Îmi merg toate pe dos Nu pot să preţuiescca într-o altă lume, timpul din viitor,
nici flori nu au miros abia de mă căznesc
şi noaptea-i de tăciune. cu un prezent minor.
Vreau să-nţeleg misterul N-am parte de plăcere,
acum de necuprins de traiul uşurat,
ca infinit eterul mă chinui de durere
ce peste hău e-ntins. în ritmul sincopat.
Când pasul port spre casă Viaţa îmi este stearpă
caut un laitmotiv ca un deşert arid,
însă dureri m-apasă cobor încă o treaptă
pe-un nerv vegetativ. pe lunecosul grind.
Oriunde mă întorc
privirea se loveşte
de-un zid înalt de foc
ce soarta-mi mistuieşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu