podul

La un picior de pod                     Un pictor anonim,
tu apa îmi arăţi,                           de locuri rătăcit,
cum valuri se răpăd                    prin semnu-i pantomim
în argintii săgeţi.                         spune că te-a-ndrăgit.

Pe balustradă a ta mână             Dar gândul ţi-e absent
se odihneşte moleşită                 şi ochii ţi-s senini,
şi-n unda râului senină              doar trupul ţi-e prezent
îţi văd faţa înroşită.                     cu încleştate mâini.

Briza ţi-alintă încet ,                   De ce te frămânţi
în plăcuta mângâiere,                 nu ştiu. Sunt lângă tine.
trupul tău ardent                         Sărutări fierbinţi
ce nu ştie de durere.                    de nu te-aduc în fire

O şoaptă în al ei zbor                  atunci e în zadar
plutind pe aripi de vis                 cumplitul meu amor
ţi-aduce vorbe de amor,             de care n-ai habar
în taină, pe furiş.                          şi lacrimi în râu mor.

Tumultuos într-a lui matcă       Tu însă îmi zâmbeşti
sub tine râul plânge                    precum un curcubeu
şi te doreşte parcă                       apoi fruntea-ţi lipeşti
înfiorat la sânge.                          de inima din pieptul meu.

Din sălcii se aud                          Îţi mângâi chipul
note calde de cântări,                 în caldă dezmierdare
tresaltă malul ud                         şi-aştepţi sfârşitul,
de tril de privighetori.                prelunga-mbrăţişare.