Soarele iese din nori Copacul negru stă înfiptabia târând lumina pe-un meterez imaginar
peste inertele flori având orașul de păzit
cu ţeapănă tulpina. de-un nor imens, sur şi hoinar.
Vântul se mişcă lejer Într-a cetăţii poartă bate
prin crengile nude, întâi un sol de porţelan,
în albe gheţuri ape pier oştiri întregi urmează-n spate
fără-nspumate unde. făcând pământului troian.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu