Nu găsesc în noapte locul Un pahar acum cu apăcare mi-l doresc de mult, duc la gură însetat,
stele-mi însoţesc norocul bradul verde la fereastră
într-un timp deja trecut. suspină neîncetat.
Răsucesc în mâini stiloul Ornamentele-s puţine
după rimele ascunse la bugetul auster
când din negru radioul însă visele mi-s pline
izbucnesc cântece triste. rătăcite prin eter.
Soba freamătă încinsă
speculând uscate lemne,
dintr-o lacrimă prelinsă
văd pădurea care geme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu