologic . Interesant la aceasta fotografie este faptul ca il infatiseaza pe generalul Roger Ramey tinind in mina un memoriu de la Pentagon . Intrind in posesia ei, SCI FI Channel a solicitat expertilor sa descifreze tot ce se poate de pe acest document . 

Dupa ce a scanat-o si a marit-o , cercetatorul David Rudiak , de la Universitatea Berkeley , a folosit un program special , capabil sa aproximeze cit se poate de bine urmele abia vizibile ale literelor . Un alt program a ajutat la completarea literelor care nu se mai vad . In fine , toata aceasta tehnologie de ultima ora a permis reconstituirea a doua fragmente de text , care , spun autorii documentarului , reprezinta dovada zdrobitoare a faptului ca la Roswell chiar s-a prabusit o farfurie zburatoare si ca , intr-adevar , au fost recuperate trei cadavre extraterestre . Cele doua fragmente de text sunt "the victims of the wreck (victimele din epava ) si "in the disc they will ship ( in discul pe care il vor transporta ) . 

Arheologii amana verdictul

In ceea ce priveste sapaturile arheologice efectuate unde se spune ca a fost zona impactului , rezultatul este incert . Au fost culese probe de sol , s-au prelevat mostre , insa acestea ramin inchise la loc sigur , mai precis in seifurile unei banci , pina vor fi posibile analize amanuntite in laboratoare bine dotate si cotate . Cu alte cuvinte , am gasit ceva , nu stim ce si in consecinta nu va putem spune . Vom afla intr-un alt documentar . Desigur , este o gaselnita de marketing , menita sa aduca o noua crestere a audientei . Ceea ce se stie , pentru moment , este doar faptul ca investigatiile au fost efectuate cu cele mai moderne echipamente si ca sapaturile au fost dublate de analize geofizice ale zonei 

Apar martori noi

Ufologii spun de cel putin zece de ani ca sansele de a mai gasi martori oculari la cele petrecute linga Roswell , pe terenul fermei lui Mack Brazel , scad pe zi ce trece . Totusi , SCI FI Channel a prezentat un martor necunoscut pina acum , descoperit si convins sa vorbeasca de investigatorul Tom Carey . 

Numele acestuia este Robert Slusher si sustine ca a facut parte din echipajul avionului de tip B - 29 in care au fost transportate cadavrele celor trei extraterestri gasiti printre ramasitele navei spatiale . Insa Tom Carey sustine ca a mai cunoscut un martor in 1992 , intre timp decedat , anume pe Curry Holden . Arheolog de profesie , acesta s-a nimerit in zona presupusei prabusiri in timpul unor cercetari despre indieni . Astfel , s-a nimerit sa vada tot . Mi-a marturisit ca a vazut si epava , si cadavrele , a afirmat Tom Carey !

O poveste inca vie 

Dupa mai bine de 50 de ani, povestea epavei extraterestre recuperate de armata din desertul New Mexico nu a incetat sa fascineze. In 1947, Fortele Aeriene ale SUA au scapat un comunicat de presa conform caruia ar fi gasit in apropierea orasului Roswell un disc metalic de provenienta extraterestra . Degeaba a incercat , ulterior , armata sa convinga opinia publica cum ca ar fi fost , de fapt , altceva . A revenit cu precizarea ca a fost un balon meteorologic , pentru ca dupa citeva decenii sa precizeze ca balonul era de uz militar si era echipat cu aparatura pentru detectia testelor atomice ale sovieticilor . Mai tirziu , Air Force a explicat ca, de fapt , atunci s-a testat un aparat de zbor care se dorea a fi revolutionar , dar care s-a dovedit a fi un esec . Manechinele de la bordul sau ar fi fost confundate cu cadavrele extraterestrilor, au sustinut militarii , iar celebrul film al autopsiei ar fi un fals . In fine , bilbiiala aceasta , plus secretomania cu care inconjoara guvernul SUA fenomenul OZN i-a facut pe multi sa creda ca la Roswell s-a prabusit cu adevarat ceva important si ca autoritatile incearca din rasputeri sa musamalizeze afacerea . Ramine de vazut daca SCI FI Channel va reusi sa aduca putina lumina in aceasta afacere .

( Sursa : Reuters si Yahoo.com )

La inceputul lunii mai a anului 1995, producatorul si omul de afaceri londonez Ray Santilli prezenta pentru prima oara un film, care parea sa constituie veriga lipsa a unui controversat eveniment OZN, ce fascinase lumea timp de aproape o jumatate de secol. Filmul parea insa sa eclipseze evenimentul initial, petrecut in iulie 1947. 

Intr-un interviu luat de Sightings in cursul aceluiasi an, Ray Santilli a povestit ca a intrat in posesia filmului original in anul 1992, pe cind lucra la un documentar despre Elvis Presley. El s-a intilnit la Cleveland cu un fost cameraman militar, de la care a achizitionat un clip inregistrat in ultima perioada a aparitiilor lui Presley pe estrada. 

Putin inainte de plecarea lui Santilli, fostul cameraman i-a aratat circa 22 de role de film alb-negru, pe care acesta le filmase imediat dupa incidentul de la Roswell. Batrinul cameraman ii povestise ca, in iulie 1947, pe cind era in armata, i s-a spus ca urma sa filmeze resturile unui avion sovietic de cercetare, prabusit in statul New Mexico. Totul parea cit se poate de verosimil, deoarece America se afla in plin razboi rece cu Uniunea Sovietica. 

Dupa spusele fostului cameraman, cind a ajuns acolo, el a constatat ca a trebuit sa filmeze cu totul altceva: resturile unei farfurii zburatoare, precum si autopsia a doi dintre membrii echipajului acesteia.

Santilli a hotarit sa cumpere filmul, promitind totodata ca nu va dezvalui niciodata identitatea cameramanului. 

Dupa doi ani, filmul a fost transpus pe pelicula video. Portiuni ale acestuia au fost difuzate in fata unor cercetatori, medici si tehnicieni de film, precum si a unor potentiali cumparatori. Pe masura ce filmul era vizionat de mai multa lume, atitudinea fata de el era tot mai contradictorie. 

La 21 iunie 1995, filmul a fost difuzat pe canalul francez TF1, in cadrul unei emisiuni prezentate de J. Pradel (L’Odysee de l’etrange). Apoi, imaginile s-au raspindit pe Internet in lumea intreaga, devenind subiect de disputa pentru multi specialisti. Pentru a intelege mai bine faptele prezentate, sa ne intoarcem insa la evenimentul petrecut in iulie 1947. 

Derularea evenimentelor de la Roswell 

Povestea cu OZN-ul prabusit a inceput in noaptea de 2 spre 3 iulie 1947, cind radarele de la Alamogordo, White Sands& Roswell au interceptat un obiect zburator, care prezenta caracteristici diferite de cele ale unor aparate de zbor conventionale. Catre orele 23.30, el a disparut de pe ecranele radarelor, totul indicind o catastrofa aeriana. 

Fermierul William Brazel (Mac) si Dee Proctor, copilul unor vecini, descopera la 4 iulie resturile unei nave necunoscute, in apropierea ranch-ului sau. Intrigat, Brazel ii arata serifului George A. Wilcox mici fragmente ale aparatului prabusit si acesta telefoneaza imediat la Roswell Army Air Field. 

Jesse Marcel, ofiter de informatii, soseste la fata locului, cerceteaza fragmentele de epava si ii trimite un raport comandantului sau, colonelul William Blanchard. Fragmentele aparatului prabusit, puse in patru saci, sint expediate la Fort Worth Army Air Field si direct la Washington DC. 

In primul comunicat de presa oferit publicitatii la 8 iulie de catre Walter Haut, purtator de cuvint al Roswell Army Air Field, se mentiona: Numeroasele zvonuri cu privire la existenta farfuriilor zburatoare s-au confirmat ieri, cind serviciul de informatii din cadrul 509 Bomb Group of the Eight Air Force a reusit sa captureze acest UFO.

Roswell Daily Record a mai infrumusetat aceasta stire, adaugindu-i si un titlu incitant: RAAF captureaza o farfurie zburatoare in regiunea Roswell. 

Armata dezminte comunicatul oficial

Informatia este preluata imediat de Associated Press si numeroase apeluri din intreaga lume sint trimise la Roswell. Comunicatul de presa este dezmintit de generalul Roger M. Ramey, care afirma ca la Roswell s-a prabusit un balon meteorologic. Pentru a fi cit mai convingator, el prezinta resturile unui balon-sonda presei, care se intreaba, pe buna dreptate, de ce bucatile unui simplu balon-sonda au fost transportate asa de repede in Texas, la locul conferintei. 

Ziarele Chicago Daily News, New York Times, Washington Post, Chicago Tribune, Los Angeles Herald Express, San Franciso Examiner, care publicasera deja versiunea initiala, comenteaza aceasta noua versiune, pusa pe seama tulburarilor de natura emotionala ale purtatorului de cuvint. 

Citeva zile mai tirziu, Mac Brazel este vazut pe strazile din Roswell, escortat de militari. El a negat ulterior marturia sa initiala, legata de resturile navei gasite in apropierea ranch-ului, si a refuzat sa mai discute despre acest subiect. Ceilalti martori ai incidentului au tacut si ei multi ani la rind, temindu-se de ceea ce li se putea intimpla lor si familiilor lor. 

Farfuria zburatoare avea la bordul sau extraterestri 

Nici unul dintre martori nu a vorbit insa despre corpurile extraterestrilor, gasite in apropierea locului catastrofei, desi zvonuri in aceasta privinta au existat. Unul dintre acestia, inginerul Grady Barney, a afirmat ulterior ca descoperise un disc cu diametrul de 8-10 m si patru cadavre ale unor umanoizi de talie mica, imbracati in costume gri. Oficialii militari i-au interzis sa-si mai desfasoare cercetarile (el lucra in domeniul conservarii solului) si i-au interzis sa discute despre cele vazute. 

Cele patru cadavre au fost transferate la baza Edwards, in California, pentru a fi examinate. Apoi, catre sfirsitul anului 1954, ele au fost transferate la baza Wright-Patterson, in Ohio, unde, in asa-numita Camera Albastra, se presupune ca se afla si alte cadavre ale unor extraterestri. De aici, o parte din resturile OZN-ului si cadavrele conservate au fost mutate la Langley, sediul CIA, in anul 1978. Zvonurile sint dezmintite de armata, care pretinde ca a fost vorba doar de niste manechine.

Timp de mai multi ani, intre 1954 si 1959, armata lanseaza manechine de la mare altitudine. La 21 mai 1959 un balon se prabuseste. Cei trei militari aflati in balon supravietuiesc, insa au fetele acoperite de hematoame. Martorii care au afirmat ca au vazut niste creaturi ciudate sint pusi acum in incurcatura. 

Tacerea se risipeste 

Citiva ani mai tirziu, Inez Wilcox, sotia serifului George Wilcox, i-a povestit nepoatei sale, Barbara Dugger, ca familia sa fusese amenintata cu moartea, in cazul in care ar fi vorbit despre incidentul de la Roswell. 

In anul 1978, maiorul Jesse Marcel a afirmat ca bucatile de metal colectate de el nu erau ale unei nave terestre si ca dezmintirea data de generalul Ramsey nu era decit o poveste. El a mai adaugat ca fusese obligat sa nu spuna presei decit ceea ce i se ceruse sa spuna. In anul 1980 apare cartea The Roswell Incident, scrisa de Charles Berlitz si William L. Moore, in care sint prezentate rezultatele unor investigatii amanuntite pe care acestia le efectuasera in cazul Roswell, impreuna cu fizicianul Stanton Friedman.

Prima stire, potrivit careia la locul catastrofei au fost insa gasite corpurile unor extraterestri, a fost oficial difuzata in anul 1984, cind a fost descoperit si facut public un memorandum top secret din 18 noiembrie 1952, intitulat Majestic-12 sau MJ-12. La inceputul anilor ’90, rumoarea in jurul cazului Roswell creste si Congresul American este obligat sa ia masuri. Steven Schiff din Albuquerque (New Mexico) contacteaza Departamentul Apararii (DOD) si cere informatii despre incidenul de la Roswell. 

DOD pretinde ca nu este in posesia unor astfel de informatii si-l sfatuieste pe Schiff sa apeleze la Arhivele Nationale, dar aici acestuia i se spune ca nu exista nici un fel de inregistrari din acea perioada. Schiff contacteaza General Accounting Office (GAO), pentru a primi inregistrari cu privire la evenimentele din 1947. 

In septembrie 1994, deci la opt luni dupa ce Schiff isi incepuse ancheta, Armata Aerului a fost obligata sa faca public primul sa raport privind OZN-urile, dupa atitia ani de tacere. In raport se explica faptul ca resturile epavei gasite la Roswell erau de fapt ale unei sonde, ce urma sa detecteze exploziile nucleare si care facea parte dintr-un proiect secret, intitulat MOGUL (din nou explicatii plauzibile pentru perioada Razboiului Rece cu Uniunea Sovietica - n.n.). Nu este furnizata in schimb nici o informatie cu privire la corpurile unor extraterestri, ceea ce relanseaza ideea unui complot al tacerii din partea guvernului american. 

Incidentul de la Roswell continua sa fascineze, fara ca adevarul sa fie totusi cunoscut. 

Lumea doreste sa primeasca totusi un raspuns la o serie de intrebari cum ar fi aceea daca armata americana cunoaste adevarul, sau incearca sa-l ascunda, sau daca acel corp, prezentat in filmul lui Santilli, este al unui extraterestru sau al unei fiinte umane pe care medicii militari americani au efectuat experiente. Lista intrebarilor ramine in continuare deschisa.

Dar mai presus de orice, cu totii am vrea sa stim  daca SINTEM SAU NU singuri in Univers…