născută-n şoaptele din crâng
şi-aduce-n sufletu-mi lumină
când ape reci sub pietre plâng.
Iubirea-mi pare o minune
sub astrele aprinse-n cer
când totul e deşertăciune
ce-mi umple clipa cu mister.
Doar zâmbetu-ţi mă ţine-n viaţă
şi pentru tine eu exist,
o rază dulce-n dimineaţă
îmi luminează chipul trist.
Alături paşii ne purtăm
înlănţuiţi de vraja zilei,
minutele nu numărăm
sub crudul verde-al clorofilei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu