a 332-a zi

Între pereţi tăcuţi                            Să mă descurc cum pot
adăpostesc fiinţa,                            încerc de generaţii,
din anii prefăcuţi                             am un destin, socot,
m-aleg cu neştiinţa.                        ce nu-mi acordă graţii.

Şi camera-i pustie,
chiar gânduri îmi lipsesc,
trăiesc o tragedie
născută din lumesc.