Gerul îmi înţepeneşte Stâlpul pare lumânaremersul cutremurător, pe tipsia cu colivă,
iar lumina se sfieşte umbra mea o arătare
să apară pe sub nor. cu spinarea costelivă.
Chiar privirea îmi e rece Poarta scârţâie subţire
şi obrajii vineţii, când cu mâna o împing
seara ore îşi petrece dând căţelului strigare
între pomii cafenii. care-n cuşcă stă covrig.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu