capitolul 23

    Evenimentul de acum 2000 de ani al venirii (revenirii) în lumea noastra a lui Isus/Enlil a fost urmarit îndeaproape de o nava a anunnakilor/elohimilor: "Si iata ca steaua, pe care o vazusera (magii - n.a.) în Rasarit, mergea înaintea lor, pîna ce a venit si s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul" (Matei 2:9). În 1990, în lucrarea "Biblia si OZN-urile", am afirmat ca "Steaua" era o nava spatiala, deoarece o stea nu merge, nu se opreste si nu se  apropie la o distanta atît de mica de Pamînt. O prima confirmare am citit-o în 1994 în lucrarea "Lacasurile secrete ale leului" (Editura Esotera, Bucuresti) de George Hunt Williamson, care afirma, printre altele, urmatoarele: "Era vorba de o nava spatiala, aceeasi care condusese poporul lui Israel afara din Egipt". Recent, în lucrarea "Astralii în Antichitate, de W. Raymond Drake (Ed. Polirom, Iasi, editie îngrijita de Florin Gheorghita), am gasit o noua referire la acel aparat de zbor: "În anul 4 î.e.n., se spune ca o noua ''stea'' a stralucit în Orientul Mijlociu. Aparitia brusca a acestei stele ne trimite cu gîndul la o supernova, desi aparitia sa nu a fost înregistrata nici de astronomii hindusi sau chinezi - care au urmarit permanent cerul -, si nici de Pliniu, Ptolemeu, Josephus sau Julius Obsequens, toti cronicari fideli ai epocii respective. Se presupune ca ''steaua'' s-a deplasat pîna ce a ajuns deasupra Palestinei; stelele obisnuite par nemiscate, singurele stele care se deplaseaza fiind planetele, care se misca lent pe orbite precise. Astrologii au sugerat ca aceasta asa-zisa ''stea'' ar fi fost o conjunctie a planetelor Marte, Jupiter si Venus, desi ele nu pot aparea brusc si nici nu se pot deplasa ca un singur corp ceresc. Este deosebit de semnificativ faptul ca, în epoca unor mari scriitori si astronomi, singura referire la ''steaua'' misterioasa a fost facuta de un evreu batrîn (Matei - n.a.), abia dupa 80 de ani de la aparitia ei; probabil ca el nici nu se nascuse cînd ''steaua'' a aparut, pentru ca, dupa un timp, sa dispara brusc... Singurul obiect ceresc ce poate aparea pe neasteptate, destul de aproape de pamînt pentru a fi numai într-o zona relativ restrînsa, care se deplaseaza ghidîndu-i pe cei care îl urmeaza si apoi se opreste în loc, poate fi doar o nava spatiala controlata de puterea inteligentei. Într-un staul din Bethleem se nascuse Isus".

    Dupa ce a avut cîteva nume intermediare - Sedna, UB 313 - Planeta Zeilor a primit denumirea oficiala de Eris, conform Uniunii Astronomice Internationale, reunita la Praga, în august 2006. Un scurt istoric al primelor contacte (recente) cu ea: a fost observata la data de 21 octombrie 2003, cu un telescop Oschin de 1,22 m, de pe Muntele Palomar (California); a fost descoperita de Michael E. Brown, Chad Trujililo, David L. Rabinovitz, de la California  Institute of Technology, la 5 ianuarie 2005, dupa fotografiile luate la data de mai sus; observatii ulterioare, publicate în octombrie 2005, au aratat ca poseda un satelit denumit Dysnornia (Gabriel): articolul din Nature (februarie 2005), scris de profesorul Bertoldi si colaboratorii de la Institutul de Radioastronautica Max Planck (Bonn), a dat masura ei de 3.000 - 300 km. La sfîrsitul lui aprilie 2006 a fost data publicitatii o noua observatie realizata de telescopul spatial Hubble (9, 10 decembrie), conform careia diametrul este de 2.400 km, cu o marja de incertitudine de 97 km, confirmîndu-se astfel datele furnizate de Ioan în Apocalipsa (Revelatia), acum aproape 2.000 de ani, în capitolul 21 (detalii în Sosirea Zeilor, www.miracol.ro). Cîteva informatii obtinute de pe Internet: pentru Nibiru exista 586.000 de trimiteri; pentru UB 313 exista 1.130.000 de trimiteri; pentru Eris exista 3.970.000 de trimiteri; imagini sînt de ordinul sutelor, observîndu-se marirea ei de la an la an. Perioada în care astronomii se asteapta sa treaca printre Marte si Jupiter (apropierea maxima de Pamînt, cu urmarile cunoscute) este 2010-2012. Concluzia: savantii recunosc, politicienii tac, deoarece sînt total neputinciosi în fata evenimentelor dure ce vor urma. Imagini despre acestea pe site-ul: Leweb2zero.tv nibiru.

    Apropierea periodica (3.600 de ani) a Planetei Nibiru (Eris, conform Uniunii Internationale Astronomice întrunite la Praga, în 2006) de Pamînt genereaza numeroase modificari ale climei, una fiind încalzirea globala, cu consecinta ei fireasca - topirea ghetarilor. 

      Pe scurt, ilustrarea acestui proces în timpul ultimelor doua treceri ale Planetei Zeilor printre Marte si Jupiter, locul maxim al apropierii de Pamînt:

1) Acum 7.200 de ani, în timpul "potopului" lui Noe: "Dintre numeroasele teorii avansate de oamenii de stiinta se desprinde cea a dr. John T. Hollin de la Universitatea Maine. El considera ca, periodic, din calota globala a Antarcticii, se desprind bucati uriase" (Zecharia Sitchin, "A Douasprezecea Planeta", Ed. Aldopress, Bucuresti).

2) Acum 3.600 de ani, în timpul Exodului evreilor din Egipt: "La mijlocul mileniului al doilea î.Chr., Pamîntul a suferit... mari cataclisme. Un corp ceresc, recent patruns în sistemul solar - o noua cometa -, s-a apropiat foarte mult de Pamînt... disparitia ulterioara a stratului glaciar" (Immanuel Velikovsky, Ciocnirea luminilor, Ed. Lucman, Bucuresti).

3) Situatia prezenta (29/30 decembrie 2006): Agentiile de presa din întreaga lume au relatat faptul ca o platforma de gheata de aproximativ 66 km patrati (cam 15 km lungime si 5 km latime) s-a detasat de insula Ellesmere (în apropierea Groenlandei), în Oceanul Arctic, datorita încalzirii globale, iar calota glaciara continua sa se rupa. Oamenii de stiinta au apreciat schimbarile actuale de clima drept "majore", iar "peisajul arctic amenintat". Astfel s-a aflat raspunsul si la cauza miscarii tectonice bruste, din august 2005, detectata de seismologii americanii, care, cu ajutorul celor de la NASA, au refacut traseul calotei înregistrat de sateliti. Modificarile de clima, geologice etc. se vor accentua deoarece Planeta Eris/Nibiru nu a trecut nici macar pe lînga Pluto, apropierea maxima de Pamînt fiind asteptata în perioada 2010-2012.

      Pe 20 iunie 2007, NASA va lansa sonda spatiala Dawn (Aurora, zorile) cu scopul (declarat) de a furniza raspunsuri asupra formarii si evolutiei sistemului nostru solar, prin orbitarea a doua corpuri ceresti din Centura de asteroizi (Asteroid Belt) aflata între Marte si Jupiter, în perioada 2011-2015, si anume: Vesta - cel mai mare asteroid din acea zona - 530 km diametru; Ceres - fost asteroid si ridicat la rangul de planeta pitica în 2006, cu diametrul de 950 km. Cred ca principalul scop al misiunii este acela de a urmari îndeaproape Planeta Eris/Nibiru, deoarece:

1) Trecerea Planetei Zeilor printre Marte si Jupiter e asteptata în perioada 2010-2012.

2) Ceres si Vesta sînt fragmente ale "Cerului", parte a Planetei Tiamat distrusa de o trecere anterioara a Planetei Nibiru. Partea cea mai voluminoasa din Tiamat a devenit Planeta Pamînt.

3) Denumirea misiunii, "Dawn" (Aurora, zorile), a fost foarte bine aleasa, aurora semnificînd începutul unei noi epoci. Iata ce scrie în acest sens Z. Sitchin în "A Douasprezecea Planeta " (Ed. Aldopress, Bucuresti): "Toti oamenii din Antichitate considerau apropierea acestei planete ca un semn de mari prefaceri si începutul unei noi ere". Mult mai recent, un mesaj de acest fel i-a fost comunicat lui Ioan, aflat pe Statia/Planeta Nibiru, de catre Mesia Isus/Enli. Reamintesc faptul ca, pe Nibiru, Ioan a aflat, cu aproximativ 2.000 de ani înaintea astronomilor de azi, dimensiunea Planetei Eris, de  2.400 km: "Am vazut coborîndu-se din cer... Noul Ierusalim... Cel care statea pe scaunul de domnie a zis: ''Iata. Eu fac toate noi''... A masurat cetatea... douasprezece mii de stadii (2.400 km)" (Apocalipsa/Revelatia 21:2, 5, 16).

4) Închei cu singura referire la "Aurora" existenta în Biblie: "Ne vine aurora si ce înfricosatoare este maretia (Eris/Nibiru - n.a.) care înconjoara... Pe Cel Atotputernic" (Iov 37:22, 23).