Cosa Nostra vâna spionii care tradau DIE
Un agent al spionajului românesc putea comanda mafiei americane asasinarea ori rapirea unor defectori
Una dintre cele mai spectaculoase actiuni ale spionajului românesc este legata de numele agentului Alexandru Scarlatescu, racolat de catre Directia de Informatii Externe (DIE) din cauza slabiciunii pe care omul a avut-o pentru o femeie.
Asemenea CIA, spionajul românesc a lucrat atât cu mafia italiana, cât si cu cea americana, fara a se gândi o clipa la etica si echitatea comunista predicata în permanenta de propaganda vremii muritorilor de rând. Însa, spre deosebire de CIA, Securitatea a fost zgârcita atunci când a trebuit sa-i plateasca Mafiei pentru lichidarea unor defectori, chiar daca asemenea operatiuni aveau girul lui Ceausescu. Ori poate a fost vorba doar despre indecizie în momente-cheie.
În 1978, la Bucuresti a aterizat un anume Fred Kolman. În pasaportul sau, prezentat vamesilor de la Otopeni, scria ca este cetatean american.
În realitate, se numea Alexandru Scarlatescu, iar în dosarele secrete ale spionajului românesc era consemnat drept „Felix”.
Prima întâlnire a lui Kolman, dupa sosirea sa în România, a fost cu un ofiter DIE, colonelul Corneliu Rizu, caruia i-a dat o veste proasta. CIA era la curent cu faptul ca lucrase ani de zile pentru spionajul românesc. În limbajul specific, Scarlatescu era ceea ce se numeste un „agent întors”. Rizu n-a avut replica. De fapt, nici nu avea ce spune. Pentru DIE, Alexandru Scarlatescu, alias Fred Kolman, nu mai facea doua parale.
Aventura lui Scarlatescu începuse cu opt ani în urma, dupa ce o cunoscuse pe focoasa Vasilica Teodoru din Bucuresti.
Scarlatescu devine Kolman
Înainte ca sovieticii sa controleze în totalitate România, Alexandru Scarlatescu reusise sa paraseasca definitiv tara. Decizia sa fusese luata în momentul în care si-a dat seama ca politia o sa-i puna oarece întrebari suparatoare despre o dubioasa afacere cu piei de vita exportate în Turcia. La Viena, omul nostru a cunoscut o evreica scapata cu viata dintr-un lagar nazist. Între cei doi s-a înfiripat o poveste de dragoste, însa nu numai atât. Femeia i-a înlesnit românului obtinerea documentelor unui evreu trecut la cele vesnice. Astfel, Scarlatescu devine peste noapte Fred Kolman. Ulterior, cei doi se casatoresc si pleaca în SUA. Aici, ajutat si de rudele sotiei sale, Scarlatescu începe sa puna pe picioare o mica afacere. Apoi altele, din ce în ce mai profitabile, însa la limita legalitatii. Dupa ce deschide un lant de restaurante si cluburi de noapte de succes, Kolman intra si în relatii din ce în ce mai strânse cu mafia americana - Cosa Nostra.
Amor cu nabadai
Afacerile cu restaurante i-au adus bani buni lui Scarlatescu, alias Kolman, care, în zece ani, ajunge posesorul unei averi considerabile. Evident ca si apropierea sa de mafia americana a avut un rol important. Numai ca viata conjugala devine din ce în ce mai tensionata. Nervii femeii cedau foarte des si, la un moment dat, a cazut prada alcoolului. Principalul motiv: traumele psihice din perioada petrecuta în lagarul de exterminare nazist.
Probabil ca acesta a fost motivul pentru care Scarlatescu s-a hotarât sa mai schimbe decorul si sa se întoarca în România.
La Bucuresti, o cunoaste pe Vasilica Teodoru, alaturi de care începe sa bata marile restaurante. Când cei doi se plictiseau, plecau sa toace banii la Sinaia ori Predeal, împreuna cu o prietena a Vasilicai, la fel de focoasa. Nu trece mult timp si Kolman intra în atentia Securitatii, care-l banuia de spionaj. Însa agentii contraspionajului românesc s-au rezumat doar la filaj discret, mai ales ca nu aveau nici o dovada. De fapt, nici nu exista vreuna.
Cu spatele la zid
Îndragostit lulea, Scarlatescu vine din ce în ce mai des în România. Era decis sa-si scoata iubita din tara, însa nu reusea sa obtina un pasaport pe numele ei. Asa ca procura unul pe care aplica fotografia Vasilicai. La punctul de frontiera Vama Veche, cei doi sunt retinuti. Documentul american al femeii fusese prost masluit. Dar nu doar acesta a fost motivul opririi din drum. La acea vreme, erau strict monitorizate intrarile si iesirile strainilor. Cum sa paraseasca un om România daca de fapt nu intrase în tara pe la vreun punct de frontiera?
Chiar daca, prin absurd, vigilenta vamesilor putea fi înselata, cei doi tot nu puteau parasi tara. Sora lui Kolman tocmai divulgase autoritatilor române atât planul de scoatere din tara a Vasilicai, cât si faptul ca el era român.
Din acel moment, cuplul se afla cu spatele la zid. Faptul ca barbatul era cetatean american nu-l ajuta cu nimic, putea fi acuzat de infractiuni de drept comun, drastic pedepsite în acea perioada.
Cât au durat negocierile cu Securitatea, care a preluat ancheta legata de trecerea frauduloasa de frontiera a Vasilicai cu complicitatea lui Kolman, nu se stie. Cert e ca, la începutul anilor ’70, Scarlatescu acceptase sa lucreze pentru spionajul românesc. Modul în care s-a comportat ulterior dovedeste ca agentul „Felix” chiar si-a luat rolul în serios.
Lichidare ori rapire
Primele misiuni ale lui „Felix” erau legate de obtinerea de informatii ce priveau imigrantii români din SUA. Apoi a primit misiuni din ce în ce mai grele. Era vorba despre depistarea ofiterilor de Securitate defectori, stabiliti în America, pe care autoritatile de la Bucuresti îi condamnasera la moarte. Unul dintre cei gasiti de catre „Felix” a fost Constantin Rauta, fost spion DIE, condamnat la moarte în România pentru dezertare. Însa nu doar depistarea unui anumit defector era importanta pentru Securitate, ci, în primul rând, relatiile lui Felix cu mafia americana. Cel putin asta reiese dintr-o marturie a colonelului Ion Tanasescu, care spunea ca Dorel Mocanu si Ion Visan, ambii colonei, au avut ideea sa-l foloseasca pe „Felix” pentru a da de urma unui alt spion român care tradase Bucurestiul si trecuse în tabara adversa, Ion Iacob (Iacobescu). „A rezultat ca «Felix», prin intermediul legaturilor sale în reteaua mafiei americane, putea organiza o actiune, fie de lichidare fizica, fie de rapire si de transport pâna în România”, conchidea Tanasescu într-o declaratie din 1978 data cu prilejul anchetei pricinuite de fuga generalului Ion Mihai Pacepa.
Securitatea da înapoi
Operatiunea de pedepsire a lui Iacobescu a fost abandonata pâna la urma, chiar daca „Felix” asigura Bucurestiul ca atât lichidarea tintei, cât si rapirea acesteia sunt posibile. Mafia americana ceruse zeci de mii de dolari pentru punerea în aplicare a planului de razbunare împotriva lui Iacobescu, dar DIE n-a fost dispusa sa plateasca suma ceruta. Nu se stie cu precizie daca a fost vorba despre bani ori despre faptul ca o minte mai limpede din cadrul conducerii spionjului românesc si-a dat seama ca toata actiunea se putea întoarce la un moment dat împotriva României.
Din fericire, nici lichidarea lui Rauta, al carui dosar de urmarire purta numele RIC~, nu a fost dusa la îndeplinire. Chiar daca a fost depistat de catre Felix la New York, Bucurestiul nu a vrut sa plateasca suma ceruta pentru rapirea sau lichidarea fostului spion. „Felix” nu doar ca a descoperit adresele celor condamnati atunci de Securitate sau ca putea apela la „serviciile speciale” ale mafiei, dar a pus umarul si la dotarea serviciilor secrete românesti cu aparatura de ascultare. Si asta gratis. Era vorba despre tehnica de interceptare în valoare de peste 50.000 de dolari, suma deloc neglijabila în acea perioada. Asta înseamna ca îsi luase în serios rolul dat de DIE.
FBI si CIA intra pe fir
Steaua lui „Felix” a început sa apuna la sfârsitul lui 1976. Întors de la Bucuresti la New York, spionul afla ca a fost cautat de catre politie. De fapt, îl cautau FBI si CIA. Cu agentii ambelor servicii, Scarlatescu, alias Kolman, a avut mai multe discutii fierbinti. Mai bine zis, a fost vorba despre interogatorii în toata regula. Americanii erau interesati de relatiile sus-puse ale lui Kolman din România, dar mai ales de modul în care fusese recrutat de catre Securitate. Printre ultimele informatii pretioase pe care „Felix” le-a transmis Securitatii a fost si aceea care se referea la avocatul Pamfil Riposanu, stabilit de multi ani în SUA. În opinia lui „Felix”, Riposanu – care, peste câtiva ani, va fi angajat de catre statul român pentru a-i reprezenta interesele în procesul tablourilor intentat Regelui Mihai - era agent CIA. Cum si-a spalat „Felix” pacatele fata de americani, daca le-o fi avut cu adevarat, daca n-o fi jucat dublu tot timpul, nu se stie cu precizie. Însa, întoarcerea lui în România, în 1978, arata ca agentului DIE ori nu i s-au imputat foarte multe, ori a avut de transmis si alt mesaj Securitatii, în afara celui ca a fost „întors”.
Urmele lasate de agentul Felix prin arhive scot însa la iveala un fapt important. Pentru a pune în aplicare lichidarea fizica a celor care au tradat-o, DIE intra în orice fel de combinatie, chiar si cu Mafia. Si asta chiar daca lichidarea unui defector nu aducea nici un beneficiu, ci doar spaima printre spionii care planuiau sa treaca în partea cealalta. Probabil ca acesta era si planul.
Epitaf pentru un spion
Un document al Securitatii, întocmit dupa fuga lui Pacepa, din care reproducem un fragment, nu clarifica relatia lui Scarlatescu cu CIA, dar arata foarte clar ca el era o „sursa” importanta a spionajului românesc. „A trecut prin mai multe tari (Scarlatescu-n.n.), între care Austria si R.F. a Germaniei, în prezent fiind stabilit în SUA, unde este actionar. Din relatarile personale rezulta ca ar fi agent CIA. Are vaste cunostinte si relatii în rândul mafiotilor si a fost folosit în actiunile organizate contra unor tradatori, foste cadre ale Directiei de Informatii Externe, între care si în cazul Constantin Rauta. Tradatorul Ion Mihai Pacepa îi cunoaste bine situatia si actiunile pe care le-a întreprins. Dupa anul 1976, Felix a fost cercetat de catre FBI si CIA cu privire la deplasarile pe care le-a facut în Europa si scopul acestora.”
Conform aceluiasi document, în momentul defectarii lui Pacepa, Felix se afla în România. Dupa plecarea sa în SUA, a fost lansata versiunea ca ar fi suferit un grav accident de circulatie. În încheiere, ofiterul a întocmit nota scrisa: „În decursul timpului, Felix a intrat în contact cu mai multe foste sau actuale cadre ale aparatului de informatii externe”. Cert este un fapt: chiar daca agentul Felix nu era descoperit de catre americani ca lucreaza cu românii, dupa fuga lui Pacepa din vara lui 1978, DIE tot nu-l mai putea folosi pentru ca existau toate sansele ca generalul sa-l fi deconspirat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu