Mi-s ochi obosiţi,
privesc lung tavanul
şi nori peticiţi
zguduie geamul.
Mi-s serile pline M-aşez lângă sobă Ceţuri s-au dus
cu ceţuri lăptoase cu cartea pe braţe, pe cărările curbe,
când vise divine lumina dă probă iar verdele s-a scurs
mă scot din angoase cu perdelele trase, în galbene umbre.
şi astre nu văd iar timpul secunde Întrerup curentul
pe cerul departe, înghite avid, şi noaptea revine,
ferit de prăpăd litere rotunde am sentimentul
mi-s nopţile moarte. plutesc parcă-n vid. că totul e bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu