Vremea îmi taie din elan Costumul stă pe umerarmuind cărările diurne, aproape-n faţă cu oglinda
nu îmi respect al meu program, şi nici măcar n-are habar
totul e doar diversiune. pe mine că mă prinde ciuda.
ce nu suportă amânare, lăsând prospectele-n sertar,
iar alter-ego-ul se teme trag draperia încruntată
de prelungita mea frustare. peste inertul geam murdar.
De-i drumul drept, apare ceaţa
şi nu mai văd semnalizări,
degeaba gândesc dimineaţa
ce pot să fac în alte seri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu