mi-e dor de tine

Mi-e dor de tine, de ce să te mint?
Mi-e dor de glasul tău, de-al tău alint,
de clipele frumoase trecute lângă tine
când pe obraz mi-alunecau degetele-ţi fine.

Mi-e dor de tine, vreau să te revăd,
în braţele-ţi deschise apoi să mă repăd
şi să te strâng la piept ca în poveste,
să piară depărtarea acum că nu mai este.

Mi-e dor de tine şi cred că o ştii,
vreau să mă uit în ochii-ţi cafenii,
să văd fericirea că îmi este aproape,
un suflu cald, blând tremurat de pleoape.

Mi-e dor de tine, mereu te-am visat
c-ai fost lângă mine sub cer întunecat,
c-am împărţit iubirea alături amândoi
stând îmbrăţişaţi de seara până-n zori.

Mi-e dor de tine, zilele sunt reci Mi-e dor de tine, în parcuri ninge,
dar calde îmi par când lângă mine treci, iar inima sihastră astăzi plânge
iar trupul de ţi-l simt alături palpitând căci ai plecat şi tu, la despărţire,
eşti în a mea fiinţă pătrunsă şi în gând. cu mâna mi-ai făcut: ”Rămâi, iubire!”

Mi-e dor de tine, nopţile trec grele Mi-e dor de tine, de când am rămas
cu fiori nestăpâniţi de dragoste în ele pe peronul gării, în loc şi fără glas,
şi mă gândesc, foind în aşternut, parcă mă vad cu ochii urmărind,
la acea clipă a primului sărut. în zarea îngheţată, mâna-ţi fluturând.

Mi-e dor de tine, gura mi-e uscată Mi-e dor de tine şi de a ta făptură,
şi-aş vrea din mână-ţi un pahar cu apă, vreau să-ţi cunosc dragostea matură,
plecată eşti departe însă să-mi împărtăşeşti acum a ta idilă
şi setea eu mi-o ţin ascunsă. visată de mică, de când erai copilă.

Mi-e dor de tine şi sunt singur Mi-e dor de tine, îţi mărturisesc,

cum pe o ramură e-un pustnic mugur iar şoaptele naturii mă povăţuiesc
ce-ar vrea să înflorească dar nu poate s-alerg spre chipul îndrăgit în zbor
căci raza lui de soare e departe. şi iată-mă sosit căci te ador!